Anulare act. Sentința nr. 1244/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1244/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 1244/2015
Dosar nr._ - conflict de muncă-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1244
Ședința publică din data de 26.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. M.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier D. M. Al-F.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect anulare act/drepturi bănești formulată de reclamanta D. A., moștenitoare a defunctului D. C., în contradictoriu cu pârâta . București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. L. pentru reclamanta lipsă, de asemenea fiind lipsă și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Avocat N. L. pentru reclamantă depune la dosar extras de cont pe perioada 12.12.2014 – 24.03.2015 pentru a face dovada că societatea nu a virat drepturile bănești solicitate.
Se ia act că avocata reclamantei nu mai are cereri de formulat sau probe de solicitat și constatându-se terminată cercetarea procesului s-a acordat cuvântul pentru dezbateri asupra fondului cauzei:
Avocat N. L. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei de concediere emisă de pârâtă pe numele defunctului D. C., cu consecința păstrării calității de salariat și a calității de asigurat a acestuia pentru plata despăgubirilor de către societate, respectiv concediile medicale și ajutorul de deces, sume actualizate cu rata inflației și plata dobânzii legale pentru aceste sume. Se arată că decizia de concediere este nelegală, fiind emisă în perioada în care fostul salariat se afla în concediu medical și potrivit adrt.50 lit. b., art.60 lit. a Codul muncii nu opera desfacerea contractului individual de muncă, cu atât mai mult cu cât preavizul a fost emis în luna octombrie 2010 când defunctul se afla în concediu medical, iar societatea cunoștea situația acestuia. Se solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, deoarece, deși a fost de acord cu plata drepturilor, în fapt nu le-a achitat, apreciind că există temei juridic pentru plata acestor cheltuieli
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
La data de 29.12.2014 s-a înregistrat la această instanță acțiunea formulată de reclamanta D. A. în calitate de moștenitoare legală (soție supraviețuitoare ) a defunctului D. C. împotriva deciziei de concediere nr. 278/31.10.2014 emisă de pârâta . București prin care salariatul D. C. a fost concediat în baza art.65 alin.1 Codul muncii, solicitându-se ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: anularea deciziei de concediere, cu consecința păstrării calității de salariat pentru D. C. până la data decesului - 12.12.2014 și obligarea pârâtei, în temeiul art.80 Codul muncii, la plata unei despăgubiri egale cu drepturile de care ar fi beneficiat acesta dacă contractul individual de muncă ar fi continuat să rămână suspendat de drept până la data decesului salariatului, respectiv: plata concediilor medicale ale defunctului pentru perioada 01.11._14 și plata ajutorului de deces în sumă de 2.298 lei.
De asemenea, s-a solicitat ca sumele să fie actualitate la momentul plății efective în raport de data scadenței fiecărui drept restant și să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu D. C., iar la data de 12.12.2014 soțul său a decedat, astfel că în calitate de soție supraviețuitoare, este moștenitoarea legală a defunctului care a fost angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la . București, apreciind că potrivit art. 167 alin.2 Codul muncii beneficiază de drepturile rezultate din contractul individual de muncă și din lege.
Reclamanta a mai arătat că în data de 29.11.2014 a primit prin intermediul unui coleg de muncă al soțului, decizia nr.278/31.10.2014 prin care, începând cu data de 01.11.2014, acestuia îi înceta contractul individual de muncă conform art.65 alin. 1 Codul muncii.
Această decizie este nelegală fiind emisă contrar disp.art.60 lit.a Codul muncii, deoarece contractul individual de muncă era suspendat de drept, soțul său fiind în concediu medical.
Prin acțiune, reclamanta a mai arătat că soțul său care fusese diagnosticat cu cancer, a intrat în concediu medical din luna martie 2014, situație care a continuat în mod neîntrerupt până la data decesului -12.12.2014.
