Concediere nelegală. Repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii
| Comentarii |
|
Art. 80 alin. (2) C.muncii dispune că la solicitarea salariatului, instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere. Prin urmare, desfiinţarea punctului de lucru al angajatorului nu justifică respingerea cererii salariatului de reintegrare, deoarece desfiinţarea punctului de lucru nu este un motiv legal de încetare a raporturilor de muncă. Câtă vreme angajatorul există ca persoană juridică, repunerea părţilor în situaţia anterioară este o consecinţă juridică firească a lipsirii de efecte a deciziei de concediere. Oricât de complicată ar fi pentru un angajator punerea în executare a hotărârii de reintegrare şi oricâte formalităţi ar presupune, el este dator să îndeplinească această obligaţie, căci ea este prevăzută de lege nu numai ca modalitate de despăgubire pentru salariat, dar şi ca sancţiune pentru unitatea care a dispus unilateral încetarea raporturilor de muncă, fără a respecta dispoziţiile legale incidente.
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 2319 din 9 octombrie 2012
Prin sentința civilă nr. 1939/21.06.2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1687/30/2012, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta M.S.M. în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL Cluj-Napoca, s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 40/09.01.2012, emisă de pârâtă, și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, o sumă egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, pentru perioada 10.01.2012 - 17.02.2012.
Prin aceeași hotărâre judecătorească au fost respinse pretențiile reclamantei vizând reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii și plata despăgubirilor până la data executării efective a hotărârii de reintegrare, fiind obligată pârâta sa plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta a fost angajata pârâtei, începând cu data de 13.09.2011, în baza contractului individual de muncă nr. 42/12.09.2011 și a actului adițional nr. 1/31.10.2011, în funcția de director sucursală, la punctul de lucru din Timișoara.
Prin decizia nr. 40/09.01.2012, emisă de pârâtă, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 10.01.2012, în temeiul art. 65,art. 61 lit. a), art. 56 C.muncii.
în opinia instanței de fond, decizia contestată nu cuprinde motivele care au determinat concedierea, astfel încât, în absența acestei mențiuni, nu se poate aprecia temeinicia măsurii de concediere, această omisiune afectând legalitatea deciziei. Nulitatea este expresă, ceea ce înseamnă că prejudiciul cauzat de angajator persoanei concediate, prin omisiunea în indicarea acestor elemente, este prezumată în orice situație.
Tribunalul a apreciat că decizia supusă analizei nu poate fi străină de critici nici sub aspectul omisiunii angajatorului de a consemna durata preavizului, așa cum prevede art. 75 alin. (1) C.muncii, dat fiind că, în decizia contestată, nu este consemnat dreptul salariatului la preaviz, în concret perioada, pentru a se putea aprecia legalitatea și temeinicia acestuia raportat la data încetării contractului individual de muncă.
Totodată, instanța de fond a reținut că decizia de concediere se întemeiază pe dispozițiile art. 65,art. 61 lit. a) și art. 56 C.muncii, care se referă la instituții juridice diferite, astfel încât ea nu conține elemente suficiente pentru a stabili dacă concedierea s-a dispus pentru motive ce țin sau nu de persoana reclamantei ori contractul de muncă a încetat sau nu de drept, pentru a permite persoanei concediate să se apere, iar instanței, sesizată cu controlul de legalitate, să poată verifica temeinicia concedierii, prin prisma dispozițiilor din Codul muncii.
Concluzionând asupra celor mai sus expuse, în contextul în care incidența motivelor de nulitate mai sus constatate face de prisos analizarea celorlalte vicii de fond și formă invocate în acțiunea introductivă, în temeiul art. 78 C.muncii, tribunalul a considerat întemeiată pretenția reclamantei de anulare a deciziei de concediere atacată.
Ca o consecință firească a lipsirii de efecte a deciziei de încetare a contractului de muncă, potrivit art. 80 C.muncii, a obligat pârâta să plătească titularului acțiunii despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta dacă nu s-ar fi emis decizia nelegală, pentru perioada 10.01.2012 - 17.02.2012, întrucât la această dată pârâta a desființat punctul de lucru din Timișoara, așa cum rezultă din rezoluția nr. 501523/17.02.2012, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Cererea privind reîncadrarea în funcția deținută anterior deciziei contestate a fost respinsă, cu motivarea că pârâta a desființat punctul de lucru din Timișoara, nemaiexistând posibilitatea ca reclamanta să fie reîncadrată pe postul deținut anterior. De asemenea, a fost respinsă cererea privind acordarea despăgubirilor, reprezentând salarii indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta după data de 17.02.2012, pentru considerentele mai sus arătate.
Instanța de fond a respins și cererea privind obligarea pârâtei de a plăti 20 de zile lucrătoare de preaviz, în condițiile în care, prin anularea deciziei de concediere, reclamantei i-au fost deja acordate drepturile salariale cuvenite pentru perioada în care a fost lipsită de aceste drepturi.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta, