Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 706/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 706/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 706/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 706
Ședința publică din data de 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar Ș. U.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea acțiunii având ca obiect contestație decizie de concediere nr.164/24.03.2014 formulată de contestatorul C. I. în contradictoriu cu pârâta S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință, se ia act că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30.01.2015 ce face parte integrantă din prezenta, după care s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele;
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta . pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei de concediere nr.164/24.03.2014, obligarea acesteia la repunerea sa în situația anterioară emiterii actului de concediere, adică reintegrarea în funcția deținută anterior; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la reintegrarea efectivă pe post și la actualizarea sumei solicitate, cu dobânda legală, precum și cu rata inflației, obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul intimatei încă din data de 08.05.1989 – mai întâi la precursoarea juridică a intimatei, Întreprinderea Electrocentrale „Porțile de F.”, iar începând cu luna octombrie 2003 la Hidroserv SA unde a lucrat ca economist în cadrul Biroului Contabilitate. Ulterior din luna august 2013 intimata și-a schimbat din nou denumirea, devenind H. – S. – Sucursala de Reparații și S. Porțile de F. I.
In data de 24.03.2014 intimata a emis Decizia nr. 164 prin care a dispus concedierea sa „urmare a concedierii colective” și indicând drept unic criteriu aplicat la stabilirea ordinii de prioritate la concediere „gradul scăzut de încărcare al salariatului dovedit cu lucrările executate, având în vedere că din cadrul Sucursalei nu se desființează toate posturile de natura celui ocupat de către d-nul C. I.”.
Reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei de concediere determinată de aplicarea unui criteriu nelegal la stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
A susținut că deși în speță sunt aplicabile dispozițiile art.76 al.1 lit.c din Codul muncii, republicat, coroborate cu cele ale art.69 al.2 lit.d și art.69 alin.3 din Codul muncii, republicat societatea intimată a invocat în decizia atacată un criteriu nelegal de stabilire a ordinii de prioritate la concediere. Astfel, art.69 al.3 din Codul muncii instituie regula conform căreia criteriul primordial de selecție a salariaților care ocupau posturi identice cu cele desființate în cadrul procesului de reorganizare este gradul de realizare a obiectivelor de performanță.
Eventuale alte criterii de selecție prevăzute de contractele colective de muncă urmau să se aplice doar în situația în care criteriul performanței profesionale se dovedește a nu fi suficient pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere (de exemplu, toți salariații care ocupau posturi identice cu cele desființate în cadrul procesului de reorganizare au obținut același calificativ în urma evaluării profesionale).
Ori, în speță, se observă cu ușurință faptul că intimata nu a aplicat nici criteriul legal stabilit de art.69 al.3 din Codul muncii și nici unul din criteriile prevăzute în art.4.111 C.C.M., aspect ce atrage caracterul nelegal al deciziei de concediere.
Reclamantul a arătat că a avut cea mai cuprinzătoare și complexă fișă de post pentru funcția de economist în Biroul Contabilitate.
In plus a fost economistul cu cea mai mare vechime din cadrul Biroului contabilitate al intimatei (în timp ce spre exemplu, persoana ce a ocupat funcția de șef al acestui compartiment avea o vechime de aproximativ 1 an) și totodată singurul angajat al compartimentului cu pregătirea de specialitate necesară, fiind absolvent al Facultății de Finanțe Contabilitate, așa cum rezultă din diploma anexată spre dovadă (pentru comparație a arătat că doi membri al biroului au alte specializări: management).
De asemenea, a susținut că a făcut cursuri/stagii de pregătire profesională (contabilitate de gestiune și controlul prin costuri al performanței, contabilitate de gestiune, Inspector în domeniul securității și sănătății în muncă, etc.).
Reclamantul a susținut că această concediere colectivă ascunde numeroase abuzuri, de exemplu, arătând că persoana care l-a înscris pe lista de restructurări a fost șeful său direct, care l-a menținut în Biroul contabilitate pe fratele său, fostul director comercial. Aceeași persoană ar fi completat lista salariaților ce urmau să fie restructurați, deși lucra efectiv de doar câteva luni în Biroul Contabilitate, întrucât s-a aflat în concediu maternal. De asemenea pentru două posturi de pe care au fost restructurați doi salariați (compartiment administrativ) s-a organizat concurs după câteva zile de la acordarea preavizelor, la Biroul Financiar o salariată, deși a figurat inițial pe lista disponibilizaților, a revenit și ulterior a fost chiar promovată contabil șef, iar la Secretariat s-a organizat concurs pentru postul de asistent manager, persoana care a ocupat postul fiind în preaviz. Lista disponibilizaților a inițial de 116 persoane, ulterior ajungându-se la 109 persoane disponibilizate.
