Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4274/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4274/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 4274/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4274/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier T. U.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamanții C. V. și S. S. Rovinari în contradictoriu cu pârâtul S. Orășenesc Sf. Ș. Rovinari, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. G. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtul S. Orășenesc ,,Sf. Ș.” Rovinari.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a arătat instanței că pârâtul a depus la dosar, la data de 21.10.2015, statele de plată pentru perioada iunie 2012-mai 2015, foi colective de prezență pentru perioada iunie 2012-mai 2015, extrase din contractele colective de muncă pentru anii 2012-2015 cu privire la drepturile ce fac obiectul cauzei, dovada achitării tichetelor de masă pentru perioada decembrie 2014-martie 2015 și bon predare echipament de lucru din 07.07.2015, după care:
Avocat P. G. pentru reclamanta, a învederat instanței că renunță la proba cu expertiza tehnică de specialitate, că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt incidente de soluționat în cauză.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, în baza art.392 Cod de procedură civilă, instanța a declarat deschise dezbaterile asupra fondului și a acordat cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Totodată, a arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța, în temeiul art.394 Cod de procedură civilă, a declarat închise dezbaterile pe fondul cauzei și a reținut cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 25.05.2015, sub nr._, reclamanta C. V., prin S. ,,S.,, Rovinari a chemat în judecată pârâtul S. Orășenesc ,,Sf. Ș.,, Rovinari, pentru a fi obligat la plata: contravalorii tichetelor de masă, începând cu luna decembrie 2014 și până în prezent, conform contractului colectiv de muncă; orelor suplimentare efectuate în perioada iunie 2012-mai 2015; contravalorii alimentației de protecție prevăzută în anexele contractului colectiv de muncă, pentru perioada iunie 2012-mai 2015; contravalorii echipamentului de protecție și a materialelor igienico-sanitare prevăzute în anexele contractului colectiv de muncă, pentru perioada iunie 2012-mai 2015, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu judecarea prezentei cauze.
În motivarea acțiunii, referitor la primul capăt al cererii (tichetele de masă), reclamanta a arătat că, în conformitate cu prevederile art.140 din contractul colectiv de muncă, valabil pentru anul 2014, ,,Angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr.142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate". Pentru lunile ianuarie-noiembrie 2014 au fost acordate tichete de masă angajaților Spitalului Orășenesc „Sf. Ș." Rovinari, acestea nemaifiind acordate începând cu luna decembrie 2014, deși această prevedere se regăsește și în contractul colectiv de muncă, semnat în ianuarie 2015, care, la art.136, stipulează: „Angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate".
Cu privire la capătul de cerere privind orele suplimentare, a menționat că, în conformitate cu prevederile Codului muncii și ale contractului colectiv de muncă în vigoare, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile de la efectuarea acestora, fapt ce nu s-a întâmplat (art.122 Codul muncii), iar, în conformitate cu art.123 din Codul muncii „(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin. l, în luna următoare munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia; (2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. l, se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază". Zilele stabilite prin lege sau prin contractul colectiv de muncă ca fiind sărbători legale datorită specificului activității nu au fost respectate, aceste zile fiind menționate la art.116 din contractul colectiv de muncă, după cum urmează: ,,(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: 1 și 2 ianuarie; 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române; prima și a doua zi de Paști; 1 mai; prima și a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului; 30 Noiembrie - Sfântul A.; 1 decembrie; prima și a doua zi de C.; 2 zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora, ziua de 7 aprilie Ziua Mondială a Sănătății."
Referitor la alimentația de protecție, a susținut că în anexa 3 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate se arată că: „B. Alimentația de protecție se acordă în mod obligatoriu, conform Legii nr.319/2006 la: Laboratoarele de analize medicale și de cercetare în toate specialitățile: 1/2 1 lapte/zi/persoană; Laboratoarele de anatomie patologică, morgi, prosecturi, laboratoare de medicină legală, de citologie, de radiologie: ½ l. lapte/zi/persoană. Stații de sterilizare:1/2 l. apă minerală/zi/persoană, deratizare, dezinsecție, dezinfecție: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Personal de întreținere și reparare instalații sanitare, vidanjare: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Lucrători de curățenie, colectare material infecțios, rampă de gunoi, deșeuri medicale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Stație de neutralizare deșeuri medicale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană; Stație de clorinare: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Laboratorul de analize fizico-chimice: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Magazie centrală de materiale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană. Centrală termică: 1 l. apă minerală/zi/persoană".
