Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 964/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 964/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 1178/103/2014
Dosar nr._ Litigiu de muncă
COD OPERATOR 3074
CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 26.06.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR.964/C
Instanța constituită din
PREȘEDINTE | - B. G. | - judecător |
- H. P. | - asistent judiciar | |
- D. M. | - asistent judiciar | |
- BALUȘ G. | - grefier |
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S. L. Centru de E. R., cu sediul în ..2 bis, județul N. în contradictoriu cu pârâta S.C. „E. C.F.R.” S.A., cu sediul în București, ..38, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul S. L. Centru de E. R. prin reprezentanți, respectiv M. P., Președintele Federației ELCATEL și Banaru I., Președintele S.L.C.E. R., lipsă fiind reprezentantul legal al pârâtei.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei – litigiu de muncă – acordare grupă de muncă;
- stadiul procesual – fond, cauza se află la primul termen de judecată;
- procedura de citare – legal îndeplinită;
- alte aspecte procesuale: în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS pentru primul termen de judecată de astăzi, s-a constatat că nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleași părți, împotriva acelorași persoane și având același obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispozițiile art.103 alin.11 din Regulamentul de ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
Instanța constată că ne aflăm la primul termen de judecată în etapa de cercetare judecătorească.
Constatând că, termenul de astăzi reprezintă primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, tribunalul procedează în aceste condiții la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, conform art.131 din Noul Cod de procedură civilă, stabilind că este competent să judece pricina sub toate aspectele, pe temeiurile de la litigii de muncă – acordare diferențe drepturi salariale, astfel:
- competența generală aparține instanței sesizate potrivit art.126 din Constituția României și art.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, precum și art.269 alin.1 Codul muncii și art.208 din Legea nr.62/2011;
- în privința competenței materiale constată că acest tribunal este competent potrivit art.269 alin.1 Codul muncii, art.208 din Legea nr.62/2011 și art.95 pct.1 NCPC;
- din punct de vedere teritorial competența în această cauză aparține Tribunalului N. potrivit dispozițiilor art.269 alin.2 Codul muncii și art.210 din Legea nr.62/2011.
Instanța constată că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului în conformitate cu dispozițiile art.238 din Noul Cod de procedură civilă, având în vedere probatoriile solicitate prin cererea de chemare în judecată, întâmpinare și răspuns la întâmpinare, respectiv proba cu înscrisuri, ne mai fiind nevoie de alte înscrisuri afară de cele depuse deja la dosar.
În temeiul dispozițiilor art.219 NCPC, instanța procedează la verificarea identității părților, astfel reprezentanții reclamantului se legitimează astfel: d-nul M. P., cu C.I. . nr._ și d-nul Banaru I. C.I . nr._.
Reprezentanții reclamantului de pun la dosar delegația de reprezentare în instanță.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate de unitatea pârâtă prin întâmpinare.
Astfel, pârâta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a sindicatului pe considerentul că acesta nu a primit un mandat sub forma unui înscris autentic (o procură notarială) pentru a putea reprezenta interesele salariaților în numele cărora acționează în cauza de față.
Reprezentanții reclamantului solicită respingerea excepției așa cum au arătat și în răspunsul la întâmpinare.
Față de excepția lipsei calității de reprezentant a sindicatului, respectiv a d-nului Banaru I. în raport de dispozițiile legale prevăzute de art.82 Cod procedură civilă și având în vedere lipsa mandatului legal acordat conform dispozițiilor cuprinse în art. 83 și 85 Cod procedură civilă și a semnăturii legale pentru înscris autentic primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de o altă persoană investită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile legii conform prevederilor art. 269 Cod procedură civilă, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța o respinge ca nefondată, în condițiile în care prevederile Codului de procedură civilă constituie dreptul comun în materie, în raport cu care Legea 62/2011 are caracter special și care se aplică cu prioritate în cauza de față, în speță art. 28 alin.2 în care se prevede că pentru reprezentarea salariaților, sindicatul are calitate procesuală activă fiind necesar să dovedească această calitate printr-o simplă împuternicire scrisă, nefiind cerută forma autentică. Prin urmare, cât timp legea specială nu impune această cerință, înțelegând că prin lege specială se derogă de la dreptul comun, excepția lipsei calității de reprezentant urmează a fi respinsă.
