Aspecte legate de îndeplinirea obligaţiei de emitere a unei dispoziţii privind reluarea raportului de serviciu
| Comentarii |
|
Efectele juridice ale îndeplinirii acestor obligaţii inclusiv sub aspectul plăţii drepturilor salariale.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2566 din 22 decembrie 2011
Prin Sentința civilă nr. 1303 din 17 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 556/96/2011, instanța a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.I. în contradictoriu cu pârâtul Președintele Consiliului Județean Harghita și, în consecință:
- a obligat pârâtul la emiterea actului administrativ prin care să se ia reia raportul de serviciu al reclamantei pe perioada 1 iulie - 10 august 2010, precum și 29.12.2010 - 31.03.2011.
-a obligat pârâtul să plătească reclamantei cu titlu de reparații pentru daunele morale cauzate suma în cuantum egal cu salariul ce i s-ar fi cuvenit pe aceste perioade.
-a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a fost angajata Consiliului Județean Harghita în calitate de șef serviciu juridic contencios, iar la data de 25.05.2009 a fost numită în funcția de director coordonator adjunct în domeniul relațiilor de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Harghita, potrivit Ordinului Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 918/2009.
Datorită numirii în funcția sus arătată, prin Dispoziția nr. 302/08.06.2009 emisă de pârât s-a constatat suspendarea raportului de serviciu al reclamantei pe o perioadă de 4 ani.
Această suspendare a încetat la data de 14.10.2009 datorită intrării în vigoare a O.U.G. nr. 105/06.10.2009, potrivit dispozițiilor căreia funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrației teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează.
Ca urmare a acestor evenimente legislative, prin Decizia nr. 276/13.10.2009 emisă de către Inspectoratul General de Stat din cadrul Inspecției Muncii, începând cu data de 14.10.2009 s-a constatat încetarea contractului de management al reclamantei, ceea ce s-a comunicat pârâtului conform Adresei nr. 7055/14.10.2009, a Inspectoratului Teritorial de Muncă Harghita, înregistrată la această instituție sub nr. 18887/14.10.2009. Reclamanta nu l-a informat personal pe Președintele Consiliului Județean Harghita despre această împrejurare, întrucât din data de 14.10.2009 și până la data de 27.10.2009 s-a aflat în concediu medical. De altfel toate acest aspecte au fost reținute prin Sentința civilă nr. 832/30.03.2010 a Tribunalului Harghita, prin care s-a constatat că reclamanta nu s-a aflat în muncă în ceea ce privește neanunțarea pârâtului cu privire la încetarea contractului său de management. Această sentință a fost menținută prin Decizia nr. 876/R/16.09.2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, hotărâre prin care s-a respins recursul declarat de Președintele Consiliului Județean Harghita.
Ulterior prin Decizia nr. 543/28.10.2009 a Inspectorului General de Stat din cadrul Inspecției Muncii, potrivit art. IV alin. (4) din OUG nr. 105/2009, reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator adjunct relații de muncă în cadrul I.T.M.Harghita, începând cu data de 28 octombrie 2009.
Ca urmare a numirii în această funcție, reclamanta a solicitat pârâtului să emită o dispoziție prin care să ia act sau să constate suspendarea de drept a raportului său de serviciu, cerere la care reclamanta nu a primit un răspuns.
Mai mult, prin Dispoziția nr. 566/23.10.2009 pârâtul a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale reclamantei în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean Harghita, dispoziție care a fost anulată ulterior, în mod irevocabil, prin Sentința civilă nr. 832/30.03.2010 a Tribunalului Harghita, pârâtul fiind obligat să emită dispoziția de reluare de către reclamantă a raportului de serviciu în cadrul Consiliului Județean Harghita începând cu data de 14.10.2009 și la constatarea suspendării de drept a raportului de serviciu în temeiul art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999.
Prin Decizia nr. 564/25.02.2010 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale-Inspecția Muncii, s-a constatat încetarea Contactului de management nr. 251/28.10.2009 încheiat cu reclamanta. Apoi, prin Decizia nr. 666/27.02.2010 emisă de aceeași instituție, s-a modificat data de aplicare a Deciziei nr. 564/25.02.2010, până la intrarea în vigoare a modificărilor Legii nr. 188/1999.