Cu privire la echipamentul de protecție și materialele igienico-sanitare, a menționat că, potrivit anexei 6 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, acestea constau în: echipament de protecție (încălțăminte - 4/an, pantaloni - 5/an, fuste - 5/an, bluze - 5/an, halate de molton - sistem pavilionar, halate doc - 2/an, salopete doc - 2/an, pelerine de ploaie - l/an, cizme electroizolante - l/an, mănuși electroizolante - l/ani, calote - 3/an, mănuși și măști - după necesități, șorțuri - după necesități, cizme de cauciuc, cască de protecție - după necesități, ochelari de protecție - după necesități și centură de siguranță - după necesități); materiale igienico-sanitare ce se acordă întregului personal (săpun - l/lună/persoană, hârtie igienică - 1/lună/persoană, perii de unghii - 1/an/persoană), substanțe dezinfectante de uz personal următorului personal (instalator sanitar; spălătoreasă; personalului de la stația de neutralizare deșeuri medicale; personalului de la rampa de gunoi; personalului de curățenie). Deși era obligatoriu a se acorda aceste drepturi, fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă, semnat și asumat de pârâtă, aceste drepturi nu au fost acordate.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.140 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe 2014, art.136 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe 2015, anexa 3 și anexa 6 din contractul colectiv de muncă, art.120 și următoarele din Codul muncii, art.139 și art.140 din Codul muncii și Legea nr.319/2006.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză tehnică de specialitate si a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cartea de identitate, extrase din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pârâte pe anii 2014 si 2015.
Legal citat, pârâtul S. Orășenesc ,,Sf. Ș.,, Rovinari a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului ,,S.,, Rovinari, excepția prescripției pentru pretențiile aferente perioadei iunie 2012-decembrie 2014, privind contravaloarea echipamentului medical, a materialelor igienico-sanitare, a alimentelor de protecție, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că este necesar ca reclamanta să își precizeze acțiunea, având în vedere că face trimitere la anexele contractului colectiv de munca (anexa 3 si 6), unde sunt prevăzute facilitățile negociate pentru întreg personalul unității, aplicabile în funcție de locul de munca, or reclamanta nu desfășoară activitate în toate aceste sectoare, ca să poată beneficia de aceste facilitați, drept pentru care este necesar să precizeze ce anume solicită. De asemenea, reclamanta solicită substanțe dezinfectante de uz personal, însă nu precizează ce anume. Totodată, aceasta face trimitere la art.116 din C.C.M., enumerând zilele de sărbătoare legala în care nu se lucrează, însă nu precizează care sunt zilele de sărbătoare legală care nu i-au fost acordate de unitate.
A susținut că foarte mulți salariați ai unității care au acțiuni pe rol, nu cunosc faptul că au calitatea de reclamant în dosare aflate pe rolul instanței de judecată, având același obiect, fapt ce rezultă din procesul-verbal din data de 03.06.2015. Mai mult, au acțiuni în instanță și salariați care nu fac parte din sindicatul ,,S.,, Rovinari.
A invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului ,,S.,, Rovinari care reprezintă reclamanta, în temeiul art.247 Cod de procedură civilă și art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011, ce prevede că organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde acțiuni în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. A invocat, de asemenea, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei iunie 2012-decembrie 2014, privind contravaloarea echipamentului medical, a materialelor igienico-sanitare, a alimentelor de protecție, întrucât termenul de prescripție aplicabil era termenul de 6 luni prevăzut de art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii. Prin decizia nr.20/18.11.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție și-a exprimat punctul de vedere privind natura juridică a drepturilor suplimentare solicitate în baza contractelor colective de muncă și termenul de prescripție aplicabil acestor cereri.