Excepția prescripției prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin.1 lit.e din Codul muncii care se referă la termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii, reprezentanții sindicatului solicită de asemenea respingerea acesteia întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii fiind vorba de drepturi salariale cu termen de revendicare de 3 ani.
Față de excepția prescripției prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin.1 lit. e din Codul muncii raportat la termenul de 6 luni, instanța o respinge ca nefondată, cu motivarea că în cauză nu se aplică textul legal care face referire la alte beneficii și nu la drepturi salariale, astfel cum se solicită prin obiectul acțiunii, în cauza de față fiind vorba de diferențe de drepturi salariale în intervalul 2011 – 2013.
De asemenea, pârâta a mai invocat prin întâmpinare și excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii.
Față de această excepție, reprezentanții reclamantului prezenți în instanță la termenul de astăzi, arată că își restrâng acțiunea, respectiv că înțeleg să renunțe la drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.01.2011 – 25.02.2011.
Având în vedere poziția procesuală exprimată de reprezentanții reclamantului, instanța respingeexcepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca fiind rămasă fără obiect.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătoreasca, iar reprezentanții reclamantului întrebați fiind, arată că sunt de acord ca dezbaterile fondului să urmeze la acest termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă.
Reprezentanții reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată la termenul de astăzi, să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale solicitate. Depun la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
În temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ din 27.02.2014, reclamantul S. L. Centru E. R., cu sediul în R., .. 2 bis, în numele și pentru membrii săi: A. G., A. A., AVASILCAI T., A. D. V., B. G., B. L. O., BANARU I., BITICA N., BIRZU R., BIRZU D. D., B. P., BOGHITOIU A. F., B. S., B. L., B. T., B. E., B. V., B. C. G., B. C., B. A., C. C., C. D., CATINEL N., C. V., C. V., C. C., C. F., C. M., C. J., C. CLAUDYUS, C. V., C. G., C. C., D. G., D. P., DOBASU L., D. C., D. C. V., D. A., E. M., F. L., FLORISTEANU G., G. ERONIM, G. C. C., G. C., G. E., H. L., HOLBURA G., I. D., I. C., I. M., I. M., J. C., L. M., LUMINA C., M. E., M. M., M. P., M. T., MINEATA M. L., MINUT E. C., M. I., M. T., M. G. C., M. M., M. M. C., M. C. C., MOTEI C., N. M., N. E., O. N., P. V. D., P. N., PASTRAV C., P. I., PAVAL F., P. DANUȚ, P. E., PLACINTA SALARU C., PLESCAN C., POIANA Ș., P. M., POPUTOAIA V. C., P. G. S., H. M., R. P., SILISTEANU M. C., S. FLAVIAN, S. E., SLATINEANU P., SOPROVICI NICUȘOR C., S. N., TOPALA A., V. I., V. R., Z. C., Z. N., C. M. – F., au chemat în judecată pârâta . – București, cu sediul în .. 38, sector 1, solicitând în contradictoriu cu aceasta:
- diferența dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuți în Anexa 1 la Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 670 lei și salariile încasate de aceștia pentru anul2011, în cuantum actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite și până la data plății efective .
- diferența dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuți în Anexa 1 la Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 700 lei și salariile încasate de aceștia pentru anul2012, în cuantum actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite și până la data plății efective.
- diferența dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuți în Anexa 1 la Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 750 lei și salariile încasate de aceștia pentru anul 2013, în cuantum actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite și până la data plății efective.
Totodată, reclamantul a solicitat, obligarea societății pârâte la calcularea și virarea contribuției de asigurări sociale datorată aferent diferențelor salariale solicitate, pentru fiecare salariat reprezentat în cauză, în vederea recalculării punctului de pensie, cu cheltuieli de judecată, în eventualitatea suportării acestora.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, membrii de sindicat reprezentați sunt angajații societății pârâte, aceasta achitându-le drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada în litigiu, cu ignorarea prevederilor art. 1 din HG nr. 1193/2010, ale art.1 din HG nr. 1225/2011 și ale HG nr. 23/2013, prin care s-a stabilit salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în intervalul vizat.