Potrivit art.75 alin.3 Codul muncii în situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, astfel că în mod nelegal a procedat angajatorul la concedierea salariatului aflat în incapacitate temporară de muncă, fără respectarea procedurii de acordare a preavizului, invocând în acest sens și disp.art.78 Codul muncii susținându-se că concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
În raport de disp. art.167 alin.2 Codul muncii și art.39 alin.2 din OUG nr 158/2005, reclamanta a arătat că este îndreptățită la plata indemnizației de concediu medical, deoarece atât în luna noiembrie 2014, cât și în luna decembrie 2014, până la data decesului, D. C. nu își pierduse, potrivit legii, calitatea de salariat, contractul individual de muncă fiindu-i suspendat ca urmare a incapacității temporare de muncă.
În baza art.2 alin.l lit.a) coroborat cu art.39 alin.2 din OUG nr. 158/2005 angajatorul are obligația de a primi certificatele medicale ale salariatului decedat la data de 12.12.2014 și de a plăti soțului supraviețuitor indemnizația cuvenită și neachitată salariatului defunct, pentru perioada 01.11._14.
Referitor la ajutorul de deces reclamanta a arătat că potrivit art.121 lit.c) din Legea nr.263/2010 în sistemul public de pensii, în afara pensiilor, se mai poate acorda, în condițiile legii, ajutorul de deces în cazul decesului asiguratului, care se suportă din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat și se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces - art. 127 din aceeași lege.
Potrivit art.125 alin.3 din Legea nr.263/2010 cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea câștigului salarial mediu brut prevăzut la art.33 alin.5, iar potrivit art.17 lit.a) din Legea nr.340/2013 cuantumul acestui ajutor este de 2.298 lei.
Prin acțiune reclamanta a mai arătat că prin atitudinea sa pârâta a produs un prejudiciu material atât fostului salariat, cât și familiei sale, constând în contravaloarea indemnizațiilor neacordate, fapt pentru care este obligată la despăgubiri pentru prejudiciul material suferit din culpa sa conform dispozițiilor art.166 alin4, art. 269 Codul muncii, art.1489 alin. 2, art. 1531-1535 cod civil cu privire la dobânda legală, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a Il-a civilă prin decizia 4426/2013 în dosarul nr._/3/2011.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile legale invocate prin cerere.
În susținerea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri în copie: decizia nr.278/2014, adresa nr.978/2014 emise de pârâtă, 2 certificate de concediu de medical, certificat de căsătorie, certificat de deces.
În baza art.201 alin.1 Cod pr. civ, acțiunea și actele anexate au fost comunicate pârâtei care nu a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată din data de 05.03.2015 pârâta a depus la dosar note scrise prin care a arătat că este de acord să achite reclamantei, în calitate de succesoare a defunctului D. C., drepturile bănești reprezentând concedii medicale și ajutor de deces.
Pârât a mai arătat că prestează servicii de pază în baza unor contracte încheiate cu beneficiarii, iar necesarul de posturi de pază este stabilit în funcție de solicitările beneficiarilor. Obiectivul de pază la care D. C. era angajat ca paznic a fost desființat, ceea ce a generat și desființarea posturilor de pază aferente.
Prin adresa nr.978/01.10.2014 societatea a informat angajatul despre desființarea postului de pază începând cu data de 01.11.2014.
Referitor la concediile medicale, pârâta a arătat că nu a avut cunoștință despre această situație, deoarece certificatele medicale nu i-au fost comunicate; de asemenea, nu a cunoscut despre decesul salariatului D. C., luând la cunoștință după comunicarea cererii de chemare în judecată, ocazie cu care a calculat și stabilit drepturile bănești pentru concediile medicale pe perioada noiembrie – decembrie 2014 și ajutorul de deces.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere, pârâta a opinat că a rămas fără obiect, având în vedere decesul fostului angajat care nu ar mai putea fi reîncadrat pe funcția deținută.
Prin notele scrise depuse pârâta a solicitat conform art.454 Cod pr. civ. respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere necomunicarea certificatelor de concediu medical și poziția procesuală exprimată.
În susținerea apărărilor formulate, pârâta a depus în copie 2 state de plată pentru calculul indemnizației pentru concediile medicale ale fostului angajat D. C. pe lunile noiembrie – decembrie 2014.