Pe fondul cauzei a arătat că s-au respectat toate prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, aspect care rezultă din probatoriul administrat în prezenta cauza.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă consideră că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate, întrucât, în conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998, tichetele de masă se acordă numai pentru achitarea mesei sau achiziționarea de produse alimentare, iar nu contravaloarea acestora. Art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998 interzice acordarea unui rest de bani la tichetul de masă, respectiv compensarea acestuia prin acordarea sumei respective în bani. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.14/18.02.2008, a stabilit că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație a angajatorului, ci doar o posibilitate condiționată în mod exclusiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare proprii. Articolul 136 din C.C.M., și nu art.140 așa cum indică reclamanta, prevede că „angajatorul este obligat să acorde tichete de masa potrivit Legii nr.142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate”. Art.184 din C.C.M. prevede că ,,toate drepturile prevăzute în acest contract se fac în limita posibilităților financiare ale unității prevăzute în bugetul de venituri si cheltuieli,,. Tichetele de masă solicitate pe luna decembrie 2014 urmează sa fie acordate până în luna iunie 2015, așa cum a stabilit conducerea împreuna cu reprezentantul reclamantei, respectiv S. ,,S.,,Rovinari, în ședința comitetului director din luna decembrie 2014. Referitor la solicitarea tichetelor de masa pe perioada ianuarie - mai 2015 și restul revendicărilor, s-a arătat faptul că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate a fost negociată clauza de la art.184 din C.C.M. pe anul 2015, la care a subscris sindicatul reprezentativ la nivel de unitate, sindicat care de altfel este și sindicatul care reprezintă reclamanta. Cu privire la tichetele de masă pentru perioada ianuarie 2015-mai 2015 a fost negociată clauza de la art.184 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2015, la care a subscris și sindicatul reprezentativ la nivel de unitate, sindicat care, de altfel, este și sindicatul care reprezintă reclamanta.
Situația financiară a unității nu permite în acest moment acordarea acestor facilitați, aspect care rezultă din rapoartele financiar-contabile înaintate lunar, atât comitetului director, cât și consiliului de administrație al spitalului, unde participă și sindicatul care reprezintă reclamanta. Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, prevede posibilitatea acordării de tichete de masă dacă sunt îndeplinite două condiții în mod cumulativ: existența unui contract individual de muncă și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă.
Referitor la al doilea capăt de cerere prin care se solicită plata orelor suplimentare, s-a arătat că reclamanta nu a efectuat ore suplimentare, iar prevederile Codului muncii și legislația privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar pe anii 2012-2015 au interzis constant plata orelor suplimentare (art.122 Codul muncii, art.7 Legea nr.283/2011, art.9 din O.U.G. nr.103/2013, art.8 O.U.G. nr. 83/2014).
În ceea ce privește alimentele de protecție, reclamanta nu este îndreptățită, lucrând într-o secție cu paturi, unde legislația nu prevede acordarea acestor facilități.
A mai arătat pârâtul că echipamentul de protecție a fost achiziționat în anul 2015 pentru întreg personalul unității, în baza contractului nr.72/25.03.2015 și facturii nr.72/11.06.2015, și a fost asigurat reclamantei, astfel că nici acest capăt de cerere nu este întemeiat. Pentru perioada iunie 2012-decembrie 2014 pretențiile nu sunt justificate, în condițiile în care salariații nu au solicitat acest echipament, iar unitatea s-a confruntat cu probleme financiare.
Referitor la materialele igienico-sanitare, s-a arătat că, având în vedere specificul activității unde reclamanta își desfășoară activitatea, era imposibil că unitatea să nu asigure aceste materiale. Mai mult, materialele igienico-sanitare sunt pentru desfășurarea activității în condiții normale, și nu pentru obținerea unor beneficii financiare personale, astfel că nu se justifică pretențiile reclamantei.
În drept a invocat dispozițiile art.122 Codul muncii, art.7 Legea nr. 283/2011, art.9 din O.U.G. nr.103/2013, art.8 din O.U.G. nr.83/2014, art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998, art.205-208 Cod de procedură civilă.
