Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 3299/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3299/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 1657/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 3299
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V. E.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar L. G.
Grefier C. T.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanții P. A., D. M., C. L., P. A., Feleherț M., U. A., O. S. și pe pârâții M. JUSTIȚIEI, T. C.-S. C. DE A. TIMIȘOARA, M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție Diferența de salariu reprez. procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură
s-au depus la dosar relațiile solicitate pârâtei.
Din oficiu, în raport de disp. art.127 alin.1 Cod pr. civ. se procedează la verificarea competenței teritoriale, instanța rămânând în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 04.03.2015, reclamanții P. A., D. M., C. L., P. Angelia, Feleherț M., U. A., O. S., P. D., C. I., D. I., B. V., V. I., C. A., I. Crstinel și M. S. au chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, T. C.-S., C. de A. Timișoara și M. Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență de salariu ce va fi plătită începând cu 1 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, în cadrul fiecărui pârât.
De asemenea au solicitat obligarea pârâților la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale de la data scadenței 01 decembrie 2012, până la data plății efective.
În motivarea acțiunii au arătat că în luna iulie 2010 le-a fost diminuat salariul brut lunar inclusiv sporuri/indemnizații care făceau parte din acesta cu 25%, conform art.1 din Legea nr.118/30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Ulterior, Statul Român, prin mai multe dispoziții legislative a hotărât în anul 2011 majorarea salariului brut lunar cu 15% și includerea în această majorare a premiului anual aferent anului 2010, pentru ca în anul 2012, prin Ordonanța de Urgență nr.19 din 2012 să se hotărască acoperirea integrală a diminuării de 25% aplicată în luna iulie 2010.
Deși au beneficiat de aceste prevederi legislative, în realitate reclamanții au primit în continuare un salariu diminuat.
S-a susținut că parte din personalul din sectorul bugetar a formulat acțiuni pentru plata premiului anual, soluțiilor instanțelor sub acest aspect fiind diferite, astfel încât problema a fost tranșată de înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, care prin Decizia 21/18.11.2013 a statuat că „premiul anual aferent anului 2010 reglementat inițial prin art.25 din Legea - cadru 330/2009 a fost inclus potrivit art.8 din Legea nr.285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art.1 din Legea nr.285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări,,
Din considerentele Deciziei rezultă că Înalta Curte a constatat că majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariu, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe 2011.
Tot din considerente rezultă că, la rândul său, și C. Constituțională s-a pronunțat cu privire la interpretarea dispozițiilor art.8 din Legea 285/2010 și a statuat că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru 330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind în concret numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului de bază.
Or, raportat la această concluzie, s-a reținut că dreptul premiului anual a fost menținut și după abrogarea art.25 din Legea cadru 330/2009 începând cu luna ianuarie 2011, în acest sens C. Constituțională stipulând că majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul de bază, este acordată și în continuare.
Modul de calcul al acestui spor rezultă atât din Legea 285/2010, cât și Decizia ÎCCJ 21/18.11.2013, astfel: procentul de 15% se calculează la salariul brut lunar (luna octombrie 2010 conform art.1 din Legea 285/2010); premiul anual reprezenta un salariu de bază care se plătea după anumite criterii; salariul de bază era cel din luna anului următor celui lucrat prin scăderea din acesta a perioadelor nelucrate sau de concediu medical etc. (Legea 330/2009); această modalitate de plată a fost înlocuită prin art.8 din Legea nr.285/2010 și Decizia 21/2013, în sensul că premiul anual, adică salariul de bază, se calculează sub formă de procent cu executare succesivă, lunară în continuare, procent ce se regăsește în majorarea de 15% acordată începând cu luna ianuarie 2011, calculându-se de această dată la salariul brut lunar din luna octombrie 2010 art.1 din Legea 285/2010.
Astfel, procentul cuvenit pentru o lună de zile din premiul anual reprezintă un salariu de bază care nu mai este ținut de criteriile anterioare, salariu de bază care trebuie împărțit la 12 luni câte arc un an pentru a vedea ce se cuvine din acest salariu de bază într-o lună, adică: 100%: 12 luni = 8,33%, procent care, de această dată, urmează să se calculeze la salariul brut din luna octombrie 2010.
Acest procent de 8,33% se regăsește, așa cum a statuat Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21 din 18.11.2013 în majorarea de 15% acordată începând cu 1 ianuarie 2011, majorare pe care personalul bugetar o primește în continuare prin creșterea în mod corespunzător a salariului brut din luna octombrie 2010.
