Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1268/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1268/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 8894/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1268
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier I. I.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe contestatorul B. C.-E. și pe intimata ASOCIAȚIA DE P. "DACIA", având ca obiect contestație decizie de concediere decizie de concediere nr 1/08.12.2014; repunerea părților în situația anterioară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Constată că la data de 16.12.2014 reclamantul B. C.-E. a contestat decizia nr 1/08.12.2014 emisă de Asociația se P. Dacia Drobeta T. S. prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 65, alin.1 Codul Muncii solicitând anularea acesteia și repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia, respectiv reintegrarea pe funcția deținută și plata drepturilor salariale începând cu data de 20.12.2014 și până la reintegrarea efectivă.
A motivat că este încadrat în funcția de administrator imobile din cadrul Asociației se P. și prin decizia contestată s-a desfăcut nelegal contractul individual de muncă deoarece măsura concedierii nu are o cauză reală și serioasă, angajatorul urmărind doar îndepărtarea din funcție fără a exista motive pentru sancționarea sa.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 65 și următoarele Codul Muncii, Legea 230/2007 și HG 1588/2007.
Pârâta Asociația se P. Dacia a depus întâmpinare prin care a invocat faptul că decizia de concediere nr 1/08.12.2014 a fost revocată, astfel că este rămasă fără obiect contestația reclamantului.
Comitetul executiv al asociației a dispus revocarea deciziei de concediere și s-a luat măsura suspendării contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 20.12.2014 până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești deoarece în cauză s-a formulat plângere penală împotriva reclamantului înregistrată sub nr 1104/12.11.2014 la Poliția T. S. iar prin Ordonanța nr 1104/17.11.2014 a început urmărirea penală împotriva reclamantului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și delapidare prevăzută și pedepsită de art 295 și 297 Cod penal.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și contestație împotriva deciziei nr 1/05.01.2015 privind revocarea deciziei de concediere și suspendarea contractului individual de muncă.
În răspunsul la întâmpinare a susținut nelegalitatea deciziei deoarece nu conține motive reale și serioase pentru desființarea postului. De asemenea luând în considerare Legea 230/2007 și HG 1588/2007 privind Normele de Aplicare a Legii 230/2007, postul de administrator este unic și ca atare nu poate fi desființat.
Mai mult măsura concedierii a fost luată fără respectarea preavizului.
Referitor la decizia nr 1/05.01.2015 s-a solicitat anularea acesteia deoarece măsura de suspendare a contractului individual de muncă este caducă, angajatorul neputând emite decizii referitoare la executarea sau încetarea contractului individual de muncă decât pe perioada existenței acestuia.
În lipsa revocării deciziei de concediere până la momentul la care acesta își produce efecte data comunicării către salariat, revocarea deciziei comunicate salariatului și contestată de acesta în instanță și emiterea unei noi decizii de suspendare a aceluiași contract individual de muncă al salariatului deja concediat nu poate produce nici un efect, întrucât revenirea a avut loc după încetarea contractului individual de muncă ca efect al primei decizii.
De asemenea pârâta a emis decizia de suspendare stipulând că aceasta își produce efecte retroactiv, însă nu există posibilitatea legală ca angajatorul să emită acte unilaterale cu efect retroactiv, actele unilaterale ale angajatorului producând efecte de la data comunicării lor, numai nulitatea putând fi retroactivă.
Fiind modificată cererea de chemare în judecată s-a formulat întâmpinare de către pârât în conformitate cu art. 204Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea contestației deoarece decizia de concediere a fost revocată iar suspendarea contractului individual de muncă a fost determinată de cercetarea penală pornită împotriva reclamantului.
S-a susținut că reclamantul a desfășurat activitate până la data de 06 octombrie 2014 când a intrat în concediu de odihnă iar ulterior nu a mai desfășurat nici o activitate specifică funcției de administrator.
S-au depus la dosar copiile deciziilor contestate și documentația care a stat la baza emiterii lor.
Examinând actele dosarului se constată următoarele:
Prin decizia nr 1/08.12.2014 emisă de Asociația se P. Dacia Drobeta T. S. s-a dispus încetarea în temeiul art. 65, alin.1 Codul Muncii a contractului individual de muncă al reclamantului B. C.-E. încadrat în funcția de administrator imobile.
