Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2463/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2463/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 3138/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 2463
Ședința publică din data de 29 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier M. B.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul L. T. „C. B.” Baia de A..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Instanța constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
La data de 07.04.2015 s-a înregistrat la această instanță acțiunea formulată de reclamantul C. I. prin care a chemat în judecată pe pârâtul L. T. C. B. Baia de A. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.1506/18.06.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, sentința nr.3808/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012 și sentința nr.3235/17.05.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
În fapt, s-a arătat că prin sentința nr.1506/18.06.2010, nr.3808/07.12.2012 și nr.3235/17.05.2013 pârâtul a fost obligat la reîncadrare luând în considerare dispozițiile prevăzute de Legea 221/2008, Legea nr.330/2009, Legea 284/2010 și Legea 285/2010 raportate la Legea 221/2008 precum și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din noua încadrare și salariile efectiv încasate pe perioada 01.01._ - 13.05.2011, sume actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății.
Aceste sentințe au rămas irevocabile, însă nu a beneficiat de plata drepturilor salariale acordate, fiind evident că acestuia i s-a produs un prejudiciu prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani, salariile fiindu-i plătite sub nivelul celor reglementate de Legea 221/2008, Legea 330/2009, Legea 284/2010 și Legea 285/2010 prin raportare la Legea 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008.
Potrivit art.166 alin.4 Codul muncii (actualmente art.161 alin.4) „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”, art.156 același cod (actualmente art.161) prevăzând că „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”.
De asemenea, art.278 alin.1 Codul muncii (actualmente art.295 alin.1) prevede că „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În privința daunelor - interese datorate de unitate salariatului pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv art.1088 Codul civil de la 1864 și art.1530, 1531, 1535 din noul cod civil aprobat prin Legea 287/2009.
Prin acțiune au fost invocate și disp. art.1, 2 din Ordonanța Guvernului nr.9/2000 care prevăd că „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală".
Față de aceste dispoziții legale, prin acțiune s-a susținut că pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani, daunele interese moratorii reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații.
Referitor la acordarea dobânzii legale s-a arătat că a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia în interesul legii nr.2 în dosarul nr.21/2013.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.194,art.148 și urm., art.517 alin.4 din NCPCiv., art.161, 166 alin.(4), 268, 278 al.1 Codul muncii, art. 2 din O.G. nr.13/2011, art.1530, art.1531 și art.1535 Cod civil și art.28 din Legea dialogului social nr.62/2011.
În susținerea acțiunii a depus următoarele acte: sentința nr.1506/18.06.2010, sentința nr.3808/07.12.2012, sentința nr. 3235/17.05.2013, pronunțate de Tribunalul M. și copia cărții de identitate.
Pârâtul a fost legal citat în cauză și i s-a comunicat în copie acțiunea conform art. 201 al.1 Cod proc. civ. depunând la dosar adresa nr.1469/15.05.2015 prin care a arătat că, pretențiile reclamantului câștigate prin sentințele menționate au fost eșalonate la plată conform OUG 71/2009, OG 17/2012, OUG 92/2012, începând cu anul 2013, perioada de achitare în totalitate a acestora prelungindu-se până la sfârșitul anului 2018.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin sentința nr.1506/18.06.2010 pronunțată de Tribunalul M., definitivă prin nerecurare, a fost obligat pârâtul la calculul drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii 221/2008 și la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008 pe perioada 01.10._10, sume actualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința nr.3808/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul M., definitivă prin nerecurare, a fost obligat pârâtul la reîncadrarea salarială a reclamantului începând cu data de 01.01.2010 potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009 luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea Legii nr.221/2008 și la plata diferențelor salariale dintre salariul efectiv încasat și salariul rezultat în urma reîncadrării, pe perioada 01.01._10, sume actualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința nr.3235/17.05.2013 pronunțată de Tribunalul M., definitivă prin neapelare, a fost obligat pârâtul la reîncadrarea salarială a reclamantului începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispozițiilor Legii nr.285/2010 luând în considerare salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 cuvenit sentinței nr.3808/07.12.2012 și la plata diferențelor salariale dintre salariul efectiv încasat și salariul rezultat în urma reîncadrării, pe perioada 01.01._11, sume actualizate cu indicele de inflație.
Prin acțiunea dedusă judecății, se solicită să fie obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin sentința nr.1506/2010, sentința nr.3808/07.12.2012 și sentința nr.3235/17.05.2013 pronunțate de Tribunalul M., pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective.
