Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 386/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 386/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 11019/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Ianuarie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar - A. B.
Asistent judiciar - A. T.
Grefier - L. G. O.
Sentința civilă Nr. 386/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. P. S.A. DIN REG. CFR IAȘI – în numele și pentru reclamantul N. N. D. și pe pârât C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA, având ca obiect drepturi bănești DISJUNGERE.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 15.01.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 22.01.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, (după disjungerea din dosar_ ), reclamantul S. P. S.A. din Regionala CFR Iași în numele și pentru reclamantul N. N.-D. a chemat în judecată pe intimata C. Națională de Căi Ferate CFR SA solicitând instanței să dispună obligarea intimatei la:
- Plata diferentelor rezultate din calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantilor in perioada 01.01._11 conform art. 41 din Contractul Colectiv de munca (CCM) pe Ramura Transporturi, respectiv la salariul de incadrare de 700 lei (salariul minim pe ramura) inmultit cu coeficientul de ierarhizare al clasei de salarizare avute si platile salariale incasate, actualizat cu rata inflatiei de la data scadentei fiecarei sume si pana la data platii efective, inclusiv pentru sporurile, indexarile, adaosurile si bonificatiile cu caracter salarial (prime, salariu suplimentar etc), cu plata dobanzii maxime legale la sumele lunare neplatite, dobanda calculata de la momentul la care angajatorul ar fi trebuit sa plateasca integral drepturile salariale si pana la plata efectiva,
- Plata salariului suplimentar pentru anii 2010-2011, calculat pe baza salariului de incadrare din luna decembrie a anului care se acorda (2010), in conformitate cu prevederile art. 71 din CCM, actualizat cu indicele de inflatie și dobanda legală,
- Plata drepturilor prevazute de art. 71 alin. (l) din CCM pentru anul 2011-2012, respectiv a cadoului de C. pentru fiecare copil al reclamantiIor (indicati in tabele separate) cu varsta de pana la 18 ani.
Motivează reclamantul cererea formulată arătând că drepturile salariale invocate se bazeaza pe prevederile art. 41 din CCM ramură transporturi nr. 722, precum și pe art. 238 alin. 1 din Codul Muncii în vigoare la data nașterii drepturilor solicitate, conform căruia "Contractul Colectiv de Munca -CCM- nu poate contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM incheiat la nivel superior". Astfel, chiar daca in CCM la nivel CN CFR S.A. sunt prevazute valori salariale mai mici sau neacordarea unor drepturi salariale, faptul ca acestea sunt prevazute in CCM superior, respectiv la nivel de Ramura Transporturi, impune recunoasterea si plata acestor drepturi.
Intrucat in perioada 01.08._10 salariul minim la CNCF CFR S.A. a fost de 570 lei in loc de 700 lei, cum prevede CCM RT, rezulta o diferenta salariala pentru aceasta perioada de 22,80%, iar pentru perioada 01.04._10, salariul minim la CNCF CFR S.A. a fost de 600 lei, rezultand o diferenta salariala de incasat de 16,66%, conform art. 41 din CCM la nivel de ramura transporturi, salariul minim brut la nivelul ramurii transporturi fiind de 700 de lei, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse în acesta. Iar art. 41 lit.b) al aceluiasi articol prevede expres faptul ca partile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unitati sau unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stipulat la art. 40 pct.3 Iit.a) pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv. Ori, parata nu a aplicat prevederile mai sus invocate, aratand că obligatia de a aplica CCM incheiat la nivel superior ar fi incidenta doar in cazurile in care la nivel de angajator nu exista incheiat contract colectiv de munca.
Cum între parti au fost incheiate contractele colective de munca (CCM) nr. 1631 pe anul 2007-2008 si nr. 2091 pentru anul 2009-2010, iar art. 32 face referire la plata unui salariu suplimentar, și cata vreme nu există un act aditional care sa modifice in mod expres aceste clauze, nu exista temei pentru neplata acestor drepturi, inexistenta resurselor financiare fiind irelevanta.
De asemenea, la nivelul CN CFR S.A. s-a constituit un fond de maxim 2% aplicat asupra fondului de salarii realizat anual, din fondul astfel constituit, CN CFR SA urmând a contribui la cumpararea cadourilor oferite copiilor cu ocazia Craciunului, de acest drept beneficiind toti salariatii companiei care au copii cu varsta de pana la 18 ani impliniti in cursul anului respectiv. Aceste drepturi nu au fost acordate, desi au fost stabilite prin CCM si protocoalele depuse la dosarul cauzei.