Conform deciziei desființarea locului de muncă al salariatului a fost stabilită de adunarea generală a asociației și de comitetul executiv al asociației.
A fost acordat și preaviz de 20 zile.
Ulterior, angajatorul prin decizia nr 1/05.01.2015 a revocat măsura concedierii salariatului și începând cu data de 20.12.2014 s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă în condițiile art. 52, alin.1 și 2 Codul Muncii.
Prin contestația de față reclamantul a contestat decizia de desfacere a contractului individual de muncă în temeiul art. 65, alin.1 Codul Muncii, susținând cp desființarea locului de muncă nu are o cauză reală și serioasă și de altfel nici nu a fost efectivă, atribuțiile fiind preluate de un birou de expert contabil.
Având în vedere că angajatorul a revocat unilateral decizia de încetare a contractului individual de muncă, revocare care îmbracă forma unei decizii nu se mai poate analiza legalitatea deciziei de concediere din moment ce aceasta nu mai există.
Prin urmare este reactivat raportul de muncă dintre părți ca și când nu s-ar fi întrerupt niciodată.
Prin aceeași decizie prin care a fost revocată decizia de concediere s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 20 decembrie 2014, în temeiul art. 52, alin.1 și 2 Codul Muncii până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Suspendarea contractului individual de muncă a fost determinată de plângerea penală formulată de angajator împotriva salariatului și conform adresei Inspectoratului Județean de Poliție M. prin ordonanța nr 1104/17.11.2014 a IPJ M. – Serviciul de Investigare a Criminalității Economice a fost începută urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare și abuz în serviciu, fapte prevăzute de art 295 și 297 Cod penal.
Ca atare suspendarea contractului individual de muncă a fost dispusă în temeiul art. 52, alin-1, lit b Codul Muncii și chiar dacă nu este invocat expres textul de lege motivul suspendării rezultă din cuprinsul deciziei.
De altfel normele instituționale pentru suspendarea contractului individual de muncă nu impun anumite condiții de formă pentru decizie a căror nerespectare să atragă nulitatea acesteia.
Măsura suspendării este la latitudinea angajatorului, instanța nefiind competentă să cenzureze dacă sunt sau nu motive justificate pentru care s-a formulat plângere penală.
Nici angajatorul nu se pronunță asupra vinovăției salariatului, aceste chestiuni intrând în sfera organelor competente.
Evident că în situația constatării nevinovăției și dispunerea nejustificată a suspendării contractului individual de muncă salariatul are dreptul la măsurii reparatorii în temeiul art 52, alin.2 Codul Muncii.
Reclamantul a susținut că revocarea deciziei de concediere s-a făcut printr-o deciziei de suspendare motivată de începerea urmăririi penale, susțineri care nu pot fi primite având în vedere conținutul deciziei nr 1/05.01.2015 prin care s-a dispus începând cu data de 20.12.2014 revocarea deciziei de concediere și cu aceeași dată suspendarea contractului individual de muncă.
S-a susținut că revocarea deciziei de concediere s-a dispus după comunicarea ei și încetarea contractului de muncă nu poate avea efecte retroactive, susținere de asemenea nefondată deoarece angajatorul are această posibilitate legală chiar și după comunicarea măsurii și contestarea la instanța de judecată.
De altfel contestatorul nu a fost în nici un fel prejudiciat deoarece nu a prestat muncă începând cu data de 20.12.2014 pentru a beneficia de drepturi salariale.
Așa cum s-a arătat prin revocarea măsurii desfacerii contractului individual de muncă raportul de muncă este reactivat ca și când nu ar fi fost niciodată întrerupt.
De asemenea nu are importanță motivul pentru care angajatorul a revocat unilateral măsura dispusă.
Ca atare contestațiile de față vor fi respinse ca nefondate și în temeiul art. 453 Cod procedură civilă vor fi acordate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestațiile formulate reclamantul B. C.-E. – CNP_ domiciliat în loc Drobeta T. S., ., ., ., jud M. împotriva deciziilor nr 1/08.12.2014 și nr 1/05.01.2015 emise de Asociația se P. Dacia cu sediul în loc Drobeta T. S., ., . C._.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE
S. L.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI
G. L. P. L.
GREFIER
I. I.
Red. SL.
Ex. 4/ 28.04.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
