Acţiune în constatare. Sentința nr. 973/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 973/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 1838/103/2014
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 02.07.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 973 C
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - L. C. | - judecător |
- P. H. | - asistent judiciar | |
- M. D. | - asistent judiciar | |
- N. T. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S. E., CNP_, cu domiciliul în Piatra N., ., .. A, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Piatra N., ., județul N..
La apelul nominal au răspuns reclamanta asistată de avocat P. L. B., avocat M. A. pentru pârâtă și martorul O. M..
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei – litigiu de muncă – acțiune în constatare;
- cauza este la al doilea termen de judecată ;
- procedura de citare este legal îndeplinită,
- în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS pentru primul termen de judecată s-a constatat că, nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleași părți, împotriva acelorași persoane și având același obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. 1 ind. 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești;
Potrivit art. 95 pct. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, raportat la art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011 așa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, competența materială și teritorială aparține Tribunalului N..
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra propunerii de probe.
Apărătorul reclamantei avocat P. L. B. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul O. M. aflat în fața instanței.
Avocat M. A. pentru pârâtă, arată că nu se opune încuviințării probelor solicitate de apărătorul reclamantei și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța încuviințează probele solicitate de părți și procedează la audierea martorului O. M., legitimat cu CI . nr._, a cărui declarație s-a consemnat în procesul verbal atașat la dosar la fila 26.
Apărătorul reclamantei depuse la dosar schița halei unde a lucrat reclamanta și arată că din eroare a consemnat anul 1997 în loc de 1995, cum era corect și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Reprezentanta pârâtei arată că în întâmpinare din eroare s-a făcut mențiunea la director general a ing. T. N., în loc de L. A. cum era corect și solicită a se lua act de aceasta. Arată că nu mai are de formulate alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat P. L. B., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că în perioada 1.10._96 a lucrat în condiții de grupa a II-a de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat M. A. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că în raport de actele existente în arhiva societății și de prevederile celor două Ordine nr. 59/14.02.1969 și nr. 50/1990, cu avizele ulterioare, nu rezultă că activitatea desfășurată de reclamantă, pe posturile arătate, se încadrează în grupa a II-a de muncă, raportat la specificul activității angajatorului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, după care,
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ din 28.04.2014, reclamanta S. E., cu domiciliul în Piatra N., ., ., ., CNP_, a chemat în judecată pe pârâta ., cu sediul în Piatra N., ., județul N., solicitând, în contradictoriu cu aceasta constatarea că în perioada: 01.10.1980 – 01.05.1996 a lucrat în condiții de grupă a II-a de muncă.
În motivarea acțiunii, arată reclamanta că, s-a văzut nevoit să promoveze prezenta acțiune întrucât la solicitarea adresată unității pârâte în vederea eliberării unei adeverințe care să ateste activitatea desfășurată în grupa a –II-a de muncă nu a primit niciun răspuns.
În ceea ce privește activitatea desfășurată în cadrul unității pârâte, arată reclamanta că a fost angajata acesteia în funcția de frezor, la Secția a VI-a -39.00 ( SDV), organizată în cadrul unei hale monobloc, în incinta căreia se desfășurau mai multe activități, fără a exista o delimitare efectivă a locurilor de muncă, realizată prin pereți sau alte modalități de separare, condițiile de muncă fiind practic aceleași pentru toți angajații, indiferent de atribuțiile executate, principala obligație de serviciu a acestora constând în realizarea de scule, dispozitive și verificatoare pentru toate activitățile desfășurate în societate.
Cu toate că în cadrul acestei hale se desfășurau și activități de prelucrare prin așchiere, tratamente termice, sudură, vopsitorie, ascuțitorie, arată reclamanta că numai o parte dintre angajați au beneficiat de grupă de muncă, activitatea sa prestată efectiv în perioada în litigiu, în procent de peste 70% din timpul de muncă, nefiind încadrată în aceste condiții superioare de muncă, deși este prevăzută în Ordinul nr. 50/1990, în Anexa 2, pct. 23, coroborat cu avizele MMPS.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 194 și următ. și ale art. 453 Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 și avizele Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
În dovedirea susținerilor, reclamanta a depus la dosar copii de pe carnetul de muncă și de pe adeverința eliberată de .- Piatra N., lichidator judiciar al . sub nr. 3435/23.12.2010, precum și copia schiței halei unde a lucrat efectiv în cadrul unității pârâte ( f.7 -14 ). De asemenea, reclamanta a solicitat administrarea probei cu proba cu martorul O. M..
