Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1316/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Sentința nr. 1316/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 2875/101/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința Nr. 1316

Ședința publică de la 09 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. S.

Asistent judiciar L. A. P.

Asistent judiciar L. G.

Grefier I. I.

Pe rol judecarea cauzei privind pe contestatorul S. PORȚILE DE F. în numele membrului de sindicat P. I. și pe intimata S. H. SERV SA, având ca obiect contestație decizie de concediere decizie nr 159/19.03.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic T. C. pentru intimată lipsă fiind reclamanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că prin încheierea de ședință din data de 11.09.2014 judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul art.411, alin., C.p.civ. și că potrivit referatului întocmit de grefă la data de 18.03.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea verificării condițiilor de perimare, după care:

Apărătorul intimatei arată că așa cum reiese din Hotărârea 7/25.09.2014 a intervenit o modificare în denumirea societății acesta schimbându-și denumirea în S. de Servicii Hidroenergetice Hidroserv SA.

Față de înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților instanța urmează să dispună rectificarea citativului în sensul că pârâtă este S. DE SERVICII HIDROENERGETICE HIDROSERV SA.

Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției perimării întrucât dosarul a rămas în nelucrare din motive imputabile reclamantei timp de peste 6 luni.

.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2014 S. „Porțile de F.” Dr.Tr.S. în numele și pentru membra de sindicat P. I. a chemat în judecată intimata S. H. – Serv SA București solicitând: anularea decizii de concediere nr. 159/19.03.2014; obligarea intimatei la repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, respectiv reintegrarea membrei de sindicat în funcția deținută anterior; obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la reintegrarea efectivă pe post; obligarea intimatei la actualizarea sumei solicitate cu dobânda legală precum și cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că motivele esențiale ale nulității deciziei de concediere sunt: nerespectarea dispozițiilor art.69 alin.3 C.muncii, în sensul că nu a existat o evaluare a realizării obiectivelor de performanță ale contestatoarei; lipsa cauzei reale și serioase care au dus la realizarea concedierii ; neîndeplinirea obligațiilor privind consultarea sindicatelor.

S-a arătat că, intimata S. H. – Serv SA a luat ființă la data de 05.08.2013, ca urmare a fuziunii prin contopire a celor opt societăți comerciale existente până la aceea dată și anume ; ., ., . Argeș SA, ., . F. SA, . SA, ., ., toate având și calitatea de filiale ale H. SA, unic acționar al acestora, iar ca urmare a fuziunii acestor societății, acestea au fost transformate în Sucursale de Servicii și Reparații, fără personalitate juridică .

Cu privire la adoptarea măsurii concedierii colective, s-a arătat că prin Hotărârea nr. 1/12.11.2013 a Adunării generale a Acționarilor Societății H. Serv SA, s-a dispus aplicarea dispozițiilor art.68 și următoarele din C.muncii, respectiv efectuarea concedierii colective la nivel de societate, iar ca urmare a acestei hotărâri, la nivelul Sucursalei pentru Reparații și Servicii Porțile de F., precum și la nivelul Sucursalei pentru Reparații și Servicii Slatina au fost concediați colectiv un număr de 179 salariați.

Contestatoarea a învederat că acest proces de concediere este nul ca urmare pe de o parte a nerespectării procedurii de concediere stabilite prin art.68 și următoarele din C.muncii, dar și ca urmare a lipsei unei motivări a Hotărârii nr. 1/12.11.2013, hotărâre care se fundamentează pe analiza economică a fostei societăți, la nivel micro.

Cu privire la neefectuarea evaluării obiectivelor de performanță, a arătat că potrivit art.69 alin.3 C.muncii, „Criteriile prevăzute la alin.2 lit.d) se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță”, iar la art.4 din decizia contestată s-a prevăzut că, criteriile aplicate la stabilirea ordinii de prioritate la concediere au fost gradul scăzut de ocupare a salariatului, dovedit cu lucrările executate și cele prevăzute la art.4.111 alin.1 lit.e) din CCM aplicabil Sucursalei pentru Reparații și Servicii Porțile de F., astfel că, intimata nu a respectat dispozițiile art.69 alin.3 C.muncii, criteriul folosit, respectiv gradul de încărcare a postului, nu este prevăzut de CCM la nivel de societate, acest criteriu fiind pur formal și, mai mult, intimata nu a efectuat evaluarea realizării obiectivelor de performanță, atâta timp cât salariaților nu le-au fost fixate obiective de performanță individuală, iar evaluarea a vizat „aprecierea competenței salariaților” așa cum rezultă din Decizia nr. 67/21.11.2013.