În acest context, se învederează că în perioada 2011 – 2013, salariul minim brut la nivel de societate, clasa 1 de salarizare, conform anexei 1 din CCM aplicabil în unitate, a fost de 600 lei.
Ori, conform prevederilor legale anterior enunțate, apreciază reclamantul că acordul colectiv de muncă nu putea să prevadă drepturi sub nivelul celor astfel prevăzute, cu atât mai mult cu cât și dispozițiile codului muncii și ale legii dialogului social, stabilesc în sarcina angajatorului această obligație.
În final, arată reclamantul că, pârâta nu a calculat și nu a plătit, în perioada analizată, drepturile salariale raportat la salariul de bază minim garantat în plată, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, încălcând prevederile art.40 alin.2 lit.c și art. 164 alin 2 -4 din codul muncii.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 38, art. 40 alin.2 lit. c, art. 159, art. 160, art.162 și ale art. 164 din codul muncii, ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, invocând în acest sens și prevederile stipulate prin Anexele 1 și 2 din CCM încheiat la nivel de unitate.
În probatoriu, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, filele 18 – 275.
Reclamanții au făcut dovada informării asupra medierii, conform Proces – verbal de informare nr. 49/14.03.2014 emis de Birou de mediator M. – U. M. - E. (f. 68).
Prin precizări ulterioare, reclamantul a înțeles să își precizeze acțiunea, solicitând obligarea societății la plata către salariații reprezentați a :
- diferenței dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuți în Anexa 1 la Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 670 lei și salariile încasate de aceștia pentru perioada 26.02.2011 – 31.12.2011, în cuantum actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite și până la data plății efective .
- diferenței dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuți în Anexa 1 la Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 700 lei și salariile încasate de aceștia pentru perioada 01.01.2012 – 31.01.2013, în cuantum actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite și până la data plății efective și a
- diferenței dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuți în Anexa 1 la Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 750 lei și salariile încasate de aceștia pentru perioada 01.02.2013 – 22.04.2013, în cuantum actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite și până la data plății efective.
Totodată, reclamantul a solicitat rectificarea numelui salariatei H. M., menționat inițial prin tabelul anexat cererii de chemare în judecată, în P. M., dobândit în urma divorțului acesteia.
De asemenea, sindicatul reclamant a renunțat la judecarea acțiunii în numele și pentru membrul său C. M. – F..
Pârâta . – București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al sindicatului reclamant a numitului Banaru I., în raport de dispozițiile art. 82 din C., având în vedere lipsa mandatului legal acordat conform art. 83 și art. 85 din C. și a semnăturii legale pentru înscris autentic primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de o altă persoană investită de stat cu autoritate publică în forma și condițiile legii, conform prevederilor art. 269 C..
În acest context, învederează societatea pârâtă că introducerea unei cereri de chemare în judecată de către membrii de sindicat, prin sindicatul ai cărui membrii sunt, trebuie să se facă în baza unui mandat special din partea acestora.
Motive pentru care pârâta solicită instanței anularea acțiunii, în cazul în care reclamantul nu face dovada în cauză că a fost mandatat de membrii de sindicat să o promoveze.
De asemenea, în temeiul art. 268 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că pretențiile reclamanților au ca temei aplicarea unor coeficienți prevăzuți în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, raportat la un nivel salarial stabilit prin trei hotărâri de guvern.
Mai exact, susține pârâta că, în cauză se reclamă neexecutarea acordului colectiv de muncă aplicabil, peste termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut prin textul de lege mai sus menționat, aplicabil în situația de față.
Motivat de prevederile aceluiași text de lege, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anilor 2011, 2012 și 2013, solicitând respingerea acestora, în consecință.
Totodată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, motivat de faptul că, acordurile colective de muncă pentru anii 2010-2011, 2011 – 2012, 2012 -2013 și-au încetat valabilitatea, la data de 30.03.2013 intrând în vigoare CCM pe anii 2013 – 2014.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, în perioada în litigiu, toți salariații reprezentați în cauză au beneficiat de un salariu de bază mai mare decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 670 lei, 700 lei și, respectiv, de 750 lei. Astfel deși salariile corespunzătoare conform grilei, la clasa 1, au avut o valoare de 600 lei, niciun salariat nu a fost încadrat la această clasă de salarizare.
