Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 180/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 180/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 6695/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 180
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier M. B.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta S. "C. Marfă" SA - Sucursala Banat Oltenia.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constând că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, cauza fiind în stare de judecată, a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.09.2014 sub nr._, reclamantul C. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. "C. Marfă" SA - Sucursala Banat Oltenia, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale cuvenite și neacordate, respectiv plata diferenței dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut ce trebuia luat în calculat ca fiind cls.I la aplicarea claselor de salarizare și a coeficienților de ierarhizare, respectiv: 700 lei pe perioada 01.01.2011 – 31.01.2013, 750 lei pentru perioada 01.02.2013 – 30.06.2013, 800 lei pentru perioada 01.07.2013 – 31.12.2013, 850 lei pentru perioada 01.01.2014 – 18.04.2014, în funcție de timpul efectiv lucrat potrivit prevederilor art.7 al.3, art.6 al.8 coroborate cu anexa 1 din CCM la nivel de societate pentru anii 2011 – 2012 și 2012 – 2014, precum și în baza Hotărârilor de Guvern prin care au fost stabilite salariile minime pe economie, sume ce solicită a fi actualizate și la care să se calculeze dobânda legală în raport de data scadenței fiecărui drept restant până la data plății efective; obligarea pârâtelor la plata contribuțiilor aferente drepturilor salariale neplătite către Casa de Pensii și a impozitelor aferente în temeiul art.40 al.2 lit.f din Codul muncii.
A motivat că, este salariatul pârâtei cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în funcția de mecanic locomotivă, desfășurându-și activitatea la S. „C. Marfă” SA Sucursala Marfă Banat Oltenia – Depoul C. – Remiza Drobeta Tr. S..
A arătat că în calitatea de salariat al pârâtei S. „C. Marfă” SA Sucursala Banat Oltenia trebuia să beneficieze de drepturile salariale prevăzute în CCM 2011-2012 și respectiv 2012 – 2014 încheiate la nivel de unitate, în sensul că salariile minime brute prevăzute în aceste contracte, rezultate în urma negocierilor și prin aplicarea Hotărârilor de Guvern, trebuiau să fie de 700 lei pentru perioada 01.01.2011 – 31.01.2013, de 750 lei pentru 01.02.2013 – 30.06.2013, de 800 lei pentru perioada 01.07.2013 – 31.12.2013, de 850 lei pentru perioada 01.01.2014 – 18.04.2014, salarii care în definirea cls.I de salarizare stabilite prin CCM, în perioadele arătate, reprezintă baza la care se aplică coeficienții de ierarhizare și respectiv clasele de salarizare.
A menționat că drepturile salariale care i-au fost plătite au fost cele stabilite la un salariu corespunzător clasei de salarizare convenită cu angajatorul, dar pornind de la cls.I de salarizare corespunzătoare unui salariu minim brut de 600 lei și nu la valoarea salariului minim brut prevăzut de contractele colective de muncă aplicabile și Hotărârile de Guvern pe anii 2010, 2011 și 2013 în care era stabilită o altă valoare a salariului minim brut pe economie.
Totodată a arătat că pârâta S. „C. Marfă” SA Sucursala Banat Oltenia avea obligația de a-i plăti drepturile salariale potrivit clasei de salarizare negociate pornind de la un salariu minim brut de 700 lei corespunzător cls.I, așa cum a fost prevăzut la art. 7 al.3 art.106 al.8 coroborată cu anexa 1 din CCM la nivel de societate pe anii 2011/2012 și 2012/2014, obligație ce este reglementată și de prevederile Codului muncii.
In contractul individual de muncă pe care îl are încheiat cu angajatorul, este negociată clasa de salarizare nr. 33, clasă față de care, ar fi trebuit, în raport de salariile cuprinse în CCM aplicabile pe anii 2011/2014, pentru cls.I de salarizare - salarii de 700, 750, 800, 850 și 900 lei – să beneficieze de un cuantum mai mare al salariului, însă, pârâtele nu au procedat la aplicarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți la art.106 al.8 anexa 1 în care este redată formula de stabilire a salariului, respectiv, S = S cls.I x K, unde S reprezintă salariul corespunzător clase de salarizare negociate, S cls.I - reprezintă salariului corespunzător cls.I de salarizare, iar K reprezintă coeficientul de ierarhizare al claselor de salarizare.
A mai arătat că, drepturile salariale pe care le solicită sunt rezultate din CCM Unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008/2010, CCM la nivel de unitate pe anii 2011/2012 și anii 2012/2014, Hotărârile de Guvern prin care a fost stabilit salariul minim pe economie, iar potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 130/1996 și ale art.969 Cod civil, convențiile făcute între părți au putere de lege.