Reclamanta prin avocat a depus la dosar note de ședință prin care a arătat că nu a depus la pârâtă concediile medicale, întrucât modalitatea de comunicare dintre societate și salariații din județul M. se efectua prin intermediul șefului de obiectiv care aducea și ridica înscrisurile salariaților, iar la data la care acesta a venit, soțul său nu mai era salariatul societății, fiindu-i desfăcut contractul individual de muncă. A mai arătat că nici ajutorul de deces nu a fost solicitat de la ., întrucât soțul său, nemaifiind salariatul societății, nu mai avea calitatea de asigurat.
Prin aceleași note scrise reclamanta a mai menționat că din luna martie 2014 și până la data concedierii, soțul său s-a aflat în concediu medical neîntrerupt, fiindu-i plătite concediile medicale până la sfârșitul lunii octombrie 2014, inclusiv.
Analizând acțiunea în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Defunctul D. C. a fost salariatul pârâtei ., desfășurând activitate ca agent de pază la punctul de lucru al societății de pe raza județului M..
În perioada martie – 12 decembrie 2014 acesta s-a aflat în concediu medical, iar la data de 12.12.2014 a decedat, conform certificatului de deces depus la dosar.
Prin adresa nr.978/01.10.2014 societatea l-a înștiințat pe salariat că postul ocupat de acesta se desființează, acordându-i un preaviz de 20 zile lucrătoare.
Prin decizia nr.278/31.10.2014 emisă de pârâtă s-a dispus, începând cu data de 01.11.2014, încetarea contractului individual de muncă al salariatului D. C. în baza art.65 alin.1 Codul muncii.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta D. A., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului D. C., solicită anularea deciziei nr.278/2014 și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu concediile medicale cuvenite defunctului pe perioada 01.11._14 și plata ajutorului de deces, sume actualitate la momentul plății efective și plata dobânzii legale pentru aceste sume.
În raport de solicitările reclamantei, instanța reține că potrivit art.50 lit. b Codul muncii „contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situații:……b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă ”.
Așa cum s-a arătat în perioada martie - 12 decembrie 2014 salariatului D. C. s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, astfel că, în raport de disp. art.50 lit. b Codul muncii contractul individual de muncă al acestuia era suspendat de drept.
În această perioadă, prin adresa nr.978/01.10.2014, societatea angajatoare i-a comunicat salariatului D. C. că începând cu 01.11.2014 postul i se desființează, acordându-i-se un preaviz de 20 zile lucrătoare.
Ulterior, prin decizia nr.278/31.10.2014 societatea a dispus, începând cu data de 01.11.2014, încetarea contractului individual de muncă al defunctului D. C. în baza art.65 alin.1 Codul muncii.
Potrivit art.60 lit.a Codul muncii „concedierea salariaților nu poate fi dispusă: a) pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii ”.
De asemenea, art.75 alin.3 Codul muncii dispune că „în situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător ….”.
În raport de aceste dispoziții legale instanța constată că în luna octombrie 2014 societatea a acordat fostului salariat D. C. preavizul de 20 zile lucrătoare, deși acesta se afla în concediu medical, situație în care preavizul trebuia suspendat conform art. 50 lit. b coroborat cu art.75 alin.3 Codul muncii.
Deși salariatul se afla în concediu medical, societatea a dispus concedierea acestuia începând cu data de 01.11.2014, măsură fiind dispusă contrar disp. art.60 lit. a Codul muncii care interzice concedierea pe durata incapacității temporare de muncă.
Având în vedere motivele anterior expuse, se apreciază că decizia de concediere nr. 278/31.10.2014 emisă de pârâtă este nelegală, urmând să fie anulată.
Potrivit art.80 alin.1 Codul muncii „ în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod nelegal, instanța ……va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”.
Față de dispozițiile legale citate raportat la situația concretă a fostului salariat D. C., Tribunalul reține că reclamanta D. A., în calitate de soție supraviețuitoare a acestuia, are dreptul la despăgubiri constând în indemnizația aferentă concediilor medicale pentru perioada 01.11._14 și ajutorul de deces.
Potrivit art.167 alin.2 Codul muncii „ în caz de deces al salariatului drepturile salariale datorate până la data decesului sunt plătite în ordine soțului supraviețuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinților acestuia… ”.
Referitor la indemnizația pentru concediile medicale se reține că potrivit art. 39 alin.2 din OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate „indemnizațiile cuvenite și neachitate asiguratului decedat se plătesc soțului supraviețuitor….”