În apărare, anexate întâmpinării, pârâta a depus la dosar, în original, situația privind orele suplimentare pentru perioada iunie 2012-mai 2015, și, în copie: cererea nr.235/19.01.2015 de înregistrare a contractului colectiv de muncă, liste inventariere din 31.12.2013, 31.12.2014, 31.05.2015, contract de furnizare nr.72/25.03.2015, anexa nr.1 la contract de furnizare nr.72/25.03.2015, factura nr.72/11.06.2015, adresa nr.2504/20.01.2012 emisă de Ministerul Sănătății, facturi fiscale, procese-verbale din 30.12.2014, 24.11.2014, 19.12.2014, 29.01.2015, 26.02.2015, 05.05.2015, 27.05.2015, 03.06.2015, încheiate cu ocazia întrunirii Consiliului Director al Spitalului Orășenesc Rovinari, raportul privind activitatea economico-financiară a unității sanitare pârâte pe perioada 01.01._14, raportul privind activitatea economico-financiară a unității sanitare pârâte pe perioada 01.01._15, raportul privind activitatea economico-financiară a unității sanitare pârâte în luna ianuarie 2015, raportul privind activitatea economico-financiară pentru luna aprilie 2015.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtul S. Orășenesc „Sf. Ș." Rovinari. În ceea ce privește prima excepție invocată, lipsa calității procesuale, a arătat că, în conformitate cu prevederile art.28, alin.2, din Codul muncii: „In exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin.l, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise a acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres." Având în vedere prevederile legale mai sus menționate, precum și tabelul înaintat de S. S. Rovinari în care J. Elionora se regăsește cu semnătură (mandatând sindicatul să întreprindă acțiune în instanță pentru drepturile încălcate în mod abuziv de administrație), precum și faptul că nu există o renunțare expresă, solicită respingerea excepției „calității procesuale" (lipsei calității procesuale).
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a menționat că drepturile solicitate nu se încadrează în categoria drepturilor suplimentare negociate prin contracte colective de muncă, ci reprezintă obligații stabilite în mod imperativ în sarcina angajatorului, prin Codul muncii(titlul V. Sănătate și Securitate în muncă), precum și de legea specială, contractul individual de muncă și regulamentul de ordine interioară. Astfel, la art.77 din Regulamentul de Ordine Interioară este instituită ținuta obligatorie a personalului medical/nemedical astfel: Medici: culoare albă (bluză +pantalon/fustă); Asistenți/Asistente medicale:- culoare albă cu dungă roșie la buzunare (bluză +pantalon/ fustă); Infirmierele: culoare verde ( bluză +pantalon/fustă); îngrijitoarele de curățenie : culoare portocalie (bluză +pantalon/fustă); Personal tehnic: echipament de protecție albastru (salopete și halate); Muncitori necalificați: echipament de protecție albastru, salopete; Personalul administrativ: ținută decentă. De asemenea, în anumite secții medicale este prevăzută alimentația suplimentară (ex. Radiologie), însă aceste drepturi nu reprezintă facilități, ci obligații stabilite în baza legii, în sarcina angajatorului, având în vedere specificul unității.
Cu privire la acordarea tichetelor de masă care reprezintă o facilitate asumată prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, solicitarea se încadrează în termenul de prescripție, prevăzut de art.268 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei a arătat că în mod eronat s-a invocat faptul că situația financiară nu a permis acordarea drepturilor solicitate, în condițiile în care este prevăzut în mod expres în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la art.136 („Angajatorul este obligat să acorde tichete de masă, potrivit Legii 142/1998, în conformitate cu prevederile legale, prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.") și art.184 (,,Toate cheltuielile prevăzute în acest contract, se fac în limita posibilităților financiare ale unității prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli." ). Or, după cum se poate observa, în prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate (art.184) se vorbește despre posibilități financiare prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli, buget ce a fost aprobat.
Prin încheierea de ședință din data de 15.09.2015 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului ,,S.,, Rovinari, invocată de pârât, iar prin încheierea de ședință din data de 06.10.2015 instanța a respins excepția prescripției, invocată de pârât.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți.
În completarea probațiunii, în cursul cercetării judecătorești pârâtul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cererea de înregistrare a actului adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrată la I.T.M. Gorj sub nr._/04.12.2012, adresa nr.1769/26.01.2015 emisă de I.T.M. Gorj, cererea de înregistrare a contractului colectiv de muncă înregistrată la I.T.M. Gorj sub nr.1146/19.01.2015, extrase din contractele colective de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pe 2012-2015, contractul individual de muncă al reclamantei și actele adiționale la acesta, adresa nr.7767/24.12.2012 emisă de I.T.M. Gorj, cererea de înregistrare a contractului colectiv de muncă înregistrată la I.T.M. Gorj sub nr.4564/06.03.2012, cererea de înregistrare a contractului colectiv de muncă înregistrată la I.T.M. Gorj sub nr._/24.12.2013, extras din regulamentul intern al unității pârâte, bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2014 si pe anul 2015, tabele nominale cu salariații ce au beneficiat de tichete de masă în perioada decembrie 2014-martie 2015, state de plată și foi de prezență pentru perioada iunie 2012-mai 2015, bon de predare echipament de lucru din data de 07.07.2015.
