Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 623/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 623/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 8274/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 623
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar Ș. U.
Grefier M. B.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești formulată reclamanta C. I. C. în contradictoriu cu pârâtul C. Național "T." Drobeta Tr.S..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. V. E. pentru reclamantă, lipsă fiind reclamanta și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Av. V. E. pentru reclamantă depune la dosar relațiile solicitate de instanță, respectiv adeverința nr. 155/21.01.2015 emisă de pârâtul C. Național „T.” și chitanța de achitare a onorariului de avocat. Arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Instanța apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul pe fond.
Din oficiu, având în vedere data titlului executoriu invocat și perioada pentru care se solicită acordarea dobânzilor se pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, acordându-se cuvântul asupra excepției și pentru dezbateri asupra fondului cauzei:
Av. V. E. pentru reclamantă a solicitat admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.039 lei (pe perioada 25.02.2010 – 30.05.2014) și apoi până la plata efectivă reprezentând daunele moratorii suferite ca urmare a neplății integrale a drepturilor salariale la data de 20.05.2010 până la data de 01.06.2014 și în continuare către pârâtă; să se aibă în vedere OG nr. 9/2000 și 13/2011, reclamanta suferind un prejudiciu de la data când sentința a devenit executorie.
Referitor la termenul de prescripție a arătat că atunci când s-a suspendat executarea, s-a suspendat și termenul de prescripție.
T R I B U N AL U L:
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 14.11.2014 reclamanta C. I. C. a chemat în judecată pârâtul C. Național „T." pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia, în temeiul art.1530 și următoarele C.Civil, coroborat cu art.1535 C.civil la plata sumei de 5039 lei (pe perioada 25.02.2010 — 30.05.2014) și apoi până la plata efectivă, reprezentând daunele moratorii suferite ca urmare a neplății integrale a drepturilor salariale la data de 20.05.2010, dată de la care a fost obligat prin sentința 454/25.02.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dos. nr._, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 10.10.2009 a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtului la plata diferențelor drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii 221/2008 pentru perioada 01.10._09.
Prin sentința nr. 454/25.02.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dos. nr._ s-a admis acțiunea și pârâtul a fost obligat la plata acestor diferențe.
După pronunțarea hotărârii pârâta a calculat drepturile cuvenite la un cuantum de_ lei, așa cum rezultă din adeverința 842/25.04.2014 emisă de pârât.
Prin aceeași adeverință rezultă faptul că prima plată, în cuantum de 844 lei, a avut loc în anul 2012, în 4 tranșe egale, de câte 211 lei în lunile februarie, mai, august și noiembrie, următoarea plată 1880 lei a avut loc în anul 2013, în 4 tranșe egale, de câte 470 lei, în lunile februarie, mai, august și noiembrie, iar ultima plată a avut loc în luna februarie 2014 în cuantum de 1179 lei, așa cum reiese din adeverința nr. 612/12.03.2014.
În aceste condiții, consideră că este prejudiciată cu daune moratorii, reprezentând dobânda legală, calculată conform disp. art.3 al. 2 din OG 9/2000, dobânda pe perioada 20.05._11 este dobânda de referință a BNR diminuată cu 20%, iar conform art.1 al.3, coroborat cu art.3 al.2 și 3, din OG 13/2011, dobânda pe perioada 01.11.2011 la zi este dobânda de referință a BNR, majorată cu 4 procente, diminuată cu 20%.
În ceea ce privește raportul de expertiză reclamanta consideră că este îndreptățită la plata sumei de bani brute deoarece daunele moratorii solicitate nu au nici un raport cu drepturile salariale la care se calculează, fiind doar un beneficiu nerealizat de ea ca urmare a neplății la timp a sumelor de bani. In acest sens este și motivarea deciziei nr.2/17.02.2014 a ICCJ pronunțată în recurs în interesul legii.
În ceea ce privește data de la care solicită acordarea dobânzii menționează că a încercat soluționarea pe cale amiabilă încheind și proces verbal de prezentare a avantajelor medierii.
Pentru dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri și anume copia sentinței judecătorești la care a făcut referire, adresa și adeverința emisă de pârâtă, proces verbal de informare privind avantajele medierii, raport de expertiză extrajudicară.
În drept, a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legale mai sus amintite.
Pârâtul C. Național T. a fost legal citat în cauză și i s-a comunicat în copie acțiunea conform art. 201 al.1 Cod proc. civ., însă nu a formulat întâmpinare.
Din oficiu, s-au solicitat relații de la pârâtul C. Național T. pentru a comunica cuantumul drepturilor salariale cuvenite reclamantei prin sentința nr.454/25.02.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, dacă aceste drepturi au fost plătite integral sau parțial, să se facă dovada sumelor achitate până în prezent, inclusiv cele din luna decembrie 2014 și să se comunice sumele rămas a fi plătite, relații înaintate cu adeverința nr. 155 /2015 .