A menționat că, prin neacordarea drepturilor salariale solicitate, pârâta a încălcat dispozițiile art.40 al.2 lit.c din Codul muncii, producându-i astfel un prejudiciu material constând în c/val. drepturilor salariale neacordate fapt pentru care trebui să îl despăgubească pentru prejudiciul material suferit din culpa acestora conform art. 253 codul muncii și conform art.1489 al.2, 1531-1535 cod civil pentru dobânda legală. .
In susținerea celor arătate a depus la dosar în copie: carte de identitate, Adeverința nr. 1TR_, Extras CCM, ..09.2013, pronunțată de Tribunalului M., Decizia nr. 556/2014 a Curții de Apel C., ..07.2013, pronunțată de Tribunalului M., ..07.2013, pronunțată de Tribunalului M. și adresa nr. 1630/30.11.2013 .
In apărare, pârâta S. „C. Marfă” SA – Suc. Banat Oltenia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A motivat că, în CCM valabil pe anul 2011, cls.I de salarizare a fost de 700 lei, iar în Anexa nr. 1 au fost prevăzute clasele de salarizare și valoarea acestora fără să fie precizat coeficientul de ierarhizare aferent fiecărei clase, astfel că, la nivelul anul 2011, salariul a fost acordat conform grilei de salarizare fără aplicarea vreunei formule sau a coeficienților de ierarhizare.
A arătat că, potrivit prevederilor art.106 din CCM a fost stipulat că, părțile au stabilit ca la următoarele discuții privind un nou CCM să negocieze, printre altele și coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare, astfel că în anul 2011 nu au fost aplicate prevederile referitoare la coeficienții de ierarhizare.
În anul 2012, cls.I de salarizare a fost de 700 lei, iar cu privire la coeficienții de ierarhizare și la formula de calcul a fost prevăzut că aceste reglementări nu se vor aplica, salariile acordate fiind cele corespunzătoare fiecărei clase de salarizare menționate expres în anexa I din CCM.
A menționat că, în CCM pe anii 2012/2014 la art.98 al.6 s-a prevăzut că pe durata valabilității acestui contract nu se acordă coeficienții de ierarhizare și orice referire la drepturile prevăzute în cap.XI se face numai cu scopul de a stabili în sarcina părților obligația negocierii acestora cu ocazia încheierii unui nou contract colectiv de muncă, așadar salariul acordat a fost cel conform grilei de salarizare menționată în CCM fără aplicarea vreunei formulate sau a vreunui coeficient de ierarhizare.
A invocat de asemenea, în apărarea sa că reclamantul nu a solicitat niciodată în instanță constatarea nulității clauzelor contractuale, potrivit prevederilor art.24 al.2 din Legea nr. 130/1996, mai mult chiar reprezentanții salariaților au fost de acord cu clauzele CCM.
In susținerea celor arătate a depus la dosar în copie: Extras CCM 2011/2012, a S. „C. Marfă” SA, Adresa Ministerului Muncii, Extras CCM 2012/2014, copie de pe acțiunea formulată în dosarul nr._, ..04.2014.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a reiterat aceleași susțineri de fapt și de drept ca cele din acțiunea introductivă, la care a atașat adeverința nr. 1TR_ eliberată de pârâtă.
La termenul din data de 28.11.2014, pârâta S. „C. Marfă” SA - Sucursala Banat Oltenia a formulat și depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru drepturile salariale solicitate de reclamant pentru perioada 01.01.2011 – 30.03.2013, motivând că dosarul nr._ al Tribunalului M. a avut aceleași părți, același obiect, respectiv obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale pe perioada 01.01.2011 – 30.03.2013, iar prin Sentința nr. 3475/18.06.2013, a fost admisă în parte acțiunea formulată în sensul că, a fost obligată societatea la plata diferenței dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei pe perioada 01.01.2011 – 31.01.2013 și a diferenței dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de bază minim brut de 750 lei pe perioada 01.02.2011 – 30.03.2013.
Prin Decizia nr.201/05.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar a fost schimbată sentința pronunțată de Tribunalul M. în sensul că a fost respinsă acțiunea.
De asemenea, cu privire la fondul pretențiilor, pârâta a reiterat aceleași apărări din întâmpinare.
