Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 830/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 830/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 8729/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 830/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier C. G.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul N. M., cu domiciliul procesual ales la P. DE PE L. CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și pe pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul A., și M. Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție dobânda legală aferentă sentinței nr. 1130/2007 pronunțată de Tribunalul A. în dos._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează că reclamantul nu a răspuns solicitărilor instanței, după care:
Din oficiu conform art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial conform art. 208, art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/_ cu soluționarea cauzei.
Se ia act că prin acțiune s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform ar. 411 alin. 1 C.p.c. și constatându-se că nu mai sunt probe de administrat, dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.12.2014 pe rolul Tribunalului M. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ reclamantul N. M. a chemat în judecată pe pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul A. și M. Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data emiterii și până la data achitări integrale a sumelor, conform sentinței civile nr. 1130/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1198/20.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că până la data promovării acțiunii, din culpa pârâților, nu s-a făcut plata drepturilor salariale stabilite prin sentința menționată, astfel că se consideră prejudiciat, motiv pentru care solicită plata dobânzii legale pentru toată perioada întârzierii la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate, până la data plății efective a acestor sume, în acest caz pârâții prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/200" pentru a amâna sine die plata diferențelor.
Prin adoptarea Legii nr. 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă,întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 7 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanții instituite prin art.6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, dispune 1101 cod civil aplicabil, prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează, de la acest principiu există câteva excepții.
A mai arătat că, în ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență, iar aș cum rezultă din hotărârile atașate sunt în prezența unei creanțe certe și exigibile, iar în caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Potrivit dispozițiilor art. 1535 Cod civil în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență pană în momentul plății, în cuantum convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt, datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență., iar dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile art. 166 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.
OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul banca întăresc această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
Prin acțiune s-a mai arătat că, prin Decizia nr. 1/17.02.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că „prescripțiile extinctive începute anterior datei de 01 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceiași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesa pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigiile începute după 01 octombrie 2011",iar prin decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1535, art.1536 Cod civ., precum și pe disp. art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 C.M., OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești în vigoare până la 01.09.2011, când a devenit aplicabilă OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: sentința nr.1130/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, decizia nr.1198/20.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în nume propriu și în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul A. a formulat întâmpinare prin care, în raport de disp. art.18,19 din Decretul 167/1958 și de decizia în interesul legii nr.1/2014 a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
De asemenea, s-au invocat și dispozițiile deciziei în interesul legii nr.2/2014 referitoare la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii conform OUG 71/2009, susținându-se că reclamanta nu a solicitat repararea prejudiciului în termen de 1 lună de la data plății primei tranșe - decembrie 2010 - și nici în termen de 1 lună de la data plății celei de a doua tranșe, astfel că dreptul de a solicita dobânzi moratorii este prescris.
Pârâtul M. Finanțelor Publice a formulat întâmpinare și pe cale de excepție, față de data introducerii acțiunii (02.12.2014) și față de data obținerii titlului executoriu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul general de prescripție.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, având in vedere faptul ca acest minister nu are calitatea de ordonator principal de credite, iar raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecații, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existenta identității dintre parat și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv. Or, între reclamant, salariat al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și pârâtul M. Finanțelor Publice nu există raporturi juridice, plata sumelor de bani solicitate, fiind exclusiv în competenta angajatorului.
A susținut că, între M. Finanțelor Publice și celelalte instituții pârâte nu există nici o obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă în baza raportului juridic de muncă. Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, M. Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute in legea bugetului de stat. Bugetul se alocă prin lege fiecărui minister, iar M. Finanțelor Publice nu are competențe privind fundamentarea și elaborarea propunerilor de buget ale celorlalte ministere si nici atribuții privind execuția acestor bugete. De asemenea, nu are nici o atribuție sau competentă legală privind plata pretențiilor solicitate de reclamanți date fiind prevederile Legii 500/2002 potrivit cărora acest minister are rolul de a întocmi proiectele legilor bugetare si ale celor de rectificare, proiecte pe care le înaintează Guvernului, care ulterior le trimite spre aprobare in Parlament.
A mai arătat că, din perspectiva atribuțiilor ce îi revin, în baza legii bugetului de stat aprobat, repartizează sumele ordonatorilor principali de credite, astfel cum sunt prevăzute de lege .fiind interzisă utilizarea creditelor bugetare aprobate unui ordonator principal de credite pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Potrivit dispozițiilor art.16 alin.(1) lit a din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, rectificarea bugetară urmând aceeași procedură. De asemenea, art.28 din același act normativ prevede ca M. Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legilor bugetare pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, neavând atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat si nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat .Așadar. între M. Finanțelor Publice și reclamanți nu există raport juridic obligațional, iar atribuțiile stabilite in sarcina M.F.P. prin art.19 din Legea nr.500/2002 nu pot constitui fundamentul unui asemenea raport.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementata de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatori principali de credite au obligația de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plații sumelor stabilite prin titluri executorii, iar M. Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art.19 din Legea nr. 500/2002, cu modificările si completările ulterioare. Astfel, obligația de diligentă revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, M. Finanțelor Publice având obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Pe de altă parte, plata sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar este reglementată de OUG nr.71/2009, potrivit căreia, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salarială stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare expres prevăzuta în actul normativ amintit.