Prin Ordonanța de Urgență nr.19 din 16 mai 2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale se aprobă de către Guvernul României acoperirea integrală a diminuării de 25% din salariu, diminuare dispusă prin Legea 118/2010.
Astfel, în 16 mai 2012 prin Ordonanța de Urgență nr.19 s-a hotărât acoperirea integrală a diminuării de 25% prin: majorarea de 15% din ianuarie 2011; majorarea de 8% din 1 iunie 2012; majorarea de 7,4% din 1 decembrie 2012.
În drept: acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.253 alin.2 din Codul Muncii; art.1 din Legea nr.118/30.06.2010 privind uncie măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar; art.1 și 8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, împreună cu Expunerea de motive aferentă; Decizia nr.21/2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție privind completul competent să judece recursul în interesul legii; Ordonanța de Urgență nr.19/16 mai 2012 privind aprobarea unor măsuri pentru reducerea salarială împreună cu Nota de fundamentare aferentă; OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; art.1531 Cod Civil.
La 11.03.2015, reclamanții au formulat și depus la dosar precizare la acțiunea formulată prin care au arătat că, conform prevederilor art.127 NCPC acțiunea va fi înaintată spre soluționare Tribunalului M. aflat în circumscripția Curții de A. C. și nu Tribunalului V. cum greșit a fost înscris în cererea de chemare în judecată.
Pârâta, C. de A. Timișoara, a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că, potrivit dispozițiilor art.25 din legea nr.330/2009 ”pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea”.
Legea nr.330/2009 a fost abrogată expres la data de 31 decembrie 2010 prin art.39 lit.w din Legea nr.284/2010 - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. După data de 31 decembrie 2010, dată la care și-a încetat aplicabilitatea Legea nr.330/2009, au intrat în vigoare noile politici salariale, stabilite prin Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
În conformitate cu dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Astfel, beneficiul premiului anual pe 2010 rămâne recunoscut de legiuitor, ceea ce se schimbă este numai modalitatea de acordare.
Prin Decizia nr.XXI/18.11.2013, pronunțată în dosarul nr.16/2013 al ÎCCJ s-a reținut că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010 prevăzut de art.25 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
A solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform art.223 Cod de procedură civilă.
Pârâtul M. Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție, față de data introducerii acțiunii, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, având in vedere faptul ca acest minister nu are calitatea de ordonator principal de credite, iar raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât intre titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecații, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existenta identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv. Or, între reclamanți, salariați ai Parchetului de pe lângă T. T. și pârâtul M. Finanțelor Publice nu exista raporturi juridice, plata sumelor de bani solicitate, fiind exclusiv in competența angajatorului.
Între M. Finanțelor Publice și celelalte instituții pârâte nu există nici o obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă în baza raportului juridic de muncă.
Pe fond, plata sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar este reglementată de OUG nr.71/2009, potrivit căreia, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare expres prevăzută în actul normativ amintit.
Potrivit alin.3 al aceluiași articol, sumele plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul N. de S.. Ca atare, nu se poate pune in discuție existenta prejudiciului despre care face vorbire reclamantul prin acțiune, în condițiile în care reclamanții sunt beneficiarii unei creanțe cu termen stabilit pe cale legală, iar până la împlinirea acestui termen această creanță nu este exigibilă. Termenele stabilite prin OUG nr.71/2009 eșalonează procedura de achitare a creanței până la sfârșitul anului 2016 și suspendă de drept executarea silita a obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, motiv pentru care nu se poate vorbi de exigibilitatea creanței decât după împlinirea scadenței.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanța Guvernului nr.22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar M. Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, obligația de diligență revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.22/2002, cu modificările și completările ulterioare, M. Finanțelor Publice având obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat. Astfel, procedura derogatorie de la dreptul comun, prevăzută de dispozițiile OG nr.22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, reprezintă cadrul legal general.
De altfel, prin sentințele privind acordarea drepturilor salariale reclamanților, M. Finanțelor Publice nu a fost obligat către reclamanți la plata vreunei sume de bani, ci a fost obligat numai la alocarea fondurilor bănești către ceilalți pârâți chemați în judecată. Prin urmare, M. Finanțelor Publice nu poate fi sancționat la plata vreunei sume de bani cu titlu de dobânzi legale, de vreme ce nu este legat de reclamant prin raporturi juridice de dreptul muncii.
Față de cele de mai sus s-a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii.
Pârâtul T. C.-S. a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului C.-S. deoarece acesta are calitate de ordonator terțiar de credite și nu de ordonator principal, fapt care nu justifică calitatea sa procesuală față de ceilalți pârâți.
În acest sens a precizat că, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, dar cel care coordonează, potrivit legii, acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, printre care și elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare, este M. finanțelor Publice. Ori, chiar în cazul în care acțiunea ar fi admisibilă, obligația de acordare a sumelor nu revine în mod direct Tribunalului C.-S., ci Ministerului justiției care alocă fondurile necesare Curților de A., acestea la rândul lor alocând fonduri Tribunalelor, prin urmare T. C.-S..
Pe fondul cauzei a precizat că acțiunea este netemeinică întrucât nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art.1 din Legea nr.285/2010, deoarece ar contraveni celor stipulate de C. Constituțională, care prin Decizia nr.414/2005 a stipulat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază s-a stins odată cu abrogarea Legii nr.330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prin executare succesivă.
Prin Legea nr.285/2010, în vigoare de la 01.01.2011, s-a reglementat salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, lege care la art.8 a prevăzut că, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi, iar potrivit art.1 alin.1 al aceluiași act normativ, ”Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15% ”.
Potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.19/2012 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, cu 8% începând cu 01.06.2012 față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4% începând cu 01.12.2012 față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Potrivit acestor texte de lege, diminuarea salarială de 25% stabilită prin Legea nr.118/2010 a fost integral recuperată, iar prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
CEDO a statuat în cauza Kechko împotriva Ucrainei, prin hotărârea din 8 noiembrie 2005 că:"(...) este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspendă sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare".
Prin Decizia nr.21/2013 ÎCCJ a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 premiul pentru anul 2010, prevăzut de art.25 din Legea nr.330/2009 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Mai mult, prin Deciziile nr.115/2012 și nr.257/2012, C. Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr.285/2010 stabilind că acesta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că, aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Pentru anul 2012, Legea nr.283/2011, la art.7 alin.2 din art.II specifică în mod concret că instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prima de vacanță.
În ceea ce privește anul 2013, conform dispozițiilor art.2 din OUG nr.84/2012, dispozițiile prevăzute de art.7 al art.II din OUG nr.80/2010 aprobată prin Legea nr.283/2011, specificate mai sus, s-au menținut și pe anul 2013.
Pentru anul 2014 devin aplicabile dispozițiile OUG nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, care stipulează la art.9 alin.2 că, în anbul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare nu vor acorda premii și prime de vacanță.
Pentru anul 2015, potrivit art.8 alin.2 din OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 – în anul 2015 autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare nu vor acorda premii și prime de vacanță.
Și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile Codului de procedură civilă, ale OUG nr.19/2012, ale Legii nr.285/2010, Legii nr.283/2011, OUG nr.103/2013 și a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Pârâtul M. Justiției, a formulat și depus întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
A arătat că, M. justiției are exclusiv rolul de a asigura fondurile necesare instanțelor și instituțiilor din subordinea sa, neputând fi obligat direct la plata sumelor solicitate de către reclamanți.
A mai arătat că, începând cu 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care are ca obiect stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, lege care a abrogat explicit prevederile Legii nr.330/2009 care prevedea acordarea premiului anual.
Anual, prin dispoziții legale succesive, începând cu anul 2011, s-a prevăzut în mod expres și imperativ faptul că în bugetele instituțiilor publice nu se prevăd sume pentru acordarea de premii personalului din cadrul acestora.
D. premiul anula aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, începând cu 01.01.2011 nemaiexistând bază legală pentru plata premiului anual către personalul din sectorul bugetar.
La 20.05.2015, instanța a dispus întocmirea unei adrese către pârâtul T. C.-S. pentru a comunica dacă reclamanții sunt salariați și să facă dovada raporturilor de muncă ale acestora la momentul introducerii acțiunii, relații comunicate de către pârât prin adresa nr.874/29.05.2015.
Față de relațiile comunicate de pârât, prin adresa nr.874/2015, la 10.06.2015 instanța a dispus disjungerea cauzei față de reclamanții P. D., C. I., D. I., B. V., V. I., C. A., I. C. și M. S. și formarea unui nou dosar și a dispus întocmirea unei adrese către pârâtul T. C.-S. pentru a comunica modul de calcul al drepturilor salariale în ceea ce îi privește pe reclamanți și să înainteze macheta de încadrare salarială la data de 01.01.2011, relații comunicate prin adresa nr.100/2015 prin care s-au depus fișele de simulare ce au stat la baza diminuării de 25% calculată la salariile aferente lunii noiembrie 2012.