Reclamanta a renunțat la proba cu expertiză în ședința publică din data de 27.10.2015.
Analizând cererea raportat la probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta C. V. este angajată a Spitalului Orășenesc ,,Sf.Ș.,, Rovinari, pe postul de asistent medical principal – compartimentul neonatologie.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamanta a învestit instanța cu soluționarea următoarelor capete de cerere: plata contravalorii tichetelor de masă, începând cu luna decembrie 2014 și până în prezent, conform contractului colectiv de muncă; plata orelor suplimentare efectuate în perioada iunie 2012-mai 2015; plata contravalorii alimentației de protecție prevăzută în anexele contractului colectiv de muncă, pentru perioada iunie 2012-mai 2015; plata contravalorii echipamentului de protecție și a materialelor igienico-sanitare prevăzute în anexele contractului colectiv de muncă, pentru perioada iunie 2012-mai 2015.
Potrivit prevederilor art.40 pct.2 lit.c din Codul muncii republicat, cu modificările și completările ulterioare, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În perioada dedusă judecății, la nivelul unității pârâte au fost aplicabile mai multe contracte colective de muncă, și anume:
- contractul colectiv de muncă înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.109/11.03.2012(adresa nr.7767/24.02.2012 emisă de I.T.M. Gorj), prelungit prin actul adițional înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.109/06.12.2012(adresa nr._/07.12.2012 emisă de I.T.M. Gorj), valabil de la data de 11.03.2012 și până la data de 31.12.2013;
- contractul colectiv de muncă pe anul 2014, înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.291/06.01.2014, valabil 1 an de la data înregistrării;
- contractul colectiv de muncă pe anul 2015, înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.386/26.01.2015 (adresa nr.1769/26.01.2015 emisă de I.T.M. Gorj-fila 226), cu valabilitate 1 an de la data înregistrării.
În ceea ce privește tichetele de masă, reclamanta solicită contravaloarea acestora începând cu luna decembrie 2014 și până în prezent.
În cursul judecării cauzei reclamantei i s-au acordat tichetele de masă pentru perioada decembrie 2014 - martie 2015, după cum rezultă din tabelele lunare cu salariații ce au beneficiat de tichete de masă în această perioadă, semnate de reclamantă, astfel că cererea reclamantei cu privire la aceste pretenții a rămas fără obiect.
Pentru restul perioadei în litigiu, instanța reține că:
Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă constituie reglementarea generală în materia tichetelor de masă.
În conformitate cu art.1 din Legea nr.142/1998, privind tichetele de masă:
,,(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masa, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.,,
În temeiul prevederilor enunțate, tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană ce se acordă de angajator, în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2015, la art.136 se prevede că: ,,Angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr.142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de stat,,.
Pentru anul 2015, în bugetul de venituri și cheltuieli al unității pârâte, la rubrica ,,tichete de masă,, s-au prevăzut sumele de: 6,5 mii lei - trimestrul I, 66 mii lei - trimestrul II, 60 mii lei - trimestrul III și 67,5 mii lei - trimestrul IV.
Așadar, s-au prevăzut în buget sumele necesare acordării tichetelor de masă și pentru perioada ulterioară lunii martie 2015, însă pârâtul nu a procedat la acordarea tichetelor.
În aceste condiții, prevederile art.184 din contractul colectiv de muncă pe 2015, conform cărora: ,,Toate cheltuielile prevăzute de acest contract se fac în limita posibilităților financiare ale unității prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli,, nu reprezintă un impediment în acordarea tichetelor de masă, astfel cum susține pârâtul, ci, dimpotrivă, confirmă dreptul reclamantei la acordarea acestora.
Pârâtul a invocat Decizia nr.14/18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la dreptul personalului auxiliar de specialitate din justiție și al funcționarilor publici de a beneficia de alocația de hrană sub forma tichetelor de masă, susținând că, potrivit acesteia, acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație a angajatorului, ci o posibilitate condiționată în mod exclusiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare.