Referitor la fixarea obiectivelor de performanță a salariaților, a arătat că motivul pentru care legiuitorul a modificat prin Legea 40/2011, C.muncii a fost acela ca la concedierile colective să primeze criteriile de performanță, ori intimata tocmai pe acestea le-a ignorat inventând noi criterii, care sunt imposibil de controlat – gradul de ocupare a postului, iar pentru respectarea dispozițiilor art.69 alin.3,era necesar ca la nivelul societății să fie fixate /stabilite criterii de performanță, care să fie aduse la cunoștința angajaților, criterii stabilite de către angajator potrivit art.40 alin.1 lit.f) C.muncii, dispoziție care face corp comun cu art.69 alin.3 C.muncii.

În lipsa acestor obiective de performanță fixate, intimata a emis Decizia nr. 67/21.11.2013 în vederea organizării examinării profesionale în scopul realizării efective a reducerilor de personal în cazul posturilor similar, deși în cuprinsul deciziei s-a menționat că se constituie comisia de examinare pentru „aprecierea competenței salariale ”, astfel că este evidentă diferențe dintre „realizarea obiectivelor de performanță” și „aprecierea competenței salariaților”, astfel că intimata nu a respectat dispozițiile art.69 alin.3 C.muncii, ceea ce atrage, potrivit art.78 C.muncii, nulitatea absolută a deciziei de concediere.

A mai arătat că, nu se poate reține că nerespectarea acestei proceduri nu ar atrage nulitatea absolută a deciziei, deoarece prin neefectuarea evaluării realizării obiective a performanțelor, contestatoarea membră de sindicat a fost vătămată într-un drept al său, respectiv dreptul de a fi comparat cu ceilalți salariați, dreptul la o analiză obiectivă a activității sale, dreptul la egalitate de tratament și dreptul la un loc de muncă.

Cu privire la lipsa cauzei reale și serioase, a arătat că la fundamentarea Hotărârii de concediere colectivă nu s-au avut în vedere dificultățile economice de la nivelul societății nou înființate ci la nivelul celor două sucursale, respectiv H. Porțile de F. și H. Slatina, așa cum rezultă și din programul de restructurare .

Astfel, S. H. Porțile de F. a avut aprobată strategia de restructurare economico-financiară stabilită prin Hotărârea A. nr. 6/30.05.2013, strategie care conținea și măsura disponibilizării de personal, măsură ce nu a fost adoptată datorită procesului de fuziune, iar la H. Slatina strategia de restructurare nr. 1011/18.02.2013 a fost stabilită prin Hotărârea A. din 11.04.2013, prin care s-a stabilit reducerea numărului de personal cu 91 de persoane.

Ori, pentru aceste considerente, contestatorul a susținut că nu se poate constata că există o cauză reală și serioasă la nivel de H. Serv SA atâta vreme cât cauza reală și serioasă nu rezultă din studii economice ale acestei societăți, ci studii economice ale altei societății, fiind astfel încălcate prevederile art.65 C.muncii, cu atât mai mult cu cât nu există nici un document al noii societăți din care să rezulte dificultățile economice, făcându-se trimitere doar la dificultățile financiare ale fostelor societăți care au fuzionat.

De asemenea, a arătat că nici în Notificare și nici în alte documente nu se face referire la dificultățile pe care le avea noua societate, ci doar la Minuta nr. 3133/09.01.2013 încheiată anterior înființării noii societăți, minută încheiată în vederea rentabilizării acelei societăți, unde nu se vorbește de concediere colectivă ci de reducerea numărului de personal cu 500 de persoane, reducerea care s-a realizat până la finele semestrului I 2013.

