Acţiune prin care se solicită instanţei să constate nulitatea unor clauze prevăzute în ccm precum şi obligarea pârâtei la plata de drepturi salariale restante
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 3188 din data de 05.10.2017
Asupra cauzei de față
La data de 24 octombrie 2016 reclamantul B. S. C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. .SA, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, în principal, pe cale de excepție să se constate nulitatea clauzelor contractuale prevăzute de art. 62.2. , art. 62.3. și art. 94. alin. 3 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte și înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova sub nr. 160 din data de 12.05.2016, obligarea pârâtei să îi plătească drepturile salariale neachitate pentru perioada 01.10.2013 -01.08.2016, cu cheltuieli de judecată.
In motivare a arătat că este angajatul pârâtei din anul 1994 (fostă P.) în funcția de operator șofer lucrări speciale sonde, activitatea prestată de acesta desfășurându-se în condiții de muncă grea, fiind încadrat de societate în grupa I de muncă în procent de 100%.
Având în vedere Decizia Consiliului de Administrație al Societății din data de 13.06.2016, începând cu data de 14.07.2016 se află în perioada de preaviz (în prezent în concediu medical) urmând ca la expirarea perioadei de preaviz să înceteze relațiile de muncă ale acestuia cu pârâta din inițiativa angajatorului, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii ca urmarea desființării locului de muncă ocupat de reclamant, din motive fără legătură cu persoana sa.
De asemenea, a arătat că la momentul arhivării documentelor în legătură cu serviciul a constatat că, în perioada lucrată în cadrul pârâtei a fost remunerat incorect, cu încălcarea dispozițiilor art. 52, art. 111, art. 120 - 123 și art. 142 din Codul muncii.
Astfel, orele suplimentare lucrate în perioada 01.10.2013 - 01.08.2016 nu au fost remunerate conform dispozițiilor art. 12 coroborate cu art. 142 alin. 2 din Codul Muncii, drept pentru care solicită obligarea pârâtei la plata sporului de 75% și respectiv 100% din salariu pentru orele suplimentare efectuate de acesta și necompensate corespunzător cu ore libere plătite.
Conform art. 120 - 123 din Codul Muncii: art. 120 (1) munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară. Art. 122(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. (2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. Art. 123(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin.(1) în lua următoare, munca suplimentară va fi plătit salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. 2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin.1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În perioada 01.10.2013 - 01.08.2016 atât în statul de plată, cât și în fluturașii de salariu au fost menționate " absențe motivate" anumite ore pe care acesta le-a lucrat și nu a absentat niciodată de la serviciu, dar pe care pârâta nu l-a plătit.
Totodată în perioada 01.10.2013 - 01.08.2016 în care a fost prezent la serviciu din dispozitia angajatorului timp de 8 ore pe zi, unitatea pârâtă a înțeles să îi plătească salariul în cuantum de 75% invocând întreruperi în procesul de producție.
În baza art.53 din Codul Muncii (1) Pe durata reducerii și/sau a întreruperii temporare a activității, salariații implicați în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfășoară activitate, beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepția situațiilor prev. la art.52 alin.(3) . (2) Pe durata reducerii și/sau a întreruperii temporare prevăzute la alin.(1), salariații se vor afla la dispoziția angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activității.
În perioada 06.06.2013 - 06.06.2016 a fost delegat din dispoziția angajatorului în afara locului său de muncă pentru a exercita cu caracter temporar lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu și nu a primit indemnizația de delagare stipulată de dispozițiile art. 44 alin.2 din Codul muncii.
Potrivit ar. 44 alin. 2 din Codul muncii salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegelare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
A arătat că, deși a solicitat angajatorului să îi achite aceste drepturi salariale, acesta a invocat faptul că drepturile salariale au fost achitate conform dispozițiilor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Astfel, potrivit art. 62.2. și art. 62.3. din CCM "Dacă angajatorul nu va putea asigura compensarea orelor de muncă suplimentară prin timp liber corespunzător în termenul prevăzut de atr.62.1. ,în luna următoare munca suplimentară va fi plătită personalului care nu lucrează în tură prin adăugarea unor spor de 100% la salariul e bază. Salariații care lucrează în regim de lucru sistematic peste programul normal de lucru, astfel încât să fie asigurată continuitatea activității în condiții de siguranță, pot efectua lunar până la minim 77 ore suplimentare care vor fi plătite cu spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru cu 10 - 45% la salariul de bază conform anexei 3, lista B. Orele suplimentare rămase neplătite cu spor de 10- 45% se vor cumula și compensa de regulă cu timp liber plătit, în măsura în care programul de producție permite în decursul anului calendaristic respectiv".
