Completare carnet de muncă. Decizia 140/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 140
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva Sentinței Civile nr. 953/13.10.2009, pronunțată de Tribunalul C - S în Dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Sucursala O, având ca obiect completare carnet de muncă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanță reprezentând cheltuieli cu onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată cauza in stare de a fi judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar, reiterând considerentele de fapt și de drept expuse pe larg in cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr.953/13.10.2009, pronunțată de Tribunalul C - S în Dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională a Sucursala, având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe de acordare a grupei a II a de muncă și zonă de expunere la radiații nucleare pentru munca prestată in perioada 16.06.1980-16.12.1980,respectiv 15.04.1983-01.10.1997.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut că potrivit adresei Companiei Naționale a SA B, Sucursala O cu nr.812/1.87.05.2009, reclamantul, conform contractelor de muncă încheiate cu unitatea pârâtă, atașate la dosar, pe perioada 15.06.1980 - 16.12.1980, a fost angajat ca și mecanic garaj auto O, și pe perioada 15.04.1983 - 01.10.1997 a fost angajat ca și electrician auto garaj
Locurile de muncă ale reclamantului se aflau situate în localitatea O, în spatele sediului administrativ al sucursalei (garajul auto), situat în-, la o distanță de 13 km față de sectorul minier și 21 km. Față de sectorul minier, după cum se poate observa din hărțile de amplasament atașate la dosar.
Meseria și locul de muncă ale reclamantului sunt cuprinse și în Contractul individual de muncă (filele 66, 67 dosar fond) - mecanic electrician, loc de muncă în garaj.
Reclamantul a lucrat la Sucursala (fostă O), în cadrul coloanei auto, în funcția de electrician auto până la data de 01.1.1997, când, prin cererea cu nr.2274/29.09.1997, a solicitat desfacerea contractului de muncă și ca urmare, în baza art.1 alin.2 din nr.OG22/1997, a fost disponibilizat, beneficiind de plăți compensatorii și șomaj. La acea dată, carnetul de muncă al reclamantului, operat inclusiv cu drepturile de grupă de muncă i-a fost înmânat sub semnătură.
Față de situația de fapt mai sus expusă,Tribunalul considerat că nu există temei legal pentru acordarea grupei a II-a de muncă, pentru următoarele motive:
Garajul coloanei auto unde reclamantul a lucrat 100% timp în perioada pentru care solicită acordarea grupei a II-a de muncă este situat, așa cum s-a arătat, în afara zonei de expunere la radiații, iar meseria reclamantului nu face parte dintre cele prevăzute de Ordinul nr.50/1990 ca intrând sub incidența grupei a II-a de muncă.
Mai mult,proba testimonială cu cei doi martori nu se coroborează cu restul probelor și nu e concludentă, motiv pentru care ea a fost înlăturată, conform art.167 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamantul, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 12.11.2009, solicitând modificarea sentinței supusă reformării,in sensul admiterii acțiunii sale,așa cum a fost ea formulată și precizată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantului, care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea constată că acestea s-au referit in esență la faptul că Ordinul nr. 50/1990, la care instanța de fond a făcut referire in considerente,nu are aplicabilitate in cauză, aici fiind incidente dispozițiile HG nr. 1025 /2003,Legea nr. 19/2000 și Ordinul nr. 79 /1990 al Centralei Industriale pentru Metale, acte normative pe care judecătorii fondului nu le-au avut in vedere atunci când a pronunțat sentința recurată.
In plus, prima instanță nu a lua in considerare faptul că reclamantul,in calitate de electrician auto a lucrat cu autovehicule contaminate radioactiv, respectiv autocamioane ce transportau utilaje scoase din mină,autospeciale,ce reprezentau autolaboratoare de analize radiochimice,precum și autobuze ce transportau personalul in și din zone contaminate,context in care nu are nici o relevanță faptul că locul său de muncă se afla la o distanță apreciabilă de zonele radioactive.
Pârâta intimată nu s-a prezentat in instanță și nu a depus întâmpinare cu toate că a fost citată cu această mențiune in cursul procesului.
Analizând recursul reclamantului,prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1,art. 304 ind. 1 și art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea reține următoarele:
Intr-adevăr,din materialul probator administrat în fața primei instanțe de fond a rezultat că reclamantul a lucrat la Sucursala a unității pârâte (fostă O), în cadrul coloanei auto, în funcția de electrician auto până la data de 01.1.1997.
Curtea împărtășește opinia recurentului,potrivit căreia prima instanță nu a luat in considerare faptul că reclamantul,in calitate de electrician auto a lucrat cu autovehicule contaminate radioactiv, respectiv autocamioane ce transportau utilaje scoase din mină,autospeciale,ce reprezentau autolaboratoare de analize radiochimice,precum și autobuze ce transportau personalul in și din zone contaminate,context in care nu are nici o relevanță faptul că locul său de muncă se afla la o distanță apreciabilă de zonele radioactive.
De asemenea,judecătorii fondului puteau și trebuiau să observe că activitatea prestată de reclamant in cadrul societății pârâte se încadrează in sfera avută in vedere de Anexa nr.1 a HG nr.407/1990 privind reglementarea unor drepturi ce se acordă salariaților din unitățile de cercetare, explorare, exploatare și prelucrare a materiilor prime nucleare, dispoziții potrivit cărora se încadrează in grupa a II a de muncă și in zona a II a de expunere la radiații persoanele care și-au desfășurat activitatea inatelierele din incinta unităților și subunităților de cercetare, exploatare, preparare a materiilor prime nucleare, unde se execută reparații și întreținere ale utilajelor și aparatelor cu care se lucrează în unitățile și subunitățile sectorului de materii prime nucleare pentru prospectarea, explorarea, exploatarea și prepararea materiilor prime nucleare, contaminate radioactiv.
Pentru aceste considerente,in baza art. 312 alin.1 și art. 304 ind.1 /pr.civ.Curtea va admite recursul reclamantului, va modifica parțial sentința recurată,în sensul că va admite în parte acțiunea precizată a reclamantului și va obliga pârâta să emită o adeverință în care să recunoască încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă și zona de expunere la radiații nucleare pentru perioada 01.04.1990 (data intrării in vigoare a HG nr. 407/1990,potrivit căreia s-a făcut încadrarea )- 01.10.1997.
In contextul in care cererea reclamantului a fost admisă doar in parte,in baza art. 275/pr.civ.,intimata va fi obligată la plata parțială a cheltuielilor de judecată avansate de recurent,constând in onorariu avocațial,in cuantum de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 953/13.10.2009, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.
Modifică parțial sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea precizată a reclamantului și obligă pârâta să emită o adeverință în care să recunoască încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă și zona a II a de expunere la radiații nucleare pentru perioada 01.04.1990 - 01.10.1997.
Respinge restul pretenților.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 25.02.2010
Tehnored I/25.02.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul C -
Jud., jud.
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Tg Mures | Contestație decizie de concediere. Încheierea /2009. Curtea... → |
|---|