În susținerea celor arătate, pârâta a depus la dosar dec.civ. 201/2013, statele de plată pentru perioada aprilie 2013-septembrie 2014, Actele adiționale la CIM ale reclamantului pentru anii 2013, 2014 și actele de înregistrare ale CCM pe anii 2011-2012, 2012-2014 și Anexa nr. 1 la cele 2 contracte.
Din analiza actelor dosarului, instanța constată următoarele;
Reclamantul C. I. este salariatul pârâtei S. „C. Marfă SA” – Sucursala Banat Oltenia – Depoul Exploatare C. – Remiza Drobeta Tr.S., în funcția de mecanic locomotivă automotor, potrivit adeverinței nr. 1TR_ eliberată de pârâtă în calitatea sa de angajator.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă privind plata drepturilor salariale solicitate aferente perioadei 01.01.2011 – 30.03.2013, instanța o constată întemeiată, urmând a o admite pentru perioada 01.01.2011 – 31.03.2013, pentru următoarele considerente:
Prin Sentința nr. 3475/18.06.2013 pronunțată în dosar nr._, sentință ce a avut ca obiect obligarea pârâtei S. „C. Marfă” SA – Suc. Banat Oltenia la plata către reclamanți, printre care și reclamantul C. I., a drepturilor bănești reprezentând diferențele dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei ce trebuia luat în calcul ca fiind clasa I de salarizare pentru perioada 01.01.2011 – 31.01.2013 și respectiv de 750 lei corespunzător cls.I de salarizare pentru perioada 01.02.2013 – 31.03.2013, în temeiul contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pe anii 2011 – 2012 și 2012 – 2014, precum și în temeiul hotărârilor de Guvern prin care s-a stabilit salariul minim pe economie, a fost admisă acțiunea.
Prin Decizia nr. 201/05.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar a fost admis apelul pârâtei S. „C. Marfă” SA – Suc. Banat Oltenia, a fost schimbată sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea.
Potrivit prevederilor art.431 al.1 C.p.civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Se constată astfel că prevederile art.431 C.p.civ. își găsesc aplicabilitatea în speță pentru cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut ce trebuia luat în calcul ca fiind cls.I de salarizare, respectiv, de 700 lei pentru perioada 01.01.2011 – 31.01.2013 și de 750 lei pentru perioada 01.02.2013 – 31.03.2013, existând astfel triplă identitate de părți, cauză și obiect.
Trebuie menționat că, există identitate de părți între acțiunea de față și acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._, chiar dacă în prezenta cauză reclamantul a promovat acțiunea în nume propriu, iar în dosarul sus arătat a fost promovată de Sindicatul Mecanicilor de Locomotivă din Remiza Drobeta Tr.S. în numele reclamantului membru de sindicat.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite excepția autorității de lucru judecat pentru perioada 01.01._13 și pe cale de consecință a respinge cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtei la plata diferenței dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut ce trebuia luat în calcul ca fiind cls.I de salarizare de 700 lei pentru perioada 01.01.2011 – 31.01.2013 și de 750 lei pentru perioada 01.02.2013 – 31.03.2013.
Cu privire la fondul pretențiilor privind plata diferențelor dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut ce trebuia luat în calcul ca fiind cls.I la aplicarea claselor de salarizare și a coeficienților de ierarhizare de 750 lei pentru perioada 01.04.2013 – 30.06.2013, de 800 lei pentru perioada 01.07.2013 – 31.12.2013, de 850 lei pentru perioada 01.01.2014 – 18.04.2014, ce nu cade sub incidența autorității de lucru judecat, instanța constată următoarele:
Așa cum s-a arătat reclamantul are calitatea de salariat al pârâtei cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în funcția de mecanic locomotivă automotor.
Din cuprinsul adeverinței eliberată reclamantului de către pârâtă, în calitatea sa de angajator se constată că acestuia îi este acordat un salariu de bază brut lunar de 1566 lei, salariu corespunzător clasei de salarizare 33.
În calitatea sa de salariat al pârâtei a solicitat plata diferențelor dintre salariile calculate în raport de salariul de bază minim brut de 750 lei, 800 lei, 850 lei pe perioada 01.04.2013 – 18.04.2014, ce trebuia luat în calcul ca fiind clasa I la aplicarea claselor de salarizare conform art. 7 al.3 și art.106 alin.8 coroborate cu Anexa nr.l din CCM încheiate la nivel de societate pentru anii 2011/2012 și 2012/2014, invocând faptul că salariul plătit de către pârâtă pe perioada în litigiu nu a fost unul corect stabilit, întrucât calculul s-a făcut prin raportare la clasa I de salarizare corespunzătoare unui salariu minim brut de 600 lei, iar nu a unui salariu minim brut de 750 lei, 800 lei, 850 lei, invocând CCM încheiat la nivel de societate pentru anii 2011 – 2012 și respectiv 2012/2014 prin raportare și la Hotărârile de Guvern prin care s-a stabilit salariul minim pe economie pe anii 2010, 2011 și 2013.