Se mai arată că, în condițiile în care sindicatul sau membrii acestuia considerau că anumite clauze din contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate sunt ilegale, aveau posibilitatea să promoveze o acțiune în anularea acestora . În opinia sa, aceste convenții colective de muncă au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, executarea lor fiind, în consecință, obligatorie întrucât reprezintă legea părților.
Pe de altă parte, consideră pârâta că nu există niciun act normativ prin care un coeficient de ierarhizare negociat prin aplicarea clasei I de salarizare din CCM să se raporteze la salariul de bază minim brut pe țară stabilit prin hotărârile de guvern invocate de reclamant, pretențiile acestuia fiind inadmisibile, o astfel de aplicare nefiind negociată și acceptată de părțile contractante.
În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea la plata sumelor actualizate cu rata inflației și a dobânzii legale, arată pârâta că se impune a fi respinse, ca neîntemeiate, motivat de neîndeplinirea condițiilor impuse de normele legale aplicabile în acest sens, cu atât mai mult cu cât, acordarea cumulată a despăgubirilor pretinse ar constitui o dublă reparație.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea la calcularea și virarea contribuției de asigurări sociale datorată aferent diferențelor salariale solicitate, arată pârâta că pentru drepturile salariale acordate salariaților reclamanți în perioada analizată a fost virată cota de CAS aferentă acestora conform legislației în vigoare, urmând a se conforma acestei obligații în situația în care instanța va dispune acordare diferențelor salariale pretinse .
Excepțiile invocate de pârâtă au fost respinse la termenul de judecată din 26.06.2014, pentru motivele expuse pe larg în conținutul încheierii de ședință întocmite pentru acest termen.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pentru perioada de referință 26.02.2011 – 31.12.2011, au fost în vigoare prevederile H.G. nr. l193/2010 pentru stabilirea salariului de bază
minim brut pe țară garantat la plată, care arătau că, începând cu data de 01 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară, garantat în plată este de 670 lei
lunar, pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie pe lună,
reprezentând 3, 94 lei/ oră.
Coroborând dispozițiile din CCM 2011 – 2012 la nivel de unitate cu prevederile legale referitoare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu art. 164 din Codul Muncii republicat, rezultă că la nivel de unitate a fost stabilit un salariu minim la nivelul de 600 lei, sub nivelul prevăzut de H.G. la nivel de țară, de la acest minim salarial fiind efectuate calculele pentru stabilirea salariilor reclamanților.
Acest aspect echivalează cu încălcarea art. 164 alin. 2 - 4 din Codul Muncii, dispoziții care stabilesc că angajatorul „nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară”, fiind „ obligat să garanteze în plată un salariu lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară”, și că „salariul de bază minim brut garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului”.
În acest context, se reține că, așa cum a fost stabilit prin acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pentru perioada analizată, salariul de bază reprezintă acea parte fixă și principală a salariului cuvenită fiecărui angajat funcție de nivelul studiilor, pregătirea profesională, importanța postului, etc., funcție de care se calculează celelalte drepturi cum ar fi diferitele indemnizații, sporuri, etc.
Prin urmare, prin salariu de bază brut așa cum este prevăzut în Anexa 1 la CCM 2011 - 2012 se înțelege salariul de bază minim, care în acord cu dispozițiile art. 164 alin. 3 din Codul Muncii trebuie să fie cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară, respectiv de 670 lei, conform H.G. nr. 1193/2010.
Ori, necorelarea bazei de calcul la nivelul salariului de bază minim brut pe țară, a dus la prejudicierea reclamanților în stabilirea corectă a drepturilor acordate. Aceasta întrucât, așa după cum s-a reținut mai sus, stabilirea drepturilor salariale achitate reclamanților în anul 2011, s-a realizat prin raportare la o bază (de 600 lei) care, așa cum se reglementează prin Anexa nr. 1 la contract, constituie salariul de bază brut, și care se situează sub nivelul salariului minim brut pe țară, având drept consecință stabilirea unui salariu brut mai mic decât cel cuvenit reclamanților și implicit la prejudicierea acestora.