Reclamantul a apreciat că intimata nu și-a îndeplinit efectiv nici obligația de a-i oferi un alt loc de muncă compatibil cu pregătirea profesională, lista necuprinzând nici un astfel de loc și fiind ca urmare formală.
In ceea ce privește acordarea de daune morale, a arătat că acțiunea de concediere nelegală a intimatei i-a atins prestigiul și demnitatea profesională, față de faptul că în toți cei 10 ani cât a lucrat în Biroul contabilitate al intimatei, a fost un salariat extrem de conștiincios, competent și punctual, calitatea muncii sale fiind întotdeauna apreciată.
Apoi, a fost de notorietate faptul că prin concediere s-a generat în mod inerent o stare de tensiune accentuată, de disconfort psihic care conduce la apariția unor boli sau la agravarea unor afecțiuni existente.
In susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, Decizia nr.164/24.03.2014 de încetare a raporturilor de muncă ale reclamantului, Decizia de preaviz nr. 2931/29.11.2013, carnet de muncă, contract individual de muncă înregistrat la data de 05.08.2013, Extras CCM, Fișa postului reclamantului, acte de studii, interogatoriu pentru comunicare.
În apărare pârâta a formulat și a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a susținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei îndeplinind funcția de economist în cadrul Biroului Financiar în baza contractului individual de muncă nr. 14/05.08.2013.
Ca urmare a pierderii unor contracte de către H. SA București s-au înregistrat pierderi mari începând cu luna ianuarie 2013, motiv pentru care managementul societății împreună cu sindicatul au căutat soluții de depășire a acestei situații.
Într-o prima fază s-a ajuns la concluzia încetării (prin neprelungire) a contractelor individuale de munca cu perioada determinată, urmând apoi declanșarea procedurii de concediere colectivă ca ultimă soluție.
S-a susținut că, la baza deciziei de concediere colectivă a stat o cauză reală și serioasă.
Procedura de informare a fost demarată înainte de procesul de fuziune prin contopire și ținând cont de faptul că atât înainte de fuziune, cât și după fuziune, pierderile erau și deveneau tot mai mari, se impunea o restructurare.
In aceste condiții s-a hotărât de către Societate H. S. SA reluarea procedurii de concediere colectivă începută si nefinalizată de . F. SA scop în care în conformitate cu dispozițiile Codul Muncii s-a trecut la adoptarea Hotărârii nr. 1/12.11.2013 a A. privitoare la aplicarea măsurii de concediere colectivă, transmiterea în scris a notificării de intenție a concedierii colective către Inspectoratul Teritorial de Muncă si către Agenția Teritorială de ocupare a forței de muncă, efectuarea procesului de consultare a Sindicatului Porțile de F. privitoare la concedierea colectivă concretizată prin adresele cu numerele:2647/22.11.2013 si 2671/25.11. 2013, precum si prin procesul verbal nr. 3072 /29.11. 2013 (încheiat in ziua de 26.11.2013), întocmirea listei cu salariații propuși pentru disponibilizare colectivă ce a fost comunicată sindicatului prin adresa nr. 2872/29.11.2013 și afișată la avizierul sucursalei, transmiterea în scris a notificării deciziei de concediere colectivă către Inspectoratul Teritorial de Munca și către Agenția Teritorială de ocupare a forței de muncă, transmiterea aceleiași notificări către Sindicatul Porțile de F., emiterea preavizului de concediere colectivă nr. 2932/29.11.2013, emiterea deciziei nr. 163/24.03.2014 de concediere si comunicarea acestuia către petent.
S-a susținut că parcurgerea etapelor în succesiunea prezentată demonstrează că disponibilizarea colectivă a fost făcută în considerentul unei cauze reale si serioase si cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale. Astfel, postul reclamantei a fost desființat efectiv și cum nu au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat de aceasta, criteriile aplicate la stabilirea ordinii de prioritate la concediere au fost experiența redusă în domeniul propriu de activitate, gradul scăzut de încărcare și complexitatea redusă a lucrărilor încredințate.
S-a recunoscut faptul că la nivelul societății nu au existat obiective de performanță și nici criterii de evaluare și s-a reținut că, la stabilirea persoanei disponibilizate să se aplice criteriile cuprinse în CCM aplicabil, continuându-se cu examinarea profesională a salariatului.