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare și nu a administrat probe în apărarea propriilor interese.
Ulterior reclamanta a precizat că perioada pentru care solicită constatarea încadrării în grupa a-II-a de muncă este 01.10.1980 – 01.05.1995, în loc de 01.10.1980 – 01.05.1996, cum din eroare a menționat în cererea de chemare în judecată promovată.
Analizând probatoriul administrat, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
În conformitate cu declarațiile martorului audiat în cauză la solicitarea reclamantei și a mențiunilor înregistrate în carnetul său de muncă, în perioada în litigiu, aceasta a fost angajata unității pârâte, ocupând postul de frezor, în cadrul Secției a VI –a -39 ( SDV) ( f. 10-13).
Potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990, în grupa II de muncă se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca, concrete, în care își desfășoară activitățile persoanele respective, iar potrivit dispozițiilor art. 15 din același act normativ, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I si II de munca, în vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca.
Mai mult, în art. 7 din același ordin, se prevede că: " Încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru."
În temeiul textelor de lege invocate, la nivel de unitate au fost stabilite locurile de munca ce se încadrează în grupele I sau a – II-a de munca, funcție de activitatea prestată efectiv, pentru Secția Sculerie a - VI-a, în care a lucrat și reclamanta, fiind prevăzute în aceste condiții superioare de muncă un număr de 5 posturi cu specific de activitate sudură, tratamente termice, ascuțirea sculelor cu polizorul, vopsitorie și electroeroziune cu electrod și fir.
Astfel, față de situația reținută, raportat la specificul muncii desfășurate în perioada analizată, pe postul de frezor, instanța apreciază că activitatea reclamantei este inclusă în categoria celor 5 posturi din cadrul secției Sculerie prevăzute în grupa a –II-a de muncă.
În acest context, se reține că, atribuțiile specifice postului de frezor, astfel cum sunt prevăzute în profilul ocupațional, constau în executarea de diverse piese și lucrări de frezare, principalul procedeu de prelucrarea pieselor finite folosit în industrie constând în așchiere, polizare, așchierea fiind o operație de ascuțire executată cu ajutorul unei scule rotitoare prevăzută cu mai multe tăișuri, denumită freză.
De altfel, și prin raportare la definiția meseriei analizate, se reține că, activitatea prestată de un frezor constă în executarea pieselor și a lucrărilor de frezare la o mașină de frezat.
Față de atribuțiile de serviciu exercitate efectiv, rezultă așadar, fără putință de tăgadă că, activitatea reclamantei, desfășurată în funcția de frezor, se încadrează în grupa de muncă pretinsă, intrând în categoria celor limitativ prevăzute de normele legale și convenționale aplicabile, anterior invocate, respectiv la activitatea de ascuțire a sculelor cu polizorul .
În această ordine de idei, avându-se în vedere faptul că, în cadrul unității pârâte nominalizarea locurilor de muncă care se încadrează în grupele I și II de muncă s-a realizat ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care se presta fiecare activitate, raportat la principalele repere ce trebuiau avute în vedere în acest sens, mai sus menționate, pentru fiecare salariat sau categorie de salariați, se reține că, în ceea ce privește postul de frezor, deținut de către reclamantă, a fost dovedită existența condițiilor deosebite care să justifice încadrarea pretinsă.
Se au astfel în vedere și prevederile pct.34, teza finală, din Anexa 2 la Ordinul nr.50/1990, vizând încadrarea în grupa a II-a de muncă a activităților de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor feroase și neferoase.
Prin urmare, instanța constată că activitatea desfășurată în perioada 01.10.1980 – 01.05.1995, în funcția de frezor, se încadrează în grupa a II-a de muncă, reclamanta fiind îndreptățită să beneficieze de grupa de muncă pretinsă, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990 și ale Ordinului nr. 125/1990.
Așadar, față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, constatând temeinicia acțiunii formulate, astfel cum a fost precizată, instanța urmează să o admită, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta S. E.,CNP_, cu domiciliul în Piatra N., ., .. A, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Piatra N., ., județul N., și în consecință:
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.10.1980 – 01.05.1995, în funcția de frezor, se încadrează în grupa a - II- a de muncă.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul N., Secția I-a Civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
L. C. P. H., M. D. N. T.
Red.L.C./18.07.2014
Tehn.N.T./18.07.2014
EX.4
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Nulitate act. Sentința nr. 2073/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