In drept, a invocat reclamantul prevederile CCM 722, contractul colectiv de munca la nivel de unitate, Codul Muncii.
Intimata C. Națională de Căi Ferate CFR SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata. A invocat intimata exceptia prescrierii dreptului material la actiune pentru perioada cuprinsa intre 01.01._09 avand in vedere ca cererea reclamantului a fost inregistrata pe rolul Tribunalului lasi in data de 10.10.2012.
Pe fond, arată intimata că CNCF CFR SA ca urmare a negocierilor colective între partenerii sociali, are încheiate Contracte Colective de Munca, succesive pentru anii 2008-2009, 2009-2010 si 2011-2012 ale căror prevederi au fost obligatorii. Părțile au inteles de comun acord ca pentru anii 2009, 2010 si 2011 sa stabileasca un alt salariu minim la nivelul societatii precum si alti coeficientii de ierarhizare decat cei din CCM la Nivel de R. Transporturi astfel că instanta de judecata este tinuta sa analizeze cererea reclamantilor prin prisma principiului fortei obligatorii a conventiilor.
Mai mult, CCM la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009-2010 a fost incheiat cu respectarea CCM de la nivel superior, respectiv CCM la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006-2008, a carui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 201 0, astfel că prevederile din CCM la Nivel de R. Transporturi nu sunt aplicabile în spetă, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități.
Susține intimata că reclamanții solicita practic înlocuirea unor clauze ale C.C.M. la nivel de unitate și grup de unități, a caror existenta s-a incheiat la 31.12.2010 cu clauze din CCM la Nivel de Ramura Transporturi, expirat si acesta la data de 31.12.2010. lnsa înlocuirea unor clauze ale acestora cu clauze mai favorabile existente in contractul de munca incheiat la nivel superior se poate face în urma investirii instantei cu o cerere in constatarea nulitatii clauzelor respective.
Cu privire la acordarea salariului suplimentar pentru anul 2010 cererea este neintemeiata întrucât organizatiile sindicale reprezentative au semnat impreuna cu CNCF "CFR" SA Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2011 cu prevederea că nu se acorda salariu suplimentar.
Solicită, în consecință, respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul constată:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._09:
Potrivit art. 283 din Codul muncii ,,(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:… c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate...”
Prin urmare, acest termen are în vedere toate acțiunile prin care se solicită plata de drepturi salariale, indiferent de izvorul juridic al acestora. Prezenta acțiune a fost introdusă pe rolul Tribunalul Iași, așa cum atestă rezoluția de primire de pe acțiunea inițială (dosar_ ), anterior disjungerii cauzelor, la data de 09.10.2013.
În speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea intimatei la plata diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2009-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2011.
Prin urmare, cererea reclamantei privind plata acestei diferențe este prescrisă extinctiv pentru perioada 01.01.2009 – 30.09.2009, având în vedere faptul că acțiunea a fost introdusă la data de 09.10.2012, iar dreptul la acțiune s-a născut, (potrivit relațiilor comunicate la data de 16.01.2014 de intimată prin fax în termenul de pronunțare) pentru drepturile salariale din fiecare lună pe data de 15, respectiv 30 a lunii, plata efectuându-se chenzinal, în acest sens existând prevedere și în actul adițional la contractul individual de muncă. Astfel, pentru luna octombrie 2009, cu trei ani anterior introducerii acțiunii, prescripția nu este împlinită, acțiunea fiind introdusă cu trei ani anterior datei plății primei chenzine (data de 15), anume la 09.10.2013. Pentru aceleași considerente urmează a fi respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10._09.
Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că în perioada în discuție reclamantul a fost în derularea unui contract individual de muncă cu intimata.
Potrivit disp. art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/24.01.2008 „salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta, contract ce se aplică și la nivelul intimatei C. Națională de Căi Ferate CFR SA.
Potrivit disp. art. 4 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, „prezentul contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 01 ianuarie 2006 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic”.