Neprezentarea reclamantului la evaluarea profesională nu a făcut altceva decât să nu-și valorifice intenționat posibilitatea de a demonstra că este mai competent decât salariați de aceeași pregătire cu acesta.
S-a depus la dosar, în copie, Hotărârea A. din 30.05.2013, prin care s-a aprobat Strategia de restructurare economico-financiară a . F. SA, astfel cum a fost avizată prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 7/2013 de la . F.” SA (nota nr. 3725/23.05.2013)., extras Notificare și convocare, informații relevante privind intenția de efectuare de concedieri colective, proces verbal din 20.06.2013, proces verbal nr. 2 din 27.06.2013, adresa nr. 5647/30.07.2013 a pârâtei către AJOFM M. și ITM M. cu privire la încetarea procesului de disponibilizare colectivă, contractul individual de muncă al reclamantului, extras Notificare din 13.11.2013, adresa nr. 127/22.11.2013 a Sindicatului „Porțile de F.” către patronat, procesul verbal din 28.11.2013, Notificarea din 28.11.2013 către Sindicat, AJOFM și ITM, Decizia nr. 2931/29.11.2013 de preaviz, Decizia nr164/24.03.2014 de încetare a raporturilor de muncă ale reclamantului și procesul verbal nr. 2696/25.11.2013 prin care s-au notat lucrările salariaților absenți la acțiunea de examinare din data respectivă și Situația privind locurile de muncă disponibile.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamantul a arătat că pârâta a recunoscut neîndeplinirea obligațiilor legale referitoare la evaluarea obiectivelor de performanță ceea ce a lipsit pe reclamant de un drept legal și anume de o selecție obiectivă pe baza îndeplinirii obiectivelor de performanță astfel că reclamantul nu a putut demonstra profesionalismul de care dă dovadă și nu a putut beneficia de posibilitatea de a continua relația de muncă. A susținut că pârâta trebuie să probeze că a fost anunțat cu privire la data evaluării precum știu la obiectivele acesteia, bibliografie, etc, în fapt neorganizându-se nici o evaluare profesională.
În ședința publică din data de 13 iunie 2014 s-a solicitat pârâtei să înainteze la dosar integral în copie certificată următoarele documente - Hotărârea nr. 1/12.11.2013 a Adunării Generale a Acționarilor societății; Extras CCM 2013 și 2014 atât la nivel de cedent, cât și cesionar cu privire la aspectele invocate; Programul de restructurare – reorganizare a Societății H. S. SA aprobat prin hotărârea susmenționată; Notificarea înregistrată sub nr. 8520/13.11.2013 și actele anexe; Notificarea nr. 4320/2013 la care se face referire în cuprinsul procesului verbal din 20.06.2013; Acte din care să rezulte gradul de încărcare al reclamantului în raport cu ceilalți salariați menținuți în activitate și limita minimă sau maximă ce a fost avută în vedere pentru ca acest grad de încărcare să fie utilizat drept criteriu aplicat la stabilirea ordinii de prioritate la concediere și convocatorul la întâlnirea din 08.10.2013 de la Casa Tineretului Drobeta Tr-S.; Lista locurilor de muncă vacante ce a fost comunicată reclamantului odată cu decizia de concediere; Rapoartele de evaluare ale activității reclamantului; Listele cu angajații propuși pentru concedierea colectivă comunicate către sindicat, respectiv către ITM M.; Listele cu angajații care au fost efectiv concediați; dovada anunțării datei evaluării, precum și a obiectivelor acesteia/bibliografie.
Parte din documentele solicitate au fost depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
La data de 05.08. 2013 a luat ființa . București prin fuziunea, prin contopire a celor 8 societăți HIDROSERV (Bistrița, Cluj, Curtea de Argeș, Hațeg, Porțile de F., Râmnicu V., S. și Slatina), societate ce a preluat toate drepturile și obligațiile filialelor care au căpătat statut de sucursală, dezmembrăminte fără personalitate juridică în cadrul noii societăți înmatriculate.
Reclamantul a fost angajat al societății HIDROSERV Porțile de F. conform contractului individual de muncă încheiat la data de 05.08.2013, îndeplinind funcția de economist în cadrul Biroului Financiar.
Prin Minuta din 9 ianuarie 2013 părțile au agreat începerea programelor de restructurare, în perspectiva fuziunii, inclusiv reducerea numărului de personal existent cu 500 persoane până la finele trimestrului I al anului 2013. S-a hotărât ca fiecare filială Hidroserv să analizeze și să dispună măsurile legale de reducere a costurilor, inclusiv cu forța de muncă.