Analizând capătul de cerere privind plata diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate pentru perioada 01.01.2012 – 31.01.2013 și cele cuvenite ca urmare a stabilirii salariului de bază brut prin raportare la salariul minim brut de 700 lei, instanța reține aceeași situație, astfel: reclamanții își întemeiază pretențiile pe prevederile H.G. nr. 1225/2011 privind stabilirea salariului minim brut pe țară garantat la plată, conform căreia, începând cu data de 01 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat la plată a fost de 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
De asemenea, începând cu data de 01.02.2013, conform H.G. nr. 23/2013, adoptată în baza art. 164 alin. l din Codul Muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat la plată s-a stabilit la suma de 750 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168, 667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei (art. l alin. l), iar cu data de 1 iulie 2013, la 800 lei lunar (art. l alin. 2) pentru un program complet de lucru de 168, 667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.
Ori, așa cum s-a reținut mai sus, pârâta, în calitate de angajator, nu a calculat și nu a plătit reclamanților, începând cu data de 01.01.2012 drepturile salariale raportat la salariul de bază minim brut garantat în plată conform HG nr. 1225/2001 și HG nr. 23/2013, nesocotind prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, conform cărora „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege”, precum și ale art. 164 alin. 2 - 4 din Codul Muncii, anterior invocate.
Contractul colectiv de muncă la nivelul unității pentru anul 2012 – 2013 și anexele la acesta relevă că, pentru perioada 2012 și 2013, drepturile salariale acordate reclamanților nu au fost determinate prin raportare la salariul de bază minim brut garantat în plată conform hotărârilor anterior enunțate.
În atare împrejurări, instanța nu poate valorifica apărările pârâtei potrivit cărora hotărârile de guvern invocate în petitul acțiunii nu sunt aplicabile, neexistând vreun act normativ sau acord colectiv de muncă care să stabilească acest lucru, întrucât la rândul lor, contractele colective de muncă trebuie încheiate în limitele și cu rigorile impuse de legea care guvernează domeniul respectiv.
Prin urmare, instanța va înlătura apărările referitoare la faptul că reclamanții au primit drepturile salariale la nivelul stabilit prin contractele colective de muncă la nivel de unitate, cât timp aceste convenții de muncă conțin dispoziții care stabilesc drepturi salariale inferioare celor avute în vedere de stat prin menționatele hotărâri de guvern invocate de reclamanți.
Din această perspectivă, este de reținut principiul consacrat de art. 229 alin. 4 din Codul muncii, potrivit căruia doar contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Așadar, condiția ca un contract colectiv de muncă de felul celor invocate de pârâtă, să fie valabil, este cea determinată de încheierea actului cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege, în caz contrar, convenția neproducând efecte între părți.
De asemenea, urmează a fi înlăturată apărarea pârâtelor privind acordarea fiecărui salariat reclamant a unui salariu de bază minim brut peste nivelul celui minim brut pe țară, întrucât în dosar nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens și nici nu a fost prezentată modalitatea de calcul care a condus la o cuantificare individuală a salariului de bază.
Totodată, raportat la temeiul acțiunii constând în prevederile HG nr. 1193/2010, ale HG nr. 1225/2011 și ale HG nr. 23/2013, instanța urmează a înlătura și apărările de fond ale pârâtei privind inadmisibilitatea acțiunii motivat de faptul că la data promovării acesteia ar fi expirat valabilitatea contractelor colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2010 – 2012.
Ori, din conținutul acordurilor colective de muncă supuse analizei judecătorești, mai exact din anexele la acestea, vizând modalitatea de alcătuire a salariilor rezultă, fără echivoc, faptul că salariile de bază brute la nivel de unitate au fost stabilite pe clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, valoarea clasei 1 de salarizare, de la care practic s-au determinat valorile și pentru celelalte clase, fiind cuantificată însă sub nivelul salariului de bază minim brut prevăzut prin hotărârile de guvern anterior enunțate, pentru intervalul analizat, ceea ce contravine normelor legale incidente.