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin sentința nr. 454 din 25.02.2010 pronunțată de Tribunalul M., definitivă prin nerecurare, s-a dispus obligarea pârâtului C. Național T. către reclamantă la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 pe perioada 01.10._09.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5039 lei (pe perioada 25.02.2010 — 30.05.2014) și apoi până la plata efectivă, reprezentând daunele moratorii suferite ca urmare a neplății integrale a drepturilor salariale la data de 20.05.2010, dată de la care a fost obligat prin sentința 454/25.02.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Analizând solicitarea reclamantei Tribunalul reține că art. 161 Codul muncii republicat reglementează prioritatea plății salariului, prevăzând că acesta se plătește înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului.
De asemenea, art. 166 alin.4 Codul muncii republicat prevede că „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului”.
În cauză se constată că drepturile salariale acordate prin hotărârea judecătorească menționată anterior au fost executate parțial, eșalonat, conform OUG 71/2009 de către pârâtă (așa cum rezultă din adeverința nr.152/2015 emisă de pârât).
În raport de prevederile Codului muncii în materia plății drepturilor salariale se apreciază că reclamanta este îndreptățită la daune interese pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a neexecutării integrale a obligației ce incumbă pârâtei potrivit hotărârii judecătorești anterior menționate, întrucât această creanță a fost constatată prin hotărâre judecătorească pronunțată într-un conflict de muncă și această hotărâre este definitivă și executorie potrivit art.274 Codul muncii, rezultând că creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă de la data pronunțării hotărârii.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se constată că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr. 2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1 alin. 2 teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr. 71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se constată că potrivit art. 517 alin.4 Cod proc. civ „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ”.
Așa fiind, se constată că reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale pentru diferențele de drepturi bănești rămase neexecutate din sentința nr. 454 din 25.02.2010 pronunțată de Tribunalul M., nu și pentru sumele deja plătite.
Cât privește data de la care urmează să fie acordate aceste dobânzi, se constată că s-a solicitat plata dobânzii legale pe perioada 25.02._14 și apoi până la plata efectivă.
În ceea ce privește data de la care urmează sa fie acordate dobânzile se are in vedere că obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executată.
În cazul de față, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept la data de 25.02.2010 data pronunțării.
Însă, potrivit dispozițiilor art.1 din D. 167/1960, aplicabil in speță având in vedere că prescripția a început să curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare luna de neexecutare curge o dobânda, instanța urmează să constate că pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
În raport de aceste dispoziții, instanța reține că reclamanta în calitate de creditor este beneficiara acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanței, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.622 al.1 Cod proc. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanta prin acte normative succesive, a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
Așa fiind, se apreciază că reclamanta este îndreptățită la plata dobânzilor legale pentru sumele rămase neexecutate din titlul executoriu, dobânzi care sunt datorate pe ultimi trei ani introducerii acțiunii, respectiv 14.11.2011.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că acțiunea precizată este întemeiată, urmând să fie admisă în parte, în sensul că va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 454 din 25.02.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ începând cu data de 14.11.2011 și până la data plății integrale a sumelor datorate.
În baza art. 453 al.1 coroborat cu art. 451 al.1 Cod proc. civ. va fi obligat pârâtul care a pierdut procesul să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate în cauza de față, constând în onorariu avocat.
Din chitanța depusă la dosar rezultă că 100 lei reprezintă onorariu expert, sumă care nu se va acorda, deoarece expertiza extrajudiciară nu a fost valorificată de către instanță și, mai mult, nu s-a anexat o chitanță din care să rezulte plata acestei sume în beneficiul expertului care a efectuat-o.
Mai mult decât atât, în deplină concordanță cu jurisprudența CEDO, partea nu poate obține cheltuielile sale de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil, în temeiul art. 41 putând fi recuperate numai cheltuielile de judecată în cuantum rezonabil și care au fost într-adevăr necesare pentru a încerca să își fundamenteze pretențiile față de partea adversă.(cauza T. împotriva României). Or, în cauza de față, proporțional cu pretențiile admise reclamantei va fi redus și cuantumul cheltuielilor de judecată la care va fi obligat pârâtul căzut în pretenții, astfel că acesta din urmă va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta C. I. C. – CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul cabinetului av. V. E. din Drobeta Tr.S., . . . în contradictoriu cu pârâtul C. Național "T." Drobeta Tr.S., cu sediul în Drobeta Tr.S., ..6, jud. M..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Sentința nr. 454/25.02.2010 a Tribunalului M. începând cu data de 14.11.2011 și până la data plății integrale a sumelor datorate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei 200 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 Ianuarie 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
G. R.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI,
M. C. T., Ș. U.,
GREFIER,
B. M.
GR/BM/UȘ-Ex.4
12.02.2015
Cod op.2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