Prin nota de informare din 29.04.2013 Sindicatul Porțile de F. a fost înștiințat cu privire la principalele aspecte legate de fuziune( a cărei declanșare a fost aprobată la nivelul Filialei Porțile de F. prin Hotărârea A. 11/14.12.2012) și, totodată cu privire la consecințele transferului pentru salariați, atât economice, juridice cât și sociale. S-a comunicat faptul că nu se preconizează disponibilizări ca urmare a transferului însă s-a comunicat că ulterior constituirii H. S. SA poziția ocupată în societate de unii salariați se poate modifica.
Pornind de la această notă de informare prin procesul verbal nr. 2/27.06.2013 s-a constatat că la sediul H. SA a avut loc o întâlnire sindicat - patronate ocazie cu care s-a estimat o reducere a numărului de personal cu aproximativ 500 total salariați și s-a hotărât întreprinderea tuturor demersurilor pentru reducerea la maxim a numărului de personal, prin alte modalități decât concedierea colectivă, respectiv prin pensionări, încetarea contractului individual de muncă cu perioadă determinată și încetarea contractului individual de muncă cu acordul părților.
Raportat la cele reținut a fi fost convenite a fost anunțat ITM M. și AJOFM M. de încetarea concedierii colective.
Deși procesul de indisponibilizare colectivă a fost temporizat la un moment dat datorită necesității finalizării demersurilor necesare fuziunii și evaluării situației, s-a constatat că problemele economico-financiare ale societății persistă, că nivelul costurilor este împovărător, iar programul de restructurare - reorganizare a societății H. S. SA pentru continuarea restructurării Sucursalei pentru Reparații și S. Porțile de F. și Slatina ce conține măsura concedierii colective este necesar a fi aplicat.
Constatându-se că Sucursalele Porțile de F. și . au finalizat măsurile privind reducerea numărului de salariați până la data fuziunii s-a apreciat că se impun în continuare măsuri de concediere colectivă în cadrul celor 2 unități menționate, situație în care s-a solicitat punctul de vedere al Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanele Vârstnice cu privire la o nouă aprobare a programului de restructurare (conform adresei nr.745/07.10.2013)
Prin adresa nr._/30.10.2013 Ministerul Muncii a comunicat că se impune o nouă aprobare a Programului de restructurare pentru noua societate în vederea continuării disponibilizărilor de personal nefinalizate de societățile care au fuzionat.
Prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1/12.11.2013, având în vedere răspunsul Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanele Vârstnice nr._/RG/1963/DJLMC/30.10.2013 la solicitarea de clarificări a Societății H. - S. SA nr. 745/07.10.2013 a fost aprobată continuarea programelor de restructurare a societăților care au fuzionat, în speță strategia la care s-a făcut mai sus referire.
In data de 13.11.2013 angajatorul a comunicat sindicatului Porțile de F. Notificarea nr. 1475/12.11.2013, întocmită și comunicată conform art. 69 al. (1) Codul Muncii, prin care se prevede că angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective în cadrul a două sucursale.
Această Notificare avea anexat Programul de Restructurare - Reorganizare a Societății H. - S. SA. pentru continuarea restructurării sucursalei Porțile de F. si Sucursalei Slatina, program care cuprinde, printre altele: măsuri principale de restructurare - reorganizare la nivelul sucursalelor; - situații cu personalul la nivelul celor 8 sucursale (anterior și la data fuziuni, inclusiv cu persoanele disponibilizate anterior fuziunii); descrierea amănunțită a Strategiilor de Restructurare a celor două sucursale; analize economice amănunțite (active și pasive, venituri și cheltuieli) cu privire la situația economică înainte de data fuziunii și la data fuziunii.
Raporturile de muncă ale reclamantului cu societatea pârâtă au încetat la data de 25 03.2014 prin decizia nr.164, decizie ce a avut ca temei dispozițiile art.65, 68 codul muncii și care a fost emisă în baza programului de restructurare susmenționat.
Din actele depuse la dosar rezultă că înainte de aplicarea Programului de Restructurare – Reorganizare la nivelul societății existau Biroul Financiar și Biroul Contabilitate fiind deservite de un număr de 12 economiști, 10 dintre aceste posturi fiind posturi de execuție și două posturi de conducere. După restructurare, cele două birouri s-au transformat în Serviciul Financiar – Contabilitate deservit de 7 posturi, 6 de execuție și unul de conducere.