De asemenea, instanța reține că pentru perioada în litigiu, ulterioară datei de 01.10.2009, salariul de bază minim brut lunar, corespunzător clasei 1 de salarizare, a fost stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la un nivel mai mic decât cel stabilit prin contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, anume la 570, iar cu începere de la data de 0.04.2010 de 600 lei, pentru anul 2011 fiind tot de 600 lei astfel cum reiese din prevederile CCM al CN CFR SA pe anii 2009-2010 și 2011-2012, extras de pe site-ul Uniunii Sindicatelor Libere Marfă – Călători – Infrastructură, anexate la dosarul_ .
Potrivit disp. art. 241 alin. 1 lit. a - c Codul muncii (forma în vigoare în anul 2009 și 2010), clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel, respectiv pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități și pentru toți salariații încadrați la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit disp. art. 238 alin. 1 din Codul Muncii în vigoare în perioada de referință, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. De asemenea, potrivit disp. art. 243 alin. 1, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta. Dispoziții similare se regăseau și în art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 1 lit. c și art. 30 din Legea nr. 130/1996.
Pe cale de consecință, față de toate dispozițiile legale invocate, se reține de către instanță că, indiferent de momentul de referință, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
De altfel, și în art. 41 alin. 3 lit. b din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2009 – 2010 se stipulează că „părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 40 pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minim brute pentru fiecare categorie de salariați, vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 40, pct. 1 din prezentul contract colectiv de muncă”.
Or, în speță, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator s-a stabilit un salariu de bază brut lunar aferent clasei 1 de salarizare la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior respectiv prin În consecință, instanța reține că în speță sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. 3 lit. a și art. 42 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, și că în mod greșit drepturile salariale cuvenite reclamanților pentru perioada 01.10.2009 – 31.12.2010 au fost stabilite în funcție de salariul minim brut de 570 lei, respectiv de 600 lei, prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și nu în funcție de salariul minim brut de 700 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior (ramură transporturi), motiv pentru care va admite cererea privind obligarea intimatei la plata drepturile bănești reprezentând diferența dintre salariile cuvenite lunar pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 01.10._10, inclusiv sporurile și celelalte adaosuri de care a beneficiat acesta, calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și salariile efectiv plătite pentru această perioadă, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și cu dobânda legală BNR calculată de la data scadenței până la data plății efective.
Referitor la actualizarea cu indicele de inflație, instanța reține că actualizarea cu rata inflației a drepturilor salariale cuvenite reclamantului și acordate prin prezenta hotărâre reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare.
Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor. Pe cale de consecință, pentru asigurarea respectării principiului restitutio in integrum, instanța va acorda sumele datorate în cuantum actualizat cu rata inflației de la data scadenței pana la data plătii efective
Potrivit art. 161 alin.4 din Codul muncii neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului adus salariatului. Conform art. 269 C. muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Totodată art. 1088 cod civil (forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune) prevede că la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală care se cuvine creditorului fără ca acesta să fie ținut a justifica vreo pagubă. Pe de altă parte, prin neplata la termen a creanțelor salariale reclamantul a suferit un prejudiciu, această daună putând fi remediată doar prin acordarea de dobândă legală corespunzătoare perioadei în care acesta a fost lipsit de salariul majorat, respectiv de salariu suplimentar.
In baza dispozițiilor legale anterior citate, se constată justificat dreptul reclamantului de a primi daunele interese pentru neplata drepturilor de natură salarială acordate prin prezenta hotărâre sub forma dobânzii legale, calculate de la data scadenței pana la data plătii efective.
Cât privește perioada 01.01._11, Tribunalul apreciază neîntemeiată cererea având același obiect și o va respinge, reținând în acest sens faptul că după această data nu există dovada menținerii valabilitatii acestuia, Contractul colectiv de munca la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 nemaiaplicându-se, întrucât a fost denunțat, încetându-și aplicabilitatea la data de 31.12.2010.
Cât privește salariul suplimentar aferent anilor 2010 și 2011, Tribunalul apreciază neîntemeiată cererea și o va respinge. Reclamantul a invocat ca temei de drept al cererii dispozițiile art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru anii 2009-2010 și 2011-2011.
În Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru anii 2009-2010, Tribunalul reține că la art. 32 alin. 1 se prevede: „Pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Ori, același drept este prevăzut și în art. 32 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate SNTFM ,,CFR Marfă” SA pe anii 2009-2010, potrivit căruia „Pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Însă, potrivit dispozițiilor actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 înregistrat sub nr. 1718/22.04.2010 (comunicat prin fax la data de 21.01.2014, atașat la dosarul_ ), salariul suplimentar prevăzut la art. 32 alin. 1 nu se acordă în anul 2010.
Aceasta nu înseamnă că părțile au prevăzut în CCM la nivel de unitate drepturi inferioare celor din CCM la nivel de grup de unități, pentru a fi incidente disp. art. 8 din Legea 130/1996. Dimpotrivă, dreptul la salariul suplimentar prevăzut în CCM la nivel de unitate este identic cu cel prevăzut în CCM la nivel de grup de unități, doar că părțile contractante au stabilit că, în perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, prevederile contractuale referitoare la acordarea salariului suplimentar pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic nu se aplică.
În conformitate cu dispozițiile art. 244 din Codul muncii și ale art. 31 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data încheierii actului adițional menționat anterior), clauzele unui contract colectiv de muncă pot fi modificate pe tot parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificare care face, de asemenea, obiectul unei negocieri.
Ca atare, dând eficiență autonomiei de voință a partenerilor sociali, instanța constată neîntemeiată pretenția reclamantului de obligare a pârâtelor la plata salariului suplimentar pentru anul 2010.
Pentru anul 2011 acest salariu suplimentar pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic nu a mai fost negociat și prevăzut, la art. 32 făcându-se referire la salariul suplimentar pentru evitarea evenimentelor de cale ferată sau pentru preîntâmpinarea producerii pagubelor, art. 108 din CCM al CN CFR SA pe anii 2011-2012, extras de pe site-ul Uniunii Sindicatelor Libere Marfă – Călători – Infrastructură, anexate la dosarul_, statuând că la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze și prevederea referitoare la salariul suplimentar pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, neexistând deci temei de drept pentru acordarea acestuia, aferent anului 2011.
Prin urmare Tribunalul va respinge cererea având ca obiect obligarea intimatei la plata salariului suplimentar aferent anului 2010 și 2011.
Având în vedere că reclamantul S. P. S.A. din Regionala CFR Iași a investit instanța cu cererea având ca obiect plata drepturilor reprezentând cadoul de C. acordat copiilor minori aferent anilor 2011 și 2012 pentru persoanele menționate în tabelele anexate la filele 115-121 dosar_, iar reclamantul se regăsește printre acestea, instanța va admite această cerere și va obliga intimata să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând cadoul de C. aferent anilor 2011 și 2012 pentru copilul N. D. N., ns. la data de 15.11.2011, în speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 71 din CCM CN CFR SA 2011-2012, minora având vârsta până în 18 ani, fiind încheiat între administrație și sindicatele reprezentative semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă protocolul la care face referire dispoziția menționată(f. 114 dosar_ ).
Pentru aceste motive
În numele legii
Hotărăște:
dmite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de intimată, în ceea ce privește cererea având ca obiect plata diferențelor salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi, aferente perioadei 01.01.2009 – 30.09.2009 și, în consecință, respinge această cerere pentru această perioadă ca fiind prescrisă și respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pe aceeași cerere pentru perioada 01.10._09.
Admite în parte acțiunea formulată de S. P. S.A. din Regionala CFR Iași, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat R. T. din Iași, .. 35, .. 2 în numele și pentru reclamantul N. N.-D. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Căi Ferate CFR SA cu sediul în București, .. 38 sector 1.
Obligă intimata să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând diferența dintre salariile cuvenite lunar pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 01.10._10, inclusiv sporurile de care a beneficiat acesta, calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și salariile efectiv plătite pentru această perioadă, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și majorată cu dobânda legală BNR calculată de la data scadenței până la data plății efective și respinge cererea având același obiect pentru perioada 01.01._11.
Obligă intimata să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând cadoul de C. aferent anilor 2011 și 2012 pentru copilul N. D. N., ns. la data de 15.11.2011.
Respinge cererea având ca obiect obligarea intimatei la plata salariului suplimentar aferent anului 2010 și 2011.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
M.M. cu opinie în sensul O.L.G.
prezentei hotărâri,
B.A. T.A.
Red./tehnored. M.M.
4 ex/28.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