Rezultă astfel, că drepturile salariale aferente perioadelor indicate în cererea dedusă judecății nu au fost acordate în conformitate cu prevederile Hotărârilor de Guvern nr. l193/2010, 1225/2011 și nr. 23/2013 care stabilesc nivelul salariul minim brut pe țară ce poate fi acordat, prevederi de la care nu se poate deroga.
Pentru considerentele anterior expuse, se constată că reclamanții, sunt îndreptățiți să beneficieze de plata diferențelor de drepturi salariale pretinse, aferent cărora angajatorul are obligația legală și convențională de a vira cota de contribuție de asigurări sociale datorată la bugetul consolidat de stat, urmând ca acțiunea formulată de aceștia, astfel cum a fost precizată, să fie admisă, conform dispozitivului.
Se mai reține că, prin acțiunea supusă controlului judecătoresc în cauza de față, s-a solicitat și actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, precum și plata dobânzii legale aferent drepturilor pretinse, cereri pe care instanța le găsește admisibile.
Astfel, actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații a salariului real cu salariul nominal de care ar fi beneficiat reclamanții la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Referitor la plata dobânzilor legale aferente drepturilor salariale neachitate, instanța reține că cererea reclamanților este fondată, întrucât raporturile de dreptul muncii se circumscriu raporturilor de drept civil.
Cu atât mai mult, dispozițiile art.166 alin.4 din codul muncii legiuitorul stabilesc că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului salariatului.
Potrivit dispozițiilor art.1088 cod civil de la 1864, respectiv art. 1530 și urm. Cod civil Nou, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, salariul reprezentând suma de bani pe care angajatorul este obligat să o plătească cu titlu de contraprestație specifică și necesară pentru prestarea muncii, daunele interese, la care se referă generic dispozițiile art.166 alin. 4 din codul muncii, nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Prin urmare, reținând că salariul reprezintă o obligație de plată a unei sume de bani, că există posibilitatea legală de acordare a unor daune-interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neplata drepturilor salariale, conform dispozițiilor art.166 alin.4 din codul muncii, că dispozițiile Codului civil reglementează explicit în ce constau daunele – interese pentru neexecutare, neplata salariului integral echivalând din punct de vedere al efectelor juridice cu o neexecutare, chiar dacă parțială, a obligațiilor, nu există nici un impediment legal pentru acordarea dobânzii legale civile în cuantumul reglementat de dispozițiile Ordonanței nr.13/2011.
Dacă s-ar refuza recunoașterea dreptului de reactualizare a drepturilor salariale restante, s-ar consimți implicit la micșorarea părții din salariu rămasă neachitată, preferându-se o abordare nominalistă a conceptului de salariu, cu ignorarea inacceptabilă a semnificației celei mai importante a acestuia și anume faptul că salariul este reflectarea puterii de cumpărare a salariatului.
Salariul nu reprezintă doar o sumă de bani primită periodic, ci este, înainte de orice, o valoare economică ce trebuie să rămână neschimbată câtă vreme nu au fost inițiate și finalizate negocieri cu privire la eventuale diminuări salariale.
În privința cumulului cu dobânda legală, se reține că nicio dispoziție legală nu interzice acest cumul și că, din motivele mai sus expuse acest cumul nu poate reprezenta o dublă acoperire a aceluiași prejudiciu, acordarea dobânzii, pe deplin legitimată juridic de dispozițiile coroborate ale art.166 alin.1, ale art. 253 din Codul muncii și ale art.2,3 din OG nr.13/2011, urmărind acoperirea integrală a prejudiciului suferit de salariat.
De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în acest sens, prin Decizia nr. 2/17.02.2014, asupra recursului în interesul legii privind interpretarea art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, soluție obligatorie pentru instanțe, în temeiul art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Față de aceste împrejurări, instanța va înlătura, ca nefondate, apărările pârâtei, referitoare la faptul că dacă s-ar acorda dobânzi și în același timp, sumele datorate ar fi actualizate în funcție de indicele de inflație, s-ar ajunge la o dublă dezdăunare a reclamanților.
În consecință, tribunalul va obliga pârâtele la plata diferențelor salariale stabilite prin prezenta hotărâre ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației de la data efectuării plății, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data la care trebuiau plătite și până la data plății efective.
