Cadre didactice. Ajutor de naştere. Obligativitatea clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învăţământ referitoare la plata ajutorului de naştere
| Comentarii |
|
În conformitate cu dispoziţiile art. 241 alin. (1) lit. c) C.muncii şi ale art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, astfel încât cadrele didactice sunt îndreptăţite la plata ajutorului prevăzut de art. 36 alin. (5) lit. f) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ pentru naşterea unui copil. Potrivit art. 238 alin. (2) C.muncii , orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci şi în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză. Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, şi anume aceea de izvor de drept, precum şi pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractelor.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 969 din 6 mai 2008
Prin sentința civilă nr. 149/24.01.2008, Tribunalul Timiș a admis cererea formulată de reclamantul Sindicatul Independent al învățământului Preuniversitar din Județul Timiș, în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată, împotriva pârâților Grup Școlar Mihai Eminescu Jimbolia, Inspectoratul Școlar al Județului Timiș, Consiliul Local al Orașului Jimbolia și Primarul Orașului Jimbolia și pârâții au fost obligați la plata către membrii de sindicat a ajutorului pentru nașterea copilului, prevăzut de art. 36 alin. (5) lit. f) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, actualizat în raport de rata inflației la data plății.
Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Timiș ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 36 alin. (5) lit. f) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, mamele au dreptul la un salariu de bază plătit de angajator pentru nașterea fiecărui copil, iar la dosar au fost atașate certificatele de naștere ale copiilor personalului salariat menționat în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată. De altfel, pârâții nu au contestat acest drept.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Județului Timiș a fost respinsă cu motivarea că, potrivit art. 9 alin. (3), art. 11 alin. (5), art. 32 alin. (3) și art. 50 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, acest pârât are calitatea de angajator.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Timiș a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 149/24.01.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
în motivarea cererii de recurs s-a arătat că, potrivit Legii nr. 128/1997 și art. 13 din O.U.G nr. 32/2001, Inspectoratul Școlar al Județului Timiș nu are atribuții și competențe în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ.
Totodată, s-a susținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură de la bugetul de stat, chiar dacă sumele respective sunt distribuite prin bugetele locale. Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere doar dispozițiile art. 36 alin. (5) lit. f) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, care prevăd acordarea ajutorului în litigiu fără a lua în considerare faptul că, pentru salariații din instituțiile finanțate de la bugetul statului, orice drept prevăzut în contract este condiționat de includerea sa în acte normative aferente.
în drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9, art. 3041 C.proc.civ., Legea nr. 128/1997, Legea nr. 84/1985.
Pârâții Consiliul Local al Orașului Jimbolia și Primarul Orașului Jimbolia au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 149/24.01.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și, pe fond, respingerea cererii reclamantului, arătând că recurenții nu au calitate procesuală pasivă în cauză. Astfel, între persoanele reprezentate de către Sindicatul Independent al învățământului Preuniversitar din Județul Timiș și pârâții-recurenți nu există nici un raport contractual, iar articolul din contractul colectiv de muncă, reținut de către prima instanță ca temei al admiterii acțiunii, nu menționează instituția primarului în calitate de angajator.
în drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.proc.civ.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 C.proc.civ., Curtea apreciază că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților-recurenți, precum și soluționarea în fond a pricinii.
Pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește angajarea cadrelor didactice, calcularea și plata salariilor, asigurarea, aprobarea și repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Astfel, art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ dau în sarcina inspectoratelor școlare atribuția de angajare a cadrelor didactice, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziția inspectorului școlar general.
Articolul 19 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 dă în sarcina unităților de învățământ atributul de angajator pentru personalul didactic auxiliar, salariile fiind determinate de către unitățile de învățământ.
Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ la care este angajat membrul de sindicat, însă inspectoratul școlar județean are atribuții de control în ceea ce privește modul de calcul și plată a salariilor de către unitățile de învățământ și modalitatea în care se aplică dispozițiile Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului.
începând cu anul 2001, urmare a art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin intermediul unității administrativ-teritoriale, în a cărei rază teritorială își desfășoară acestea activitatea, iar printre excepțiile prevăzute la finanțare nu sunt menționate cele privind salariile.
Date fiind aceste atribuții pe care le au în ceea ce privește angajarea, respectiv repartizarea fondurilor privind plata salariilor, raportat la cele menționate mai sus, pârâții-recurenți au calitate procesuală pasivă în cauză.
Conform art. 36 alin. (5) lit. f) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, personalul din învățământ beneficiază de un salariu de bază plătit de angajator mamei pentru nașterea fiecărui copil, iar dacă mama nu este salariată, soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază.
în același sens, art. 51 lit. c) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și art. 51 lit. c) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevăd că, în afara ajutoarelor prevăzute de lege, salariații au dreptul la un salariu mediu pe unitate, plătit de aceasta mamei pentru nașterea fiecărui copil, iar dacă mama nu este salariată soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu mediu pe unitate.
în conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. (1) lit. c) C.muncii și ale art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit art. 241 alin. (1) lit. d) C.muncii și art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă la nivel național produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
Articolul 238 alin. (2) C.muncii prevede că: „contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă”. Astfel, orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză. Potrivit art. 247 din C.muncii, „în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior”. Prin urmare, dacă la nivelul angajatorului nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că doamna P.E., membră de sindicat reprezentată în litigiul pendinte, este îndreptățită la plata ajutorului prevăzut de art. 36 alin. (5) lit. f) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, fiind angajată a unei unități de învățământ căreia i s-a născut un copil. împrejurarea că nu au fost stabilite sursele de finanțare pentru acordarea acestui ajutor nu este imputabilă beneficiarului lui și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 36 alin. (5) lit. f) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractului colectiv de muncă, precum și obligativitatea clauzelor sale pentru angajatorii la care se referă.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea a apreciat că hotărârea recurată este temeinică și legală, nefiind incident vreunul din motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.proc.civ.
în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., instanța a respins recursurile declarate de către pârâții-recurenți Inspectoratul Școlar al Județului Timiș, Consiliul Local al Orașului Jimbolia și Primarul Orașului Jimbolia împotriva sentinței civile nr. 149/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, ca neîntemeiate.
(Judecător Carmen Pârvulescu)
| ← Contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.... | Articolul 51 lit. c) din contractul colectiv de muncă unic la... → |
|---|