La nivelul societății pârâte au fost încheiate două contracte colective de muncă, pentru perioada 2011-2012 a fost aplicabil CCM înregistrat la ITM București cu nr. 15/16.02.2011, și pentru perioada 2012/2014 a fost aplicabil CCM înregistrat la ITM București cu nr. 108/20.04.2012, contracte colective de muncă ce au făcut o distincție clară între grila care conține coeficienții de ierarhizare prezentată în cadrul art. 106 al.8 din contract și grila cu clasele de salarizare și salariile de bază brute corespunzătoare prezentată în Anexa I.
Cele două grile sunt distincte și nu au o legătură între ele, niciuna din clauzele contractului nu cuprinde prevederi referitoare la interpretarea celor două grile, în sensul unei legături de interdependență între acestea, respectiv cu privire la existența unei corelări între valorile conținute de acestea.
Art. 106 din Capitolul XI. Dispoziții finale al CCM nr. 15/2011 este stipulat că, părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze unele prevederi, la alineatul 8 al acestui articol figurând coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare.
Astfel, grila coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare va fi negociată de părți la următoarele negocieri, plecându-se de la valorile stabilite în art. 106 alin. (8) din CCM.
Această clauză îndeplinește condițiile art. 129 alin. (6) din Legea nr. 62/2011 părțile stabilind o renegociere a unor clauze ale contractului în anumite condiții prestabilite.
De asemenea, prin prevederile art.98 al.6 din CCM la nivel de unitate pe anii 2012 – 2014 înregistrat sub nr. 108, a fost prevăzut că pe durata valabilității acestui contract, nu vor fi acordați coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare, fiind reluată sintagma „ referirile la drepturile prevăzute în acest capitol nr. XI sunt făcute doar cu scopul de a se stabili în sarcina părților, obligația negocierii acestora cu ocazia încheierii unui nou contract colectiv de muncă”
Or, reclamantul susține că această grilă a coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare are aplicabilitate, făcând abstracție de termenii foarte clari ai contractului colectiv prin care se stabilește doar că aceasta va face obiectul unei negocieri viitoare, prevederile contractului interpretându-se conform cu voința comună a părților, în cazul de față neexistând sub nici o formă posibilitatea unei alte interpretări față de cea stipulată clar cu privire la negocierea coeficienților prezentați în acel tabel la următoarele negocieri ale contractului colectiv de muncă.
Nivelul de salarizare a fost stabilit prin Anexa I la CCM nr. 15/2011, acesta plecând în mod legal de la un salariu minim brut de 700 lei pentru cls.I de salarizare (peste nivelul stabilit de HG 1193/2010 de 670 lei pentru anul 2011 și egal pentru anul 2012, conform HG 1225/2011), aceeași valoare fiind stabilită și pentru cls.I de salarizare prin CCM nr. 108/2012 valabil pentru anii 2012 - 2014.
Chiar și în Anexa I la CCM se regăsește clauza conform căreia părțile stabilesc că la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare conform formulei și a coeficienților de ierarhizare existenți în CCM 2009-2010.
Mențiunile cuprinse la art.106 din CCM nr. 15/16 februarie 2011 încheiat la nivel de unitate prin care se stipulează că părțile stabilesc ca, la următoarele discuții privind un noul CCM să se negocieze coeficienții de ierarhizare a claselor de salarizare, se regăsesc și în contractul la nivel de unitate nr. 108/2012 care, în art. 98 menționează expres și că, pe durata valabilității prezentului CCM nu se acordă drepturile salariale în discuție.
De altfel, în cele două contracte încheiate la nivel de unitate, s-a prevăzut expres, la art. 7 alin. 3, că salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei nr. 1, care nu face nici o referire la coeficienții de ierarhizare, menționându-se doar clasa de salarizare și valoarea în lei aferentă fiecărei clase, ci nu mențiuni cu privire la vreo formulă de calcul prin care să se determine valoarea fiecărei clase de salarizare.
De asemenea la art. 106 din CCM pe anul 2011, respectiv art. 98 din CCM pe anii 2012-2014 părțile semnatare, având în vedere situația financiară a societății, menționează doar posibilitatea ca la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze coeficienții de ierarhizare și aplicarea acestora în determinarea salariului corespunzător fiecărei clase de salarizare prin utilizarea formulei S = S clasa 1 x K unde: S: salariul de baza brut corespunzător clasei de salarizare respective; S clasa 1: salariul de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare; K: coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare.