Potrivit alin.3 al aceluiași articol, sumele plătite in temeiul prezentei ordonanțe de urgentă, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul N. de S..
Ca atare, nu se poate pune in discuție existenta prejudiciului despre care fac vorbire reclamanții prin acțiune.
La data 16.12.2014 pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat și depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru drepturile salariale solicitate de reclamant, motivând că prin sentința nr. 1574/26.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Gorj, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4606/25.11.2014, a fost soluționată cererea reclamantului prin care a fost admisă acțiune, s-au acordat dobânzile legale pentru sumele rezultate ca urmare a calculării sporului de 15%, începând cu data de 07.03.2011, titlul executoriu, Sentința nr. 1130/PI/2007 și Decizia nr. 1198/2008, pronunțate în dosarul nr._ și dosarul nr._ .
Pârâtul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data introducerii cererii și de data titlului invocat, susținând că față de dispozițiile Decretului 167/1958 și de disp. art.171 Codul muncii termenul legal de 3 ani era împlinit la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocând decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.”
Față de această decizie pârâtul a susținut că sintagma „ pot fi acordate” exclude din start imperativul categoric, nu exprimă obligația, ci lasă la aprecierea instanței posibilitatea de a aprecia dacă sunt întrunite toate condițiile legale pentru acordarea dobânzilor.
De asemenea, s-a invocat și decizia nr.838/2009 a Curții Constituționale, pârâtul susținând că în raport de această decizie, judecătorii au dreptul de a analiza cauzele prin prisma elementelor de legalitate, fără a atribui dispozițiilor legale o interpretare extinsă.
Din oficiu s-au solicitat relații de la reclamantul N. M. pentru a comunica înscrisuri cu care să facă dovada calității de salariat și a raporturilor de muncă cu fiecare dintre pârâții chemați în judecată la data înregistrării cererii de chemare în judecată pentru verificarea competenței teritoriale a instanței, însă nu a răspuns relațiilor solicitate.
Analizând acțiunea în raport de susținerile părților, actele anexate la dosar și dispozițiile legale incidente, instanța apreciază că aceasta nu poate fi primită din următoarele considerente:
Reclamantul N. M. în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a chemat în judecată pe pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara P. de pe lângă tribunalul A. și M. Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați, în solidar, la plata de daune interese moratorii respectiv dobânzi legale, reprezentând prejudiciul suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin sentința nr. 1130/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1198/20.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, de la data când aceste sentințe au devenit executorii, pentru toată perioada întârzierii de la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere cât și pentru cele rămase neachitate și până la data plății integrale a acestor sume.
Prin sentința nr. 1130/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1198/20.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, pârâtul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara au fost obligați să-i plătească reclamantului drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada 11.07.2004 la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și în viitor până la încetarea raporturilor de muncă.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind acordarea dobânzii legale pentru sumele rezultate ca urmare a calculării sporului de 15%, începând cu data de 7.03.2011,-titlul executoriu, s.c. nr. 1130/2007 și dec. civ. 1198/2009, pronunțate în dosarul nr._ și dosarul nr._, instanța o constată întemeiată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:
Prin Sentința nr. 1574/26.06.2014 a Tribunalului Gorj, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4606/25.11.2014 a Curții de Apel C., pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul A. și M. Finanțelor Publice au fost obligați să-i plătească reclamantului dobânda legală aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 1130/16.10.2007 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul A..
Prin Decizia nr. 4606/25.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar a fost admis apelul pârâților M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul A., a fost schimbată sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea față de M. Finanțelor Publice și obligă ceilalți pârâți la plata dobânzii legale începând cu data de 07.03.2014..
Potrivit prevederilor art.431 al.1 C.p.civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Se constată astfel că prevederile art.431 C.p.civ. își găsesc aplicabilitatea în speță, existând astfel triplă identitate de părți, cauză și obiect.
Trebuie menționat că, există identitate de părți între acțiunea de față și acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Gorj, numai că în prezenta cauză reclamantul a promovat acțiunea individual.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință a respinge cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru sumele rezultate ca urmare a calculării sporului de confidențialitate de 15%.
Sunt considerente pentru care acțiunea formulată de reclamant urmează a fi respinsă pe cale de excepție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul N. M. cu domiciliul procedural ales la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, ., nr. 2A, jud. T. în contradictoriu cu pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în București, .-14, sector 5, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu sediul în Timișoara, ., nr. 2A, jud. T., P. de pe lângă Tribunalul A. cu sediul în A., .. 8-10, jud. A., și M. Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Cu apel.
Pronunțată, în ședință publică, azi 20 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. B. | Asistent judiciar, M. C. T. | Asistent judiciar, C. O. |
Grefier, C. G. |
Red. C.B./Tehn. C.G. /Ex. 7/17.03.2015 /Cod op. 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