În ceea ce privește temeinicia concedierii instanța constată că desființarea locului de muncă ocupat de reclamant a avut o cauză reală și serioasă fiind îndeplinite exigențele art. 65 alin.2 codul muncii.
Potrivit art. 65 alin.1 și 2 Codul muncii „Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Locul de muncă ocupat de către reclamant a fost suprimat din structura funcțional organizatorică a angajatorului acest aspect fiind evidențiat în statul de funcții și organigrama depusă la dosar (atât anterioară concedierii, cât și ulterioare acesteia).
Susținerile pârâtei cu privire la acest aspect atât din întâmpinarea formulată, cât și din notele scrise anexate sunt dovedite cu actele depuse la dosar. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, postul reclamantului a fost efectiv desființat.
Însăși Directiva 98/59/CE a Comunității Europene transpusă aproape integral în legislația națională prin textele de lege susmenționate are drept obiectiv principal să stabilească, în cazul concedierilor colective, o . obligații procedurale. Însă, directiva nu are drept scop să limiteze, pe fond, alegerile pe care angajatorul le poate efectua în administrarea întreprinderii. În special, astfel cum a subliniat jurisprudența Curții de Justiție de la Luxembourg, directiva lasă intactă libertatea angajatorului de a efectua concedieri și, în general, pe cea de a‑și organiza activitatea economică în modul pe care îl consideră cel mai adecvat nevoilor sale.
Se reține că reorganizarea a avut la bază cauze obiective constând în dificultățile economice reale justificate cu actele depuse la dosar, dificultăți ce au determinat organele de conducere a societății să decidă și să ia măsura desființării unor posturi din organigrama societății și măsura concedierii salariaților ale căror posturi au fost desființate, tocmai pentru a preîntâmpina consecințe mai grave. Din această perspectivă desființarea locului de muncă ocupat de reclamant a fost cauzată de un motiv obiectiv, fără legătură cu persoana acestuia, desființarea postului impunându-se cu necesitate pentru anumite rațiuni legate de eficientizarea activității având la bază analize de date și indicatori care de astfel au fost aduse la cunoștința reprezentaților salariaților. De altfel, măsura restructurării a vizat întreaga societate și nu numai anumite compartimente sau Sucursale.
În ceea ce privește motivele invocate de către reclamant cu privire la modalitatea de evaluare a sa și felul în care rezultatul acesteia a fost aplicat în selectarea sa pentru concediere în raport cu ceilalți salariați ce ocupau posturi similare ce nu au fost desființate, instanța constată că asupra acestui aspect nu este abilitată decât să efectueze o cenzură de legalitate și nu una de oportunitate.
Astfel, angajatorul are deplină libertate în procesul de selecție a personalului în situațiile în care intervine măsura restrângerii de activitate, instanța neavând competența a se pronunța asupra oportunității menținerii unor salariați în detrimentul altora. .
Ceea ce obligă codul muncii prin disp. art. 69 alin.3 este ca angajatorul să departajeze salariații după evaluarea realizării obiectivelor de performanță, lăsând la latitudinea acestuia stabilirea acestor criterii prin regulamentul intern sau contract colectiv de muncă.
Aspectele invocate de reclamant nu pot fi însușite de către instanță vis-a-vis de ingerința acesteia în alegerea, aplicarea ori modificarea criteriilor de evaluare alese, acest lucru fiind considerat de ordin managerial, deci aparținând doar angajatorului, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o concediere colectivă și nu individuală.
De altfel, din susținerile contestatorului rezultă că în fapt obiectul criticilor nu îl formează neindicarea criteriilor de departajare, ci modalitatea în care angajatorul a efectuat evaluarea profesională, neținându-se cont de anumite calități care îl recomandau pentru ocuparea funcției în continuare.
Selecția personalului în situația concedierii colective, constituie atributul angajatorului, instanța fiind obligată să analizeze numai dacă s-au respectat condițiile prevăzute de lege pentru această categorie de disponibilizări.
Criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la care se referă art.76 lit.c) nu sunt prevăzute de lege, ci de contractele colective de muncă, sau de acte normative speciale. În prezenta cauză, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este cel care prevede aceste criterii.
Nici obligativitatea respectării unei anumite proceduri de evaluare și instituirea unor condiții de formă a actului care concretizează rezultatul aprecierii, nu sunt reglementate de lege în cazul concedierii colective, fiind suficient să se procedeze efectiv la selecție, în raport de criteriul competenței profesionale, verificată potrivit normelor interne.
Referitor la aplicarea art. 69 (2) (d) instanța reține că art. 4.111 din CCM prevede la alineatul (1) criterii reprezentând categoriile de salariați cu prioritare la concediere.
Din înscrisurile aflate la dosar se reține că nu au existat salariați care au ocupat posturi similare si nu au fost concediați deși se încadrau în situațiile prevăzute de art. 4.111 (1) (a-e) (salariații care cumulează două sau mai multe funcții; salariații care cumulează pensia pentru limită de vârstă cu salariul; salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limită de vârstă; salariatul care este patron, asociat, administrator, al unei firme private cu capital privat, în cazurile prevăzute de lege; salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare anticipată).
În ceea ce privește susținerea reclamantului cu privire la departajarea salariaților prin criterii nelegale ca de exemplu „gradul de ocupare a postului ", așa cum am arătat mai sus această posibilitate de departajare a salariaților nu este total exclusă, acesta putând fi analizată și din perspectiva desființării locului de muncă/postului conform prerogativei organizatorice a angajatorului, conferită de art. 40 alin.(l) lit.(a) CM. respectiv de a dimensiona structura de personal în funcție de nevoile reale ale acestuia.
Criteriul aplicat în stabilirea ordinii de prioritate la concediere este gradul scăzut de încărcare al salariatului dovedit cu lucrările executate.
Contestatorul nu arată concret că nu s-a făcut o evaluare a competenței sale profesionale în raport cu ocupanții unor posturi similare, ci selecția pe care, în urma evaluării sumare, a făcut-o angajatorul.
Însă, acesta din urmă a fost constrâns să aplice această procedură datorită atitudinii salariaților care au refuzat să se supună examinării cunoștințelor profesionale în fața comisiilor de examinare constituite conform Deciziei nr. 67/21.11.2013, fiecare în domeniul propriu de activitate, astfel că fiecare șef de compartiment sau atelier a fost nevoit a evalua și propune.
Față de faptul că contestatorul nu s-a prezentat la examinarea organizată în vederea selectării personalului ce urma să fie disponibilizat, angajatorul, în vederea departajării salariaților care urmau să fie disponibilizați, a aplicat criteriul referitor la gradul de ocupare a fiecărui salariat, pregătirea și competența profesională dovedite prin rezultate profesionale, criteriu prevăzut în Programul de restructurare.
Așa cum s-a arătat acest program a fost comunicat sindicatului la momentul înaintării notificării nr.1475/12.11.2013, iar sindicatul nu a făcut nici o opoziție cu privire la criteriile de selecție a personalului .
Astfel, și sub acest aspect decizia este legală, pârâta respectând criterii de departajare ce se circumscriu celor comunicate și anterior negociate prin contractul colectiv de muncă și anume aprecierea minimală a competenței pe categorii profesionale(art.4.111).
Pentru considerentele susmenționate se apreciază că acțiunea formulată nu este întemeiată sub acest aspect și urmează a se dispune respingerea acesteia.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale instanța apreciază de asemenea că acesta este neîntemeiat.
Așa cum s-a arătat mai sus, măsura concedierii a fost legală, angajatorul exercitând un drept recunoscut de lege în baza prerogativei organizatorice ce îi revine în baza aceleași legi. Dincolo de disconfortul încercat de reclamant în urma concedierii sale, de componenta umană a consecințelor acesteia, de vreme ce nu s-a făcut dovada că decizia contestată a fost emisă cu rea credință și în aplicarea greșită a legii, angajatorul nu poate fi sancționat în sensul solicitat de către reclamant.
Sunt considerente pentru care și acest capăt de cerere este neîntemeiat și urmează a fi respins.
În ceea ce privește solicitarea reprezentantului pârâtei cu ocazia dezbaterilor de a se lua în considerare cheltuielile de judecată efectuate, solicitare detaliată abia în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar după încheierea dezbaterilor, acte indicate ca fiind doveditoare fiind anexate acestor concluzii urmează a fi considerată tardivă, pârâta urmând a-și valorifica pretențiile sale pe calea unei cereri separate formulată în condițiile legii.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. I. – CNP_, domiciliat în Drobeta Tr.S., ., jud. M. în contradictoriu cu pârâta S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA București, CF RO32097794, cu sediul în București, .. 3, . 2.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 Februarie 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
G. R.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI,
M. C. T., Ș. U.,
GREFIER,
B. M.
GR/BM-Ex.4
16.02.2015
Cod op.2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