Prin Decizia nr.14/18.02.2008, Înalta Curte a stabilit că tichetele de masă ,,nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu aceasta destinație și acordarea lor a fost negociata prin contractele colective de munca.”
În speță sunt îndeplinite aceste condiții: angajatorul a prevăzut în buget sume cu destinația tichete de masă, iar prin contractul colectiv de muncă angajatorul și-a asumat obligația de a acorda tichete de masă.
Imposibilitatea acordării contravalorii tichetelor de masă invocată de pârât pe motiv că prevederile art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998 interzic compensarea în bani a tichetelor de masă nu poate fi reținută.
Art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998 prevede că ,,În cazul în care suma corespunzătoare produselor alimentare solicitate de salariat este mai mică decât valoarea nominală a tichetelor de masă pe suport hârtie, utilizarea acestora este considerată integrală. Se interzice acordarea unui rest de bani la tichetul de masă pe suport hârtie”, deci nu vizează situația de față.
Plata contravalorii tichetelor de masă se impune având în vedere neexecutarea obligației contractuale de a achita alocația de hrană, ce determină răspunderea debitorului, răspundere ce se poate stabili în limitele contravalorii tichetelor de masă.
În consecință, se va obliga pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă cuvenite pentru perioada aprilie 2015 - septembrie 2015. Contravaloarea tichetelor de masă s-a solicitat din decembrie 2014 si până în prezent, însă, în raport cu data pronunțării instanței, luna septembrie este ultima lună pentru care este scadentă obligația de acordare a tichetelor de masă.
Cât privește plata orelor suplimentare efectuate în perioada iunie 2012-mai 2015, se reține netemeinicia acestui capăt de cerere, pentru următoarele considerente:
Timpul de muncă este definit de art.111 din Codul muncii ca fiind perioada în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile de serviciu și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil si/sau legislației în vigoare.
Potrivit art.112 din Codul muncii, pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art.112, este considerată muncă suplimentară(art.120 din Codul muncii).
În baza art.121 din Codul muncii, la solicitarea angajatorului, salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art.114 si 115 din Codul muncii.
Conform art.122 alin.1 din Codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
Potrivit art.123 alin.1 din Codul muncii, în cazul în care compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin1 Codul muncii, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Potrivit adresei nr.2517/18.06.2015 emisă de pârât, în perioada iunie 2012 - mai 2015 reclamanta a efectuat 180 de ore suplimentare, din care 40 ore au fost compensate cu timp liber corespunzător.
Reclamanta face parte din personalul bugetar, pentru care legiuitorul a interzis plata orelor suplimentare în perioada 2012 – 2015, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului bugetar.
Potrivit art.7 alin.1 din art. II al O.U.G. nr.80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011:
,,(1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător,,.
Aceste prevederi s-au aplicat și în anul 2013, în baza dispozițiilor art.2 din O.U.G. nr.84/2012, conform cărora:
,,Prevederile art.7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013,,.
În anul 2014 interdicția plății orelor suplimentare pentru personalul bugetar s-a prevăzut la art.9 alin.1 din O.U.G. nr.103/2013:
,,În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător,,.
Aceleași dispoziții au fost prevăzute pentru anul 2015, la art.8 alin.1 din O.U.G. nr.83/2014:
,,În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător,,.
Așadar, în perioada iunie 2012 - mai 2015 a fost interzisă prin lege plata orelor suplimentare pentru salariații din sectorul bugetar, singura posibilitate de recompensare a orelor suplimentare fiind acordarea de timp liber corespunzător.
Referitor la capetele de cerere privind contravaloarea alimentației de protecție, a materialelor igienico-sanitare și echipamentului de protecție pentru perioada iunie 2012-mai 2015, se reține că:
Potrivit art.13 lit.r din Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă:
,,In vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în munca și pentru prevenirea accidentelor de munca și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: r) sa asigure echipamente individuale de protecție;,,
La art.14 din aceeași lege se prevede că:
,,Alimentația de protecție se acordă în mod obligatoriu și gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce impun acest lucru și se stabilește prin contractul colectiv de muncă si/sau contractul individual de muncă,,.
Conform art.15 din Legea nr.319/2006:
,,(1) Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu și gratuit de către angajatori.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum și locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de muncă,,.