Cu privire la neîndeplinirea obligației privind consultarea sindicatelor, contestatorul a precizat că, un alt aspect privind nulitatea deciziei de concediere este legat de nerespectarea de către intimată este încălcarea dispozițiilor art.69 alin.1 C.muncii, potrivit căruia, angajatorul avea obligația de a deschide negocierea prin invitarea sindicatului sau reprezentanților salariaților la negociere, ori din notificarea trimisă sindicatelor, ITM și AJOFM sub nr. 1475/12.11.2013 nu rezultă că această informare s-a realizat în perioada în care au loc consultările potrivit art.69 alin.2 C.muncii.

Pentru aceste considerente, contestatorul în numele membrei de sindicat a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.241 N C.civ., art.192 și 194 și următoarele din NC.proc.civ., art.65, 68 și următoarele din C.muncii, Legea 62/2011 și CCM la nivel de societate.

În susținerea contestației, a depus la dosar în copie: Nota de informare nr. 3196/29.04.2013, procesul verbal 2/ 27.06.2013, Decizia nr. 67/21.11.2013, Minuta nr. 3113/09.01.2013, împuternicirea prin care contestatoarea membra de sindicat a împuternicit sindicatul să promoveze acțiunea în numele său, cartea de identitatea a membrei de sindicat, Decizia de concediere nr. 22/03.01.2014, situația privind locurile de muncă disponibile în cadrul societății H. –Serv, preavizul nr. 2875/29.11.2013.

Intimata . în termenul legal prevăzut de art.201 C.proc.civ. a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei de concediere, arătând că, contestatoarea a fost salariata societății, îndeplinind funcția de lăcătuș în cadrul Atelierului Reparații Hidromecanice PF II, în baza contractului individual de muncă nr. 349/05.08.2013, iar ca urmare a pierderii unor contracte de lucrări/servicii importante la nivelul H. SA, societatea, inițial . F. SA a înregistrat pierderi mari începând cu ianuarie 2013, conducerea societății împreună cu sindicatele apelând la aplicarea unor măsuri de reducere la maxim a unor cheltuieli pentru depășirea acestei situații, mergând până la reducerea săptămânii de lucru de la 40ore/săptămână la 32 ore /săptămână, neprelungirea contractelor de muncă încheiate pe perioadă determinată, păstrând ca ultimă soluție, concedierea colectivă.

S-a arătat că, cu toate măsurile luate, societatea înregistra pagube importante, astfel că, la baza decizie de concediere colectivă în cadrul Hidroserv Porțile de F. SA a stat o cauză reală și serioasă.

Intimata a mai arătat că, procedura de informare a fost demarată înaintea procesului de fuziune prin contopire, respectiv atunci când actuala Sucursala de Reparații și Servicii Porțile de F. a S H. –Serv SA era . F. SA, la vremea respectivă procedura de concediere colectivă făcută în numele acestei din urmă societăți a fost întreruptă odată cu fuziunea societăților Hidroserv în S H. –Serv SA.

A, mai arătat că, datorită situației economice precare din cauza pierderi contractelor care s-a continuat și după ianuarie 2013 până la sfârșitul anului și chiar în 2014, s-a hotărât ca S H. Serv SA să reia procedura concedierii colective începute și nefinalizate de către . F. SA, astfel că, în conformitate cu prevederile C.muncii, s-a trecut la: adoptarea Hotărârii A. 1/12.11.2013; transmiterea în scris a notificării de intenție a concedierii către ITM, AJOFM și Sindicatului Porțile de F.; efectuarea procesului de consultare cu S. Porțile de F. prin adresele nr. 2647/22.11.2013, 2671/25.11.2013, procesul verbal nr. 3072/29.11.2013, precum și lista cu salariații propuși pentru concediere comunicată cu adresa nr. 2806/28.11.2013, listă care a fost afișată și la avizierul sucursale; transmiterea în scris a notificării deciziei de concediere ITM, AJOFM și Sindicatului Porțile de F.; emiterea preavizelor de concediere colectivă; emiterea deciziei de concediere .

Parcurgerea acestor etape, a susținut intimata, demonstrează că disponibilizarea colectivă s-a făcut în considerentul unei cauze reale și serioase și cu respectarea dispozițiilor legale.