Legiuitorul a stabilit în mod clar mijloacele procesuale de constatare a nulității clauzelor din contractele colective de muncă negociate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior în favoarea salariaților și le-a circumscris principiului disponibilității.
Contractul colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi sunt lovite de nulitate, în condițiile art. 142 din Legea nr. 62/2011.
Reclamantul a solicitat în principal admiterea excepției nulității clauzelor prevăzute la art. 62.2. și art. 62.3. și art .94 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, și înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă P. sub nr. 160 din data de 12.05.2016 și să dispună anularea acestora; să admită acțiunea așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei să plătească: - sporul de 75% și respectiv 100% din salariu pentru orele suplimentare efectuate de reclamant și necompensate corespunzător cu ore libere plătite în perioada 01.10.2013 - 01.08.2016 ; contravaloarea orelor efectuate în perioada 01.10.2013 - 01.08.2016 de reclamant, dar care atât în statul de plată, cât și în fluturașii de salariu au fost menționate ca "absențe motivate ", ore pe care acesta le-a lucrat și nu a absentat niciodată de la serviciu, dar pe care pârâta nu l-a plătit; contravaloarea orelor efectuate de reclamant în perioada 01.10.2013 - 01.08.2016 în care a fost prezent la serviciu la dispoziția angajatorului timp de 8 ore pe zi, dar unitatea pârâtă a înțeles să îi plătească salariul în cuantum de 75% invocând întreruperi în procesul de producție; contravaloarea indemnizație de delegare pentru perioada 06.06.2013 - 06.06.2016 cand a fost delegat din dispoziția angajatorului în afara locului său de muncă pentru a exercita cu caracter temporar lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu și nu a primit indemnizația de delagare stipulată de dispozițiile art. 44 alin. 2 din Codul muncii, cu cheltuieli de judecată.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 194 Cod proc. civ., art. 268 -269 , art. 111 , art. 53 , art. 120 - 123, și art. 142 din Codul Muncii.
In dovedirea acțiunii a depus la dosar în copie : cartea de identitate, contract individual de muncă înregistrat sub nr. 459001/ 23.03.2000, preaviz înregistrat sub nr. 1920/13.07.2015, extras Contract colectiv de muncă.
La data de 25 noiembrie 2016 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
In motivare, cu privire la clauzele CCM a căror nulitate se solicită a arătat că: Textul de reglementare convențional și care face face parte din clauzele CCM în cauză prevede la art. 62.2. că atunci când Angajatorul nu va putea asigura compensarea orelor de muncă suplimentară prin timp liber corespunzător în termenul prev. de art. 62.1. în luna următoare efectuării, munca suplimentară va fi plătită personalului care nu lucrează în tura prin adăugarea unui spor de 100% la salariul de bază.
A precizat de asemenea că prevederile art.62 .2 sunt în concordanță cu dispozițiile art.123 Codul muncii și mai mult decât atât Contratul colectiv de muncă în cauza stabilește un spor pentru munca suplimentară superior celui prevăzut de codul muncii acesta fiind de 100% la salariul de bază.
In altă ordine de idei, textul art. 62.3. stabilește că Salariații care lucrează în regim de lucru sistematic peste programul normal de lucru astfel încât să fie asigurată continuitatea activității în condiții de siguranță , pot efectua lunar până la minim 77 ore suplimentare care vor fi plătite cu spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lcuru cu 10 - 45% la salariul de baza conform anexei 3, lista B.
În ceea ce privește orele suplimentare rămase neplătite cu sporul de 10 -45% se prevede că acestea se vor cumula și ulterior se vor compensa de regula cu timp liber plătit, în măsura în care programul de producție permite în decursul anului calendaristic respectiv și ,după caz, se va plăti sporul prorogat.
A învederat de asemenea că obiectul de activitate al pârâtei este de lucrări speciale la sonde, activitatea salariaților desfășurându-se la sondele de petrol /gaze ale beneficiarilor, având astfel un mod de desfășurare a activității care intra sub incidența art.114 alin.3 și alin.4 din codul muncii.
De asemenea a arătat a se avea în vedere ca sporul pentru lucrul sistematic peste program NU trebuie confundat cu sporul pentru orele suplimentare deoarece acesta este un spor acordat numai în anumite ramuri de activitate ( santier, activități de foraj), fiind un spor cu caracter permanent și nu un spor cu caracter excepțional cum este cel pentru plata orelor suplimentare.
In susținerea afirmațiilor au invocat chiar procesul verbal întocmit de inspectorii ITM în anul 2015, proces verbal prin care acestia recunosc existența acestui spor și, mai mult decât atat, certifică modalitatea de aplicare a acestuia.
Mai mult decât atât, în Regulamentul intern la capitolul "Procedura de întocmire a pontajului CAPITOLUL 4 prevede modul de pontare a salariaților din activitatea de lucrări speciale la sonde din cadrul secțiilor și punctelor de lucru, pentru zilele când nu au activitate în schelă.
În ceea ce privește capetele de cerere privind drepturile salariale neachitate pe perioada 01.10.2013 - 01.08.2016, în ceea ce privește sporul de 75% și respectiv 100% din salariu pentru orele suplimentare efectuate de reclamant și necompensate corespunzător cu ore libere plătite în această perioadă a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acestui capăt de cerere având în vedere că plata orelor suplimentare a fost efectuată cu respectarea prevederilor Codului muncii, ale Contractului colectiv de muncă în vigoare la data plății acestor drepturi salariale și ale Regulamentului Intern.
In privința contravalorii orelor efectuate în perioada 01.10.2013 - 01.08.2016 de reclamant, dar care atât în statul de plată cât și în fluturașii de salariu au fost menționate ca fiind " absente motivate " și prin urmare nu puteau fi plătite pentru ca salariatul nu a prestat munca și nici nu s-a aflat la dispoziția salariatului.
In ceea ce privește" absente motivate " solicitate de reclamant, acestea nu apar în pontaje și pe fluturași decât pe perioada 01.06.2015 - 01.08.2016 și reprezintă zilele de reducere a programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului.
Conform Protocolului semnat cu Sindicatul P., pontajul pentru aceste zile de reducere a programului de lucru era de învoiere /absent motivat.
A arătat că, în perioada 2015 - 2016 pârâta a avut 2 tranșe de concedieri colective, numărul personalului concediat fiind de 115 persoane, printre care și reclamantul.
In ceea ce privește plata contravalorii orelor efectuate de reclamant în perioada 01.10.2013 - 01.08.2016 în care a fost pus la dispoziția angajatorului timp de 8 ore/zi, dar unitatea pârâtă a înțeles să îi plătească salariul în cuantum de 75% invocând întreruperi în procesul de producție.
De asemenea, în ceea ce privește plata contravalorii indemnizației de delegare pentru perioada 06.06.2013 - 06.06.2016 au invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la indemnizația de delegare pentru perioada 06.06.2013 și până la data introducerii acțiunii.
La data de 22 februarie 2017, reclamantul a depus la dosar precizare la cererea de chemare în judecată prin care a arătat că solicită instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună : pe cale de excepție să se constate nulitatea clauzelor contractuale prevăzute de art. 62.2., art. 62.3. și art. 94. alin. 3 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte și înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova sub nr. 160 din data de 12.05.2016; să fie obligată intimata la plata drepturilor salariale: - sporul de 75% și respectiv 100% din salariu pentru orele suplimentare efectuate de reclamant și necompensate corespunzător cu ore libere plătite în perioada 01.10.2013 - 14.07.2016, precum și pentru orele suplimentare efectuate, dar nepontate; contravaloarea tichetelor de masă și contravaloarea orelor lucrate în perioada 01.06.2015 - 14.07.2016 de acesta, dar care atât în statul de plată, cât și în fluturașii de salariu au fost menționate ca "absențe motivate ", ore pe care acesta le-a lucrat dar pe care pârâta nu i le-a plătit; contravaloarea orelor efectuate de reclamant în perioada 01.10.2013 - 14.07.2016 în care a fost prezent la serviciu la dispoziția angajatorului timp de 8 ore pe zi, dar unitatea pârâtă a înțeles să îi plătească salariul în cuantum de 75 % invocând întreruperi în procesul de producție; contravaloarea indemnizației de delegare pentru perioada 01.10.2013 - 14.07.2016 cand a fost delegat din dispoziția angajatorului în afara locului său de muncă pentru a exercita cu caracter temporar lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu și nu a primit indemnizația de delagare stipulată de dispozițiile art. 44 alin. 2 din Codul muncii ;sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare în cuantum de 50% din salariul de bază al funcției înlocuite pentru perioada 01.02.2014 - 14.07.2016 în care a îndeplinit și funcția de administrator /reprezentant al Punctului de Lucru Craiova , conform art. 8.1.2. din Contractul colectiv de muncă;contravaloarea zilelor în care a donat sânge și nu a fost remunerat conform art.11 din HG nr.1364/2006 pentru aprobarea drepturilor și obligațiilor donatorilor de sânge , în perioada 01.02.2014 - 14.07.2016 ; contravaloarea orelor în care a fost pontat cu ore suplimentare deși a fost prezent la muncă în cadrul programului de lucru , precum și contravaloarea tichetelor de masă aferente acestor zile, pentru perioada 01.10.2013 - 14.07.2016; obligarea intimatei să îi elibereze o adeverință de vechime în care să nu mai apară sintagma " absențe motivate".