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale citate,se constată că plata indemnizației aferentă concediilor medicale pentru perioada 01.11._14 în care defunctul D. C. s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, urmează să se efectueze către reclamantă în calitate de soție supraviețuitoare.
Cât privește ajutorul de deces instanța reține că potrivit art.121 lit. c din Legea 263/2010 în sistemul public de pensii se acordă ajutorul de deces în cazul decesului asiguratului, art.125 alin.1 din aceeași lege dispunând că acest ajutor se acordă soțului supraviețuitor și se plătește de către angajator conform art.129 alin.1 lit. a din lege.
Potrivit art.125 alin.3 din Legea 263/2010 cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și este de 2.298 lei conform art.17 lit. a din Legea 340/2013.
În raport de dispozițiile legale enunțate se constată că reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului D. C., este îndreptățită și la plata ajutorului de deces.
Referitor la despăgubirile acordate reclamantei - moștenitoare a fostului salariat D. C., se constată că pârâta prin notele scrise depuse la dosar a arătat că este de acord cu plata acestora- filele 19-22 dosar.
Potrivit art. 253 al.1 Codul muncii, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
În raport de textul de lege citat se apreciază că prin emiterea deciziei de concediere a defunctului D. C. cu nerespectarea dispozițiilor legale, reclamanta, în calitate de moștenitoare a acestuia, a fost prejudiciată, urmând ca pentru repararea prejudiciului cauzat, despăgubirea constând în c/val indemnizației pentru concediul medical și ajutorul de deces să fie actualizată cu rata inflației de la data scadenței la data plății efective.
De asemenea, se impune și repararea prejudiciului constând în lipsa de folosință a sumelor cuvenite, motive pentru care va fi obligată pârâta și la plata dobânzii legale
Potrivit art. 1531 al.1, 2 Cod civil „Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.”
Art. 1535 al.1 Cod civil dispune că „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până în momentul plății în cuantumul convenit de părți sau în lipsă în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”
Din interpretarea dispozițiilor art. 1531, 1535 Cod civil rezultă că daunele interese moratorii constau în dobânda legală care în cauză urmează să se acorde de la data scadenței la data plății efective
Cât privește natura juridică a dobânzii se reține că este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii, fiind admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, se constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă.
În baza art.453 alin.1 coroborat cu art.451 alin.1 Cod pr. civ va fi obligată pârâta care a pierdut procesul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, conform chitanței anexată la dosar .
În cauză, nu se va face aplicarea disp.art.454 C.p.civ care dispune că „pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art.1522 alin.5 Cod civil rămân aplicabile”.
În speță, pârâta a recunoscut prin notele scrise depuse la primul termen de judecată că este de acord cu plata drepturilor bănești solicitate de reclamantă .
Potrivit art.1522 alin.1 Cod civil „debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată”.
De asemenea, în art.1522 alin.5 Cod civil se prevede că „cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată. Dacă obligația este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului”.
În raport de aceste dispoziții legale se constată că acțiunea a fost comunicată pârâtei și cu această ocazie a luat cunoștință de pretențiile reclamantei, fiind de acord cu plata drepturilor, însă societatea nu a executat obligația într-un termen rezonabil, motive pentru care urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta D. A. - CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet avocat N. I. C. cu sediul în Drobeta T.-S., .. 14, . în contradictoriu cu pârâta . – CUI_, cont bancar RO87RNCB_0001 deschis la BCR sector 3 București, cu sediul ales la Cabinet avocat „D. C. A.” din București, .. 4, etaj 8, sector 3.
Anulează decizia de concediere nr. 278/31.10.2014 emisă de pârâtă referitor la defunctul D. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului D. C., o despăgubire egală cu indemnizația aferentă concediilor medicale pentru perioada 01.11._14 și ajutorul de deces în sumă de 2.298 lei, sume care vor fi actualizate cu indicele inflației de la data scadenței la data plății efective, precum și să plătească dobânda legală calculată pentru aceste sume de la data scadenței la data plății efective .
Obligă pârâta la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată azi 26.03.2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM/ gref. AFM
Ex.4/06.04.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