Referitor la contestatoare, a arătat că în cazul său, concedierea s-a făcut prin desființarea efectivă a postului, iar având în vedere că în cadrul Sucursalei pentru Reparații și Servicii Porțile de F. nu s-au desființat toate posturile de natura celui ocupat de contestatoare, criteriul aplicat la stabilirea ordinii de prioritate la concediere a fost gradul scăzut de încărcare, învederând faptul că la nivelul societății nu au existat obiective de performanță și nici criterii de evaluare, la stabilirea persoanei disponibilizate fiind aplicate criteriile cuprinse în CCM, continuându-se cu examinarea profesională a contestatoarei.

A mai arătat că, neparticiparea contestatoarei la evaluarea profesională nu a făcut altceva decât să nu-și poată valorifica posibilitatea de a demonstra că este mai competentă decât salariații de aceiași pregătire cu aceasta, astfel că nu se poate susține că în cauză este vorba de o vătămare sau o discriminare a contestatoarei în drepturile sale.

În susținerea apărării, intimata a depus la dosar în copie: Hotărârea nr. 6/30.05.2013, Notificarea nr.4320/16.06.2013, procesul verbal din 20.06.2013, procesul verbal 2/27.06.2013, adresa nr. 6046/13.08.2013, contractul individual de muncă al contestatoarei, adresa nr. 8520/13.11.2013, adresa nr. 127/22.11.2013, adresa nr. 1694/25.11.2013, procesul verbal din 26.11.2013, adresa nr. 1775/28.11.2013, preavizul nr. 2875/29.11.2013, situația locurilor de muncă disponibilizate din cadrul H. –Serv, înștiințarea privind organizarea examinării cunoștințelor profesionale, decizia nr. 22/03.01.2014, procesul verbal din 26.11.2013.

Contestatorul, în numele membrei de sindicat a formulat și depus răspuns la întâmpinare, prin care a mai arătat că, intimata recunoaște că nu a îndeplinit obligațiile impuse de art.69 alin.3 C.muncii în sensul că nu a evaluat obiectivele de performanță ale salariaților, în vederea concedierii colective, sancționate cu anularea deciziei de concediere, iar față de susținerile referitoare la organizarea unei examinări profesionale, a arătat că în realitate aceasta nu a existat .

De asemenea, a mai arătat că prin întâmpinare intimata a recunoscut și faptul că la baza deciziei de concediere colectivă a stat analiza la nivelul unei alte societăți, respectiv Hidroserv Porțile de F. și nu la nivelul societății care a efectuat concedierea, astfel că, cauza reală și serioasă nu a existat la nivelul întregii societăți.

Contestatorul a mai depus la dosar în copie: adresa nr. 2685/_/21.01.2014, adresa nr. 2780/27.11.2013 privind personalul propus pentru disponibilizare și tabelul cu salariații care urmau să primească preaviz.

La data de 01.07.2014, contestatorul a formulat și depus cerere de suspendare a cauzei, ca urmare a înregistrării pe rolul Tribunalului București a dosarului nr._ având ca obiect cererea formulată de S. Porțile de Fie de constatare a nulității absolute a Hotărârii A. nr. 1/12.11.2013 adoptate de intimată, cerere care a fost admisă ,cauza fiind suspendată prin încheierea din 04.09.2014.

Potrivit art. 416 C.pr.civ.: „(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță”.

Având în vedere că de la data de 11.09.2014 cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina reclamantului și nu poate fi reținut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, urmează a se constata că a intervenit perimarea prezentei cereri

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Constată perimată acțiunea formulată de reclamantul S. Porțile de F. în numele membrului de sindicat P. I. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA G., N., P. cu sediul în București, Bul Uniunii, nr 18, ., ., sector 4 împotriva deciziei de concediere nr 159 din 19.03.2014 emisă de pârâta S. de Servicii Hidroenergetice Hidroserv SA CUI_, J_ cu sediul în București, . 3, . 2

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2015 la sediul Tribunalului M..

PREȘEDINTE

S. L.

CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI

G. L. P. L.

GREFIER

I. I.

Red SL-4 ex

20.04.2015

Cod op.2626

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1316/2015. Tribunalul MEHEDINŢI