De asemenea, a solicitat respingerea ca nefondată și nemotivată a excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la indemnizația de delegare pentru perioada 06.06.2013 - 24.10.2016, întrucât cererea este formulată în interiorul perioadei de prescripție de 3 ani .
La data de 23 martie 2017 pârâta a depus la doar întâmpinare la precizarea la cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că pentru capetele I și II pct.1,2 și 3 își menține apărările formulate prin întâmpinare .
In ceea ce privește capătul de cerere nr. 4 privind contravaloarea indemnizației de delegare pentru perioada 01.10.2013 -14.07.2016 , a arătat că plata indemnizației de delegare a fost plătită în baza documentelor justificative în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă și ale Regulamentului Intern.
Cu privire la capătul nr. 5 privind sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare, a arătat că reclamantul nu a îndeplinit nicio funcție în afara de cea de operator lucrări speciale sonde.
Capătul de cerere nr. 6 privind contravaloarea zilelor în care reclamantul a donat sânge arată că a achitat contravaloarea tuturor zilelor în care acesta a donat sânge în baza documentelor prezentate de acesta, respectiv câte o zi în luna noiembrie 2013, mai 2014, aprilie, mai și septembrie 2016.
In ceea ce privește capătul de cerere nr. 7 a solicitat să se pună în vedere reclamantului de a preciza în mod clar ce anume solicită.
În cauză au fost încuviințate pentru ambele părți și s-au administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată la data de 22 februarie 2017, reclamantul a invocat pe cale de excepție, nulitatea clauzelor contractuale prevăzute de art. 62.2, art. 62.3 privind plata orelor suplimentare și art. 94.3 privind salarizarea salariaților în caz de întrerupere a procesului de producție, din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte și înregistrat la ITM Prahova sub nr. 160/12.05.2016, întrucât acestea contravin prevederilor art. 123 și art. 53 din Codul muncii.
În ceea ce privește regimul nulității unei clauze nelegale din contractul colectiv de muncă se constată că art. 132 din Legea nr. 62/2011 instituie, în alineatul (1), o reglementare - cadru, de principiu, cu aplicabilitate generală, în privința marjei de negociere a contractelor colective de muncă, ce trebuie să se încadreze "în limitele și condițiile prevăzute de lege";. Alin. (2) - (4) se referă la caracterul minimal al dispozițiilor cu forță juridică superioară de la care se poate deroga în favoarea salariaților.
Potrivit art. 142 din Legea nr. 62/2011, clauzele din contractul colectiv de muncă negociate cu încălcarea art. 132 sunt lovite de nulitate, sancțiune ce se aplică de către instanță, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
La nivelul Societății R. SA s-a încheiat între societate și Sindicatul P., în calitate de reprezentant al salariaților din societate, Contractul colectiv de muncă pentru perioada 2016-2018 înregistrat la ITM P. sub nr. 160/12.05.2016 (filele 11-16 dosar).
Articolele 61-64 din contract reglementează munca suplimentară.
Articolul 61.1 definește munca suplimentară, ca fiind "munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 54, este considerată muncă suplimentară.".
Această definiție reproduce, practic, definția dată de legiuitor muncii suplimentare prin art. 120 din Codul muncii.
Potrivit art. 62.1 din Contractul colectiv de muncă, "munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile după efectuarea acesteia.", iar potrivit art. 62.2, "dacă angajatorul nu va putea asigura compensarea orelor de muncă suplimentară prin timp liber corespunzător în termenul prevăzut de art. 62.1, în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită personalului care nu lucrează în tură prin adăugarea unui spor de 100% la salariul de bază.