Cu privire la alimentația de protecție, în anexa 4 pct.B din contractele colective de muncă din perioada 2012-2014, respectiv anexa 3 pct.B din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pe 2015 s-a stabilit că:
,,Alimentația de protecție se acordă în mod obligatoriu, conform Legii nr.319/2006, la:
- Laboratoarele de analize medicale și de cercetare în toate specialitățile: 1/2 1. lapte/ zi/persoană;
- Laboratoarele de anatomie patologică, morgi, prosecturi, laboratoare de medicină legală, de citologie, de radiologie: 1/2 l. lapte/zi/persoană.
- Stații de sterilizare:1/2 l. apă minerală/zi/persoană;
- Deratizare, dezinsecție, dezinfecție: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Personal de întreținere și reparare instalații sanitare, vidanjare: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Lucrători de curățenie, colectare material infecțios, rampă de gunoi, deșeuri medicale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Stație de neutralizare deșeuri medicale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană;
- Stație de clorinare: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Laboratorul de analize fizico-chimice: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Magazie centrală de materiale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Centrală termică: 1 l. apă minerală/zi/persoană".
Referitor la materialele igienico-sanitare, în anexa 7 la contractele colective de muncă din perioada 2012-2014, respectiv anexa 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pe 2015 s-au prevăzut categoriile de materiale igienico-sanitare ce se acordă personalului unității, după cum urmează:
a) materiale igienico-sanitare ce se acordă întregului personal: săpun - l/lună/persoană, hârtie igienică - 1/lună/persoană, perii de unghii - 1/an/persoană;
b) substanțe dezinfectante de uz personal următorului personal (instalator sanitar; spălătoreasă; personalului de la stația de neutralizare deșeuri medicale; personalului de la rampa de gunoi; personalului de curățenie.
Prin aceleași anexe la contractelor colective de muncă s-a stabilit în ce constă echipamentul de protecție, și anume: ,,încălțăminte - 4/an, pantaloni - 5/an, fuste - 5/an, bluze - 5/an, halate de molton - sistem pavilionar, halate doc - 2/an, salopete doc - 2/an, pelerine de ploaie - l/an, cizme electroizolante - l/an, mănuși electroizolante - l/ani, calote - 3/an, mănuși și măști - după necesități, șorțuri - după necesități, cizme de cauciuc, cască de protecție - după necesități, ochelari de protecție - după necesități și centură de siguranță - după necesități,,.
Asigurarea salariaților cu echipament de protecție, materiale igienico-sanitare, alimentație de protecție reprezintă o obligație în natură a angajatorului, iar neîndeplinirea acestei obligații nu poate atrage de plano obligația angajatorului de acordare a contravalorii echipamentului, materialelor igienico-sanitare, alimentație de protecție.
Se poate angaja răspunderea patrimonială a angajatorului în situația în care s-a produs un prejudiciu salariatului prin neacordarea acestora, prejudiciu ce trebuie însă dovedit de salariat, atât în ceea ce privește existența, cât și întinderea sa.
Potrivit art.253 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În speță însă, reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu, nefăcând dovada că a achiziționat din venituri proprii echipament de protecție, materiale igienico-sanitare, alimentație de protecție.
Mai mult decât atât, în anul 2015 reclamanta a primit echipament de lucru, astfel cum rezultă din bonul de predare depus la dosarul cauzei.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, se va admite în parte cererea, se va obliga pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2015 - septembrie 2015, se vor respinge capetele de cerere privind orele suplimentare, contravaloarea alimentelor de protecție, a materialelor igienico-sanitare, a echipamentului de protecție, precum și pretențiile privind contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada decembrie 2014 - martie 2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții C. V., CNP_, cu domiciliul ales pentru citare și comunicare în municipiul Târgu-J., ., județul Gorj, prin S. ,,S.,, Rovinari în contradictoriu cu pârâtul S. Orășenesc Sf. Ș. Rovinari, cu sediul în Rovinari, ., județul Gorj..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2015 - septembrie 2015.
Respinge capetele de cerere privind orele suplimentare, contravaloarea alimentelor de protecție, a materialelor igienico-sanitare, a echipamentului de protecție, precum și pretențiile privind contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada decembrie 2014-martie 2015.
Sentință executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.10.2015, la Tribunalul Gorj
Președinte, E. G. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, T. U. |
E.G./T.U
5 ex./09 Noiembrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