Mai mult, părțile, pentru a scoate în evidență faptul că valoarea claselor de salarizare a fost stabilită de comun acord prin negociere directă, fără a se folosi o formulă de calcul sau coeficienți de ierarhizare, au reluat aceste precizări și la anexa 1 iar contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil încheiat la nivel superior.
Susținerile reclamantului potrivit cărora pârâta nu a pus în aplicare prevederile Hotărârilor de Guvern prin care au fost stabilite salariile minime pe economie, așa cum de altfel a fost menționat și în adresa nr. 1630/30.11.2013 în sensul că, în raport de salariul minim brut pe țară garantat în plată la valoarea de 850 lei potrivit HG nr. 871/2013, să se procedeze la încheierea de acte adiționale pentru salariații care sunt încadrați la clasele de salarizare 1 – 10, nu pot fi reținute de instanță întrucât reclamantul avea stabilit un salariu corespunzător cls. 33, clasă în dreptul căreia se regăsește cuprinsă valoarea de 1566 lei, nefiindu-i aplicabil astfel conținutul adresei menționate.
Prin Hotărârile de Guvern invocate se stabilește doar valoarea salariului minim brut pe economie garantat în plată, stabilindu-se totodată și obligația angajatorilor de a nu acorda salariaților un salariu de bază mai mic decât valoarea celui stabilit prin acest act normativ, respectiv sub valoarea de 800 lei, 850 lei.
Aceste acte normative prin care se reglementează valoarea salariului minim pe economie garantat în plată stabilesc totodată obligația pentru angajator ca nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, să nu fie inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut.
Deci, așa cum s-a arătat dispozițiile legale menționate au creat obligații pentru angajatori numai sub aspectul cuantumului salariilor de bază minime brute ce urmau a fi achitate în perioada de referință a fiecărui act normativ menționat; când în stabilirea salariului de bază al unui salariat interveneau elemente (diverse sporuri) care asigurau depășirea acestui nivel, dispozițiile legale menționate nu puteau fi incidente în sensul ca sumele menționate în cele două acte normative să fie utilizate pentru determinarea salariului de bază al angajatului respectiv.
Prin Hotărârile de guvern invocate nu se face referire la salariile de bază corespunzătoare vreunei clase de salarizare, ci la cuantumul salariului de bază minim garantat în plată, indiferent de modalitatea de calcul a acestuia.
Susținerile reclamantului prin care arată că potrivit CCM la nivel de unitate, salariul trebuia stabilit pe baza unei formule, așa cum s-a arătat mai sus, ce avea drept scop diferențierea drepturilor salariale în funcție de anumite criterii, fiind stabilite salarii de bază diferite în funcție de clasa de salarizare, neaplicarea acestei formule ducând la încălcarea obligațiilor contractuale și a prevederilor legislației muncii, prin neaplicarea Hotărârilor de Guvern nu pot fi reținute de instanță, întrucât amânarea aplicării formulei de calcul stipulată în CCM nu conduce la concluzia că a fost încălcată Hotărârea de Guvern, cu atât mai mult cu cât drepturile salariale ale reclamantului sunt superioare celor reglementate de hotărârile de guvern.
In raport de cele arătate, instanța constată că drepturile salariale ce au fost stabilite și plătite reclamantului de către pârâtă, au fost corect calculate, atât în raport cu contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2012/2014, precum și în raport de Hotărârile de Guvern prin care s-a stabilit valoarea salariului minim de bază garantat în plată, astfel că acțiunea promovată de către acesta este neîntemeiată și pe cale de consecință urmează a fi respinsă.
Referitor la celelalte petite prin care reclamantul solicită atât plata contribuțiilor aferente drepturilor salariale neacordate, cât și actualizarea acestor sume și acordarea dobânzii legale, instanța urmează a le respinge, urmare a respingerii petitului principal al acțiunii.
Față de cele arătate mai sus, instanța constată neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant și pe cale de consecință, urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. I. – CNP_, cu domiciliul ales în . nr. 228, jud. M. în contradictoriu cu pârâta S. „C. Marfă” SA – Sucursala Banat Oltenia, cu sediul în mun. C., ., jud. D..
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
G. R.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI,
M. C. T., C. O.,
GREFIER,
B. M.
GR/BM-4 ex.
28.01.2015
Cod op.2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