Conform art. 123 Codul muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122, alin. 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, ... și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Prin urmare, sporul prevăzut de art. 62.1 din Contractul colectiv de muncă (de 100% la salariul de bază) este superior celui prevăzut de art. 123 din Codul muncii, astfel că nu există niciun motiv de nulitate a articolului sus menționat.
Textul art. 62.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte și înregistrat la ITM Prahova sub nr. 160/12.05.2016 stabilește că "salariații care lucrează în regim de lucru sistematic peste programul normal de lucru, astfel încât să fie asigurată continuitatea activității în condiții de siguranță, pot efectua lunar până la minim 77 ore suplimentare care vor fi plătite cu spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru cu 10-45% la salariul de bază conform anexei 3, lista B. Orele suplimentare rămase neplătite cu spor de 10-45% se vor cumula și compensa de regulă cu timp liber plătit, în măsura în care programul de producție permite în decursul anului calendaristic respectiv. "
Din lecturarea textului art. 62.3 din Contractul colectiv de muncă rezultă cu claritate că acesta se referă la un alt spor, respectiv la sporul pentru lucrul sistematic peste program, specific anumitor ramuri de activitate (șantier, activități de foraj), fiind un spor cu caracter regulat, spre deosebire de sporul pentru munca suplimentară, reglementat de art. 123 Codul muncii și care se regăsește reglementat în art. 62.2 din Contractul colectiv de muncă, așa cum s-a arătat mai sus.
Că este așa, rezultă și din Regulamentul intern al Rompetrol Welll Services SA care, la art. 10, alin. 1, prevede că personalul din activitatea de operații speciale la sonde lucrează în regim de lucru sistematic peste programul normal de lucru ...f) excepție față de prevederile punctelor a) și b) face: personalul operativ din activitatea de operații speciale la sonde, precum și cel de pe autovehiculele de transport care efectuează sistematic ore suplimentare peste programul normal de lucru și pentru care primesc spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, cuprins între 10 și 45% și respectiv lucrează în acord colectiv direct, în condițiile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă al societății.
De altfel, în acest sens sunt și prevederile art. 114 Codul muncii care reglementează durata maximă legală a timpului de muncă.
Instanța apreciază ca neîntemeiată și excepția nulității art. 94.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte și înregistrat la ITM P. sub nr. 160/12.05.2016, acesta fiind în concordanță cu dispozițiile Codului muncii.
Astfel, potrivit prevederilor art. 53, alin. 1 Codul muncii, pe durata reducerii și/sau întreruperii temporare a activității, salariații implicați în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfășoară activitate, beneficiază de indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 52, alin. 3. (2) Pe durata reducerii și/sau a întreruperii temporare prevăzute la alin. 1, salariații se vor afla la dispoziția angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activității.
Conform art. 94.3 din CCM, în cazurile când din motive tehnice sau din alte motive (lipsa acută de comenzi din partea beneficiarilor), procesul de producție a fost întrerupt, salariații vor fi pontați cu 8 ore așteptare (8/A) și vor fi salarizați cu 75% din salariul de bază pentru timpul respectiv lucrat, după ce în prealabil s-au acordat compensările pentru orele suplimentare lucrate, concediul de odihnă conform programării și zilele de reparații aprobate conform anexei 3, justificate cu raport de lucru, cu condiția ca încetarea lucrului să se fi produs fără vina lor, și dacă în tot acest timp au rămas la dispoziția societății; idem pentru lipsă de matetii prime, carburanți, piese schimb, deficiențe organizatorice și defecțiuni ale instalațiilor și utilajelor care nu sunt din vina personalului.
Din Deciziile Consiliului de Administrație al R.SA depuse la dosarul cauzei (filele 37-46) rezultă că la nivelul societății pârâte s-a hotărât reducerea temporară a activității pentru toți salariații societății, prin reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, în conformitate cu dispozițiile art. 52, alin. 3 din Codul muncii.
Instanța va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind drepturile salariale din perioada 01.10.2013 - 01.08.2016, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 459.001/23.03.2000, reclamantul Burada Stejărel Constantin a fost angajatul societății pârâte - fostă SC P. SA, începând cu data de 09.03.2000, în funcția de operator șofer lucrări speciale sonde.
Prin actul adițional nr. 2 la contractul individual de muncă - fila 52, vol. 1 dosar s-a stabilit locul de muncă al reclamantului la punctul de lucru T. C.i, începând cu data de 01.08.2009.