Ulterior, însă, având în vedere că prevederile din proiectul Legii nr. 188/1999 au fost declarate de asemenea ca fiind neconstituționale, prin Decizia nr. 992/30.06.2010 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale-Inspecția Muncii, s-a constatat că, începând cu data de 01.07.2010, Decizia nr. 666/27.02.2010 își încetează aplicabilitatea cu privire la Decizia nr. 564/25.02.2010, în ceea ce privește încetarea Contractului de management nr. 251/2009 încheiat cu reclamanta. S-a concluziona astfel, că încetarea relațiilor de serviciu ale reclamantei cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale-Inspecția Muncii a devenit efectivă la data emiterii acestei din urmă Decizii cu nr. 992/30.06.2010, chiar dacă neconstituționalitatea actului normativ în baza cărei a fost numită, respectiv O.U.G. nr. 105/2009, a fost pronunțată la o dată anterioară, respectiv prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.629 din data de 03.12.2009.
în consecință, având în vedere că în fapt raporturile de muncă ale reclamantei încheiate cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale-Inspecția Muncii au durat prima dată până la data de 30 iunie 2010, iar apoi din data de 11 august 2010 până la data de 28 decembrie 2010 (Decizia nr. 151/10.08.2010, decizi NR. 1625/22.08.2010, Decizia nr. 1836/28.12.2010), Tribunalul a admis acțiunea și a obliga pârâtul la emiterea actului administrativ prin care să se reia raportul de serviciu al reclamantei pe perioada 1 iulie-10 august 2010, precum și 29.12.2010-31.03.2011, de la această ultimă dată reclamanta fiind numită în funcția de inspector șef la I.T.M. Harghita.
în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata daunelor morale, având în vedere că reclamanta nu a solicitat administrarea de probe în acest sens pentru a se putea stabili întinderea prejudiciului moral, ținându-se cont de dispozițiile art. 998 Cod civil, precum și de art. 8 alin. (1), respectiv art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a admis acest capăt de cerere în sensul că a obliga pârâtul să îi plătească, cu titlu de reparații, suma în cuantum egal cu salariul ce i s-ar fi cuvenit pe aceste perioade, ceea ce reprezintă prejudiciul cert suferit de reclamantă, fiind lipsită de venituri în aceste perioade.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Președintele Consiliului Județean Harghita solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii reclamantei.
în motivarea recursului s-a arătat că recurentul nu poate fi obligat la emiterea unei dispoziții privind reluarea raportului de serviciu public al reclamantei întrucât această măsură deja a fost depusă prin Dispoziția Președintelui Consiliului Județean Harghita nr. 1392/2010 începând cu data de 14.10.2009.
Acest raport de serviciu public deja reluat a fost constatat suspendat de drept doar până la 30.06.2010, prin Sentința civilă nr. 224/2011 a Tribunalului Harghita, și prin Dispoziția nr. 533/2011 a Președintelui Consiliului Județean Harghita, această din urmă emisă evident în executarea celor dispuse prin Sentința civilă bnr. 224/2011 deja arătată, deci suspendarea a fost constatată și dispusă doar cât timp a existat temei legal datorită existenței unui contract de management, chiar dacă ulterior acel temei legal a fost declarat neconstituțional.
S-a susținut că, începând cu data de 1 iulie 2010, fiind încetat contractul de management al reclamantei în cadrul I.T.M. Harghita la data de 30.06.2010, nu a existat nici un motiv legal de constatare a suspendării de drept al raportului de serviciu al reclamantei și nici nu există vreun act administrativ constatator în această privință, mai mult reclamanta nu a cerut deloc constatarea nici pe cale administrativă și nici pe cale judiciară vreunei suspendării.
Deoarece suspendarea de drept a raportului de serviciu public al reclamantei a încetat la data de 30.06.2010, începând cu data de 18.10.2010, data preluării prin confirmare de primire a Dispoziției nr. 1392/14.10.2010 a Președintelui Consiliului Județean Harghita, reclamanta avea obligația legală de a cere reluarea activității cunoscând că nu există nici un motiv de suspendare de drept a acestuia și nici act administrativ constatator, care nu putea fi emis în lipsa oricărui motiv legal.
Se precizează că la data de 18.10.2010 reclamanta avea un raport de serviciu public la Inspectoratul Teritorial de Muncă Harghita (conform Deciziei inspectorului general de stat al Inspecției Muncii nr. 1625/2010), astfel la data comunicării dispoziției amintite reclamanta a cunoscut faptul că deține simultan două funcții publice, și avea obligația ca în termen de 10 zile de la comunicarea dispoziției să întreprindă măsuri pentru înlăturarea situației de incompatibilitate, în condițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 77 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
S-a arătat că reclamanta nu a întreprins nicio măsură pentru înlăturarea situației de incompatibilitate , dar nici nu a informat recurentul despre faptul că deține o funcție publică la I.T.M. Harghita. Astfel, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, și prin ascunderea acestor împrejurări de fapt, reclamanta a comis abaterea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru care sancțiunea disciplinară este destituirea din funcția publică, conform art. 101 alin. (1) lit.b din legea amintită.
Recurentul arată că, întrucât nu a cunoscut faptul că reclamanta are un raport de serviciu public la I.T.M. Harghita, nu putea să emită un act administrativ privind destituirea din funcția publică.
Astfel, intimata nu a cerut reluarea activității la Consiliul Județean Harghita, nici în cele 10 zile calculate de la data de 18.10.2010, dar nici începând cu data de 29.12.2010, neprezentând nici dovezi pentru existența unor motive legale care o împiedicau în reluarea activității (boală dovedită).
în concluzie, s-a arătat că, datorită faptului că, începând cu 1.07.2010 reclamanta nu mai avea dreptul de a beneficia de suspendarea raportului de serviciu și neexistând nici cel puțin o solicitare de reluare a activității în cele 10 zile socotite de la data de 18.10.2010 și nici începând cu data de 29.12.2010 în cadrul Consiliului Județean Harghita, este evident că intimata nu are dreptul nici la salariul aferent perioadei 29.12.2010 - 32.03.2011 și la niciun fel de alte pretenții cu niciun titlu.
La rândul său reclamanta-intimată a formulat întâmpinare în recurs prin care a solicitat respingerea recursului promovat de către Președintele Consiliului Județean Harghita și constatarea legalității și temeiniciei Sentinței nr. 1303/17 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita.
în motivarea întâmpinării s-au reiterat motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. S-a mai arătat că nu există nicio dovadă certă a primirii Dispoziției nr. 1392/2010, deși pe confirmarea de primire există semnătura de primire a dispoziției, însă reclamanta nu recunoaște această semnătură.
S-a depus de către intimata-reclamantă și completare la întâmpinare privind cuantumul drepturilor salariale aferente perioadelor 1 iulie 2010-10 august 2010, 29 decembrie 2010 - 31 martie 2011.
Analizând recursul declarat din perspectiva motivelor invocate și a prevederilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea a reținut următoarele:
Prin Sentința nr. 832/30.03.2010 a Tribunalului Harghita, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 876/R/16 octombrie 2010 a Curții de Apel Tg-Mureș-Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M.I. în contradictoriu cu pârâtul Președintele Consiliului Județean Harghita și, în consecință, s-a anulat Dispoziția nr. 566 din 23.10.2009 emisă de pârât, privind constatarea de drept a raporturilor de serviciu ale reclamantei în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean Harghita; s-a dispus obligarea pârâtului să emită dispoziție de reluare de către reclamantă a raporturilor de serviciu în cadrul Consiliului Județean Harghita începând cu data de 14.10.2009 și să constate suspendarea de drept a raportului de serviciu în temeiul art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, cu plata indemnizației pe perioada concediului medical din perioada 14.10.2009-27.10.2009.
în executarea acestei hotărâri judecătorești definitive și irevocabilă, Președintele Consiliului Județean Harghita a emis Dispoziția nr. 1392/2010 prin care a constatat reluarea de către reclamanta M.I. a raportului de serviciu în funcția de șef serviciu în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean Harghita. Prin aceeași dispoziție s-a constatat suspendarea începând cu data de 14.10.2009 a raportului de serviciu al d-nei I.M. în temeiul art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare (adică pe perioada concediului medical).
Rezultă, în mod clar, că recurentul-pârât și-a îndeplinit obligația de emitere a unei dispoziții privind reluarea raportului de serviciu al reclamantei începând cu data de 14.10.2009 fără să fie stabilită o limită temporară la împlinirea căreia acest raport să înceteze.
Ulterior, prin Sentința nr. 224/1.02.2011 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr. 2723.2/96/2009, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Președintele Consiliului Județean Harghita și a fost obligat pârâtul la emiterea actului administrativ prin care să se ia act de suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantei pe perioada 28.10.2009 - 1.07.2010.