Analizând solicitarea reclamantului Tribunalul reține că art.161 Codul muncii republicat reglementează prioritatea plății salariului, prevăzând că acesta se plătește înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului.
De asemenea, art.166 alin.4 Codul muncii republicat prevede că „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului”.
În cauză se constată că drepturile salariale acordate prin hotărârile judecătorești menționate anterior au fost plătite parțial de către pârât, fiind eșalonate la plată conform legislației în vigoare.
În raport de prevederile Codului muncii în materia plății drepturilor salariale se apreciază că reclamantul este îndreptățit la daune interese pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a neexecutării integrale a obligației ce incumbă pârâtului potrivit hotărârilor judecătorești anterior menționate, întrucât această creanță a fost constatată prin hotărâre judecătorească pronunțată într-un conflict de muncă și această hotărâre este definitivă și executorie potrivit art.274 Codul muncii, rezultând că creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă de la data pronunțării hotărârii.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se constată că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr.2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr.411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 alin.1 alin.2 teza I și art.1.535 alin.1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr.71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art.1 alin.2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr.71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se constată că potrivit art.517 alin.4 Cod proc. civ „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I”.
Așa fiind, se constată că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale pentru diferențele de drepturi bănești rămase neexecutate din sentința nr.1506/2010, sentința nr.3808/2012 și sentința nr.3235/2013 pronunțate de Tribunalul M., nu și pentru sumele deja plătite.
Cât privește data de la care urmează sa fie acordate aceste dobânzi, se constată că s-a solicitat plata dobânzii legale pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective.
În raport de perioada pentru care se solicită acordarea dobânzii Tribunalul reține că hotărârea judecătorească invocată în cauză - sentința nr.1506/2010 - a fost pronunțată la data de 18.06.2010 și fiind o hotărâre pronunțată într-un conflict de muncă este definitivă și executorie de la data pronunțării conform art.274 Codul muncii, iar acțiunea dedusă judecății a fost introdusă la data de 07.04.2015, situație în care se constată că dobânzile se pot acorda începând cu data de 07.04.2012, pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri, sentința nr. 3808/2012- a fost pronunțată la data de 07.12.2012 și fiind o hotărâre pronunțată într-un conflict de muncă este definitivă și executorie de la data pronunțării conform art.274 Codul muncii, iar acțiunea dedusă judecății a fost introdusă la data de 07.04.2015, situație în care se constată că dobânzile se pot acorda numai începând cu data de 07.12.2012 - data pronunțării titlului -, ci nu pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri, sentința nr.3235/2013- a fost pronunțată la data de 17.05.2013 și fiind o hotărâre pronunțată într-un conflict de muncă este definitivă și executorie de la data pronunțării conform art.274 Codul muncii, iar acțiunea dedusă judecății a fost introdusă la data de 07.04.2015, situație în care se constată că dobânzile se pot acorda numai începând cu data de 17.05.2013 - data pronunțării titlului -, ci nu pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri.
Faptul că prin sentința nr.1506/2010, sentința nr.3808/2012 și sentința nr.3235/2013 s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale nu prezintă relevanță juridică în speță, deoarece natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii.
De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamantul din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.
Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în parte în sensul că va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr.1506/18.06.2010 pronunțată de Tribunalul M. începând cu data de 07.04.2012 și până la data plății integrale a acestor sume, sentința nr.3808/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul M. începând cu data de 07.12.2012 și până la data plății integrale a acestor sume și sentința nr.3235/17.05.2013 pronunțată de tribunalul M. începând cu data de 17.05.2013 și până la data plății integrale a sumelor datorate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. I. – CNP_, domiciliat în Baia de A., ., jud. M. în contradictoriu cu pârâtul L. T. „C. B.” Baia de A. – C._, cu sediul în Baia de A., ..11, jud., M..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Sentința nr. 1506/18.06.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare începând cu data de 07.04.2012 și până la data plății integrale a sumelor datorate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Sentința nr. 3808/07.12.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012, rămasă irevocabilă prin nerecurare, începând cu data de 07.12.2012 și până la data plății integrale a sumelor datorate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Sentința nr. 3235/17.05.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin neapelare, începând cu data de 17.05.2013 și până la data plății integrale a sumelor datorate.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 Mai 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
G. R.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI,
M. C. T. C. O.
GREFIER,
B. M.
CO/BM-Ex.4
10.06.2015
Cod op.2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