Așa cum s-a reținut anterior, prin Regulamentul intern al R.SA, la art. 10 alin. 1, (1.1) - fila 56 dosar - s-a prevăzut că "personalul din activitatea de operații speciale la sonde lucrează în regim de lucru sistematic peste programul normal de lucru." iar la punctul f) se prevede: " Excepție față de prevederile punctelor a) și b) face: personalul operativ din activitatea de operații speciale la sonde, precum și cel de pe autovehiculele de transport care efectuează sistematic ore suplimentare peste programul normal de lucru și pentru care primesc spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, cuprins între 10% și 45% și respectiv lucrează în acord colectiv direct, în condițiile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă al societății."
Or, conform contractului individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 459.001/23.03.2000, reclamantul B. S.l C. a deținut funcția de operator șofer lucrări speciale sonde și, ca atare, a beneficiat de sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, cuprins între 10% și 45%, spor cu caracter permanent, lista cuprinzând activitățile, categoriile de personal, procentul cu care se majorează salariul tarifar realizat, numărul minim de ore suplimentare prevăzut a se lucra peste programul normal de lucru precum și numărul de zile ieșire în operație pentru care se acordă spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru regăsindu-se în Anexa nr. 4 (fila 84 dosar) la "procedura de întocmire a pontajului - constituită ca anexă la Regulamentul Intern al Societății.
Ca atare, reclamantul nu este îndreptățit la plata sporului de 75% și respectiv 100% din salariul de bază, pentru orele suplimentare efectuate și necompensate corespunzător cu ore libere plătite, prevăzut la art. 62.2 din Contractul Colectiv de Muncă.
Neîntemeiată este și cererea prin care se solicită obligarea societății pârâte la plata către reclamant a contravalorii orelor efectuate de reclamant în perioada 01.10.2013 - 01.08.2016, ore menționate în statele de plată ca fiind "absențe motivate", în condițiile în care, așa cum rezultă din Deciziile depuse la filele 37-46 dosar, la nivelul societății pârâte s-a hotărât reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână în perioada iunie 2015 - decembrie 2016, iar conform proceselor-verbale încheiate între societate și sindicat (odată cu adoptarea deciziilor de reducere a săptămânii de lucru), pontajul pentru aceste zile de reducere a programului de lucru va fi de învoire/absent motivat.
Pentru aceleași considerente se respinge ca neîntemeiată și cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor efectuate de reclamant în perioada 01.10.2013-01.08.2016 în care a fost la dispoziția angajatorului timp de 8 ore /zi, dar unitatea pârâtă a înțeles să îi plătească salariul în cuantum de 75% invocând întreruperi în procesul de producție.
Având în vedere că reclamantul nu a precizat perioadele în care a fost delegat și nici nu a administrat probe din care să rezulte perioadele în care a fost delegat, instanța va respinge acest capăt de cerere; totodată va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare, cât timp la dosar nu s-a făcut dovada încheierii unui act adițional la contractul individual de muncă în acest sens, și nici o modificare a fișei postului, în sensul adăugării unor atribuții suplimentare față de cele stabilite inițial.
Instanța reține că nici în contractul individual de muncă și nici în actele adiționale depuse la dosar nu se prevede dreptul reclamantului și corelativ obligația unității de a plăti tichete de masă, astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată această cerere.
Cu privire la cererea de plată a contravalorii zilelor în care a donat sânge, instanța o va respinge, cât timp societatea pârâtă, prin statele de plată a făcut dovada achitării contravalorii zilelor în care reclamantul a donat sânge , respectiv câte o zi în luna noiembrie 2013, mai 2014, parilie, mai și septembrie 2016. Or, așa cum resie și din concluziile de puse la dosar, reclamantul nu poate preciza nici numărul de zile în care a donat sânge și nic câte zile nu i-au fost plătite de societatea pârâtă.
Într-adevăr, în conflictele de muncă, sarcina probei este inversată, dar acest lucru nu înseamnă că angajatorului îi revine sarcina de a proba pretențiile reclamantului, în condițiile în care a depus la dosar înscrisuri justificative care ar contura prezumția achitării integrale a drepturilor solicitate de reclamant.
Față de taote aceste considerente, instanța va respinge acțiunea, ca neîntemeiată
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
| ← Contestaţie decizie de concediere. autoritate de lucru judecat | Contestaţie decizie de pensie respinsă ca inadmisibilă → |
|---|