Analizând acțiunea în raport de susținerile părților, actele anexate la dosar și actele normative incidente instanța constată că aceasta nu este întemeiată.
Reclamanții, P. A., D. M., C. L., P. Angelia, Feleherț M., U. A., O. S. au chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, T. C.-S., C. de A. Timișoara și M. Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență de salariu ce va fi plătită începând cu 1 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, în cadrul fiecărui pârât.
De asemenea au solicitat obligarea pârâților la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale de la data scadenței 01 decembrie 2012, până la data plății efective.
Reclamanta P. A. are funcția de judecător în cadrul Judecătoriei M. Nouă, iar reclamanții D. M., C. L., P. Angelia, Feleherț M., U. A., O. S. au funcția de grefier în cadrul aceleiași instanțe, așa cum reiese din adresa nr.874/2015 emisă de pârâtul T. C.-S..
Dispozițiile art.127 Cod Procedură civil reglementează un caz de competență teritorială facultativă, respectiv dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea instanței, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflat în circumscripția oricăreia dintre Curțile de A. învecinate cu C. de A. în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.
Dispozițiile al.1 și 2 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
Astfel, se reține că reclamanții au calitatea de judecător, respectiv grefieri în cadrul Judecătoriei M. Nouă motiv pentru care intervine aplicarea dispozițiilor speciale ale competenței facultative reglementate de dispozițiile art.127 alin.1 și 3 Cod Procedură civilă.
Dispozițiile art.127 Cod Procedură civilă reglementează situația particulară a litigiilor în care ester implicat un magistrat/grefier în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.
Or, reclamanții de mai sus își desfășoară activitatea în cadrul unei judecătorii aflată în circumscripția teritorială a Curții de A. Timișoara iar aceasta din urmă instanță nu reprezintă instanța unde aceștia își desfășoară efectiv activitatea, potrivit dispozițiilor art.127 Cod Procedură civilă, text de lege care nu este aplicabil în cauză, și nu poate justifica investirea Tribunalului M. cu judecarea litigiului.
În ceea ce privește pe reclamanții, judecător și grefieri în cadrul Judecătoriei M. Nouă se reține că textul de lege susmenționat reglementează fără echivoc categoriile de personal din cadrul sistemului justiției cărora li se a plică prevederile imperative ale competenței facultative, reclamanții nefiind incluși în această categorie.
Prin urmare, se constată că art.127 Cod pr. civ, reglementează o competență facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanței.
Legea 567/2004 reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar în art.3 alin.2 prevede că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri arhivari….., alin.4 al aceluiași articol dispunând că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Coroborând dispozițiile art.3 din Legea 567/2004 cu disp. art.127 alin.1, 3 Cod pr. civ. se constată că pentru a atrage competența teritorială a uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanții, este necesar ca aceștia să aibă calitatea de judecător/procuror sau grefier, iar la data formulării acțiunii să își desfășoare activitatea în cadrul instanței.
În consecință, în speță, se aplică regulile generale de competență teritorială, respectiv dispozițiile art.107 Cod Procedură civilă statuează că acțiunea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel.
Litigiul de față, este unul de jurisdicție a muncii iar în această materie, dispozițiile speciale din Codul Muncii (art.269) derogă de la dispozițiile generale ale Codului de Procedură civilă, respectiv cererile în materia conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.
Aceste dispoziții se completează cu dispozițiile art.210 din legea nr.62/2011 a dialogului social potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
În speță, reclamanții au locul de muncă la J. M. Nouă, care este și domiciliul ales în vederea primirii și comunicării actelor de procedură,astfel domiciliul și locul de muncă al reclamanților se află în circumscripția Tribunalului C.-S., competent cu soluționarea cauzei.
În consecință în baza art.131 Cod Procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.239 Codul Muncii și art.210 din Legea dialogului social va declina competența de soluționare a cauzei la T. C.-S. –Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții P. A. (CNP_), D. M. (CNP_), C. L. (CNP_), P. A. (CNP_), Feleherț M. (CNP_), U. A. (CNP_), O. S. (CNP_),toți cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei din loc.M. Nouă, ., nr.21, județul C.-Severinși pe pârâții M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, T. C.-S. cu sediul în Reșița, .-4, C. DE A. TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, ., nr.2A, județul T., M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5, în favoarea Tribunalului C.-S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2015 la sediul tribunalului M..
PREȘEDINTE,
E. L. V.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI
G. L. C. T. M.
GREFIER,
T. C.
RED.GL
EX.2/09.07.2015
OP DATE 2626/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