Față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța constată că acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată, este întemeiată, urmând să o admită, ca atare, conform dispozitivului.
În temeiul art. 406 C., instanța va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii formulate în numele și pentru membrul său, C. M. – F..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul S. L. CENTRU E. R., cu sediul în ..2 bis, județul N., în numele și pentru membrii săi de sindicat, A. G. – CNP_, A. A. – CNP_, AVASILCAI T.- CNP_, A. D. V. – CNP_, B. G. – CNP_, B. L. O. – CNP_, BANARU I. – CNP_, BITICA N. – CNP_, BIRZU R. – CNP_, BIRZU D. D. – CNP_, B. P. -_, BOGHITOIU A. F. – CNP_, B. S. – CNP_, B. L. – CNP_, B. T. -_, B. E. -_, B. V. -_, B. C. G. -_, B. C. – CNP_, B. A. – CNP_, C. C. -_, C. D. – CNP_, CATINEL N. – CNP_, C. V. – CNP_, C. V. – CNP_, C. C. -_, C. F. -_, C. M. -_, C. J. – CNP_, C. CLAUDYUS – CNP_, C. V. – CNP_, C. G. -_, C. C. – CNP_, D. G. – CNP_, D. P. – CNP_, DOBASU L. – CNP_, D. C. – CNP_, D. C. V. – CNP_, D. A. – CNP_, E. M. -_, F. L. -_, FLORISTEANU G. – CNP_, G. ERONIM – CNP_, G. C. C. – CNP_, G. C. -_, G. E. – CNP_, H. L. – CNP_, HOLBURA G. – CNP_, I. D. – CNP_, I. C. – CNP_, I. M. – CNP_, I. M. -_, J. C. – CNP_, L. M. – CNP_, LUMINA C. – CNP_, M. E. – CNP_, M. M. – CNP_, M. P. – CNP_, M. T. – CNP_, MINEATA M. L. – CNP_, MINUT E. C. – CNP_, M. I. -_, M. T. – CNP_, M. G. C. – CNP_, M. M. – CNP_, M. M. C. – CNP_, M. C. C. – CNP_, MOTEI C. – CNP_, N. M. – CNP_, N. E. – CNP_, O. N. – CNP_, P. V. D. – CNP_, P. N. – CNP_, PASTRAV C. – CNP_, P. I. – CNP_, PAVAL F. – CNP_, P. DANUȚ -_, P. E. – CNP_, PLACINTA SALARU C. – CNP_, PLESCAN C. – CNP_, POIANA Ș. – CNP_, P. M. – CNP_, POPUTOAIA V. C. – CNP_, P. G. S. – CNP_, P. M. – CNP_, R. P. – CNP_, SILISTEANU M. C. – CNP_, S. FLAVIAN – CNP_, S. E. -_, SLATINEANU P. – CNP_, SOPROVICI NICUȘOR C. – CNP_, S. N. – CNP_, TOPALA A. – CNP_, V. I. – CNP_, V. R. -_, Z. C. – CNP_, Z. N. – CNP_, în contradictoriu cu pârâta . - cu sediul în București, ..38, . și în consecință:
Obligă pârâta să plătească salariaților reprezentați de sindicatul reclamant:
- diferența dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuți în Anexa 1 la Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 670 lei și salariile încasate de aceștia pentru perioada 26.02.2011 – 31.12.2011, în cuantum actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite și până la data plății efective.
- diferența dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuți în Anexa 1 la Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 700 lei și salariile încasate de aceștia pentru perioada 01.01.2012 – 31.01.2013, în cuantum actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite și până la data plății efective.
- diferența dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuți în Anexa 1 la Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 750 lei și salariile încasate de aceștia pentru perioada 01.02.2013 – 22.04.2013, în cuantum actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății, precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite și până la data plății efective.
Ia act de renunțarea la judecarea cererii formulate de sindicatul reclamant în numele și pentru membrul său C. M. – F. – CNP_.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul N., Secția I –a Civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
B. G. H. P. D. M. Baluș G.
Red. G.B./26.07.2014;
Tehn.G.Baluș/08.08.2014;
Ex.4
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Despăgubire. Sentința nr. 1974/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