Astfel, raportul de serviciu al reclamantei cu Consiliul Județean Harghita reluat, prin efectul Dispoziției nr. 1392/2010 începând cu 14.10.2009, și suspendat pe perioada 14.10.2009-27.10.2009, pe perioada concediului medical, a fost suspendat în continuare, pe perioada 28.10.2009-1.07.2010, ca efect al Sentinței nr. 224/01.02.2011 a Tribunalului Harghita a Tribunalului Harghita. După suspendare, raportul de serviciu se reia, ca efect al Dispoziției nr. 1392/2010, începând cu data de 1.07.2010, fără a mai fi nevoie ca instanța de judecată să dispună în acest sens. Practic, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată având acest obiect (obligarea la reluarea raportului de serviciu, al reclamantei începând cu data de 1 iulie 2010), respectiv, data de 26.11.2010, obligația recurentului era îndeplinită prin emiterea Dispoziției nr. 1392/2010.
Intimata a avut cunoștință de existența acestei dispoziții, la momentul introducerii cererii, atâta timp cât a făcut referire la acest act administrativ în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Dacă reclamanta era nemulțumită de conținutul acestui act administrativ, trebuia să solicite modificarea acestuia.
Rezultă astfel că, prima instanță, admițând acțiunea reclamantei, a obligat pârâtul la îndeplinirea unei obligații pe care o îndeplinise deja, prin emiterea Dispoziției nr. 1392/2010.
Tot prima instanță a constatat că ulterior datei de 1 iulie 2010 reclamanta a avut raporturi de serviciu cu I.T.M. Harghita pe perioada 11.08.2010-26.08.2010 în calitate de inspector de muncă (Decizia nr. 151/10.08.2010 - fila 41 dosar fond) și perioada 26.08.2010-29.12.2010 când a îndeplinit funcția publică de conducere vacantă de inspector șef adjunct treapta I de salarizare la I.T.M. Harghita (Decizia nr. 1625/25.08.2010, respectiv Decizia nr. 1836/28.12.2010).
Nu rezultă din cuprinsul hotărârii judecătorești atacate care este temeiul juridic în baza căruia prima instanță a constatat suspendat raportul de serviciu al reclamantei cu Consiliul Județean Harghita pe perioada 11.08.2010 - 29.12.2010. Un temei juridic de suspendare este și greu de identificat în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, arată la art. 94, care sunt cauzele limitativ prevăzute de suspendare a raportului de serviciu al funcționarului public. Printre acestea nu se regăsește și cazul în care funcționarul public a deținut o funcție publică în cadrul unei alte instituții publice, decât cea inițială.
în raport cu toate considerentele expuse, rezultă că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, întrucât pârâtul a fost obligat să-și îndeplinească o obligație pe care o îndeplinise chiar la data introducerii cererii, iar pe de altă parte, s-a reținut suspendarea raportului de serviciu al reclamantei fără ca pentru acesta să existe un temei în lege.
în privința daunelor solicitate, petitul are caracter accesoriu și urmează soarta soluției date petitului principal.
De altfel, reclamanta ar fi trebuit să solicite plata daunelor materiale reprezentate de salariul ce i s-ar fi cuvenit pe perioada reluării raportului de serviciu cu Consiliul Județean Harghita și nu daune morale egale cu salariu, daune morale care au cu totul alt regim juridic.
Oricum, reluarea raportului de serviciu al reclamantei ca efect al emiterii Dispoziției nr. 1392/2010 presupune și plata drepturilor salariale aferente, iar în cazul în care pârâtul refuza plata acestora, reclamanta se putea adresa instanței de judecată cu o cerere având acest obiect și nu cu o cerere având ca obiect plata daunelor morale.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a admis recursul formulat de Președintele Consiliului Județean Harghita împotriva Sentinței nr. 1303/17.05.2011 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 556/96/2011, a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.I., având ca obiect obligarea pârâtului Președintele Consiliului Județean Harghita să emită dispoziție prin care se reia raportul de serviciu al reclamantei în cadrul Consiliului Județean Harghita începând cu 1 iulie 2010 și reparații pentru daunele morale cauzate de derularea procesului. în temeiul art. 274 C.proc.civ., Curtea a obligat reclamanta intimată să plătească pârâtului recurent cheltuieli de judecată în cuantum de 22,15 lei.
| ← Legea insolvenţei. Limitele competenţei materiale a... | Cerere fost salariat AVAS pentru plata de salarii compensatorii... → |
|---|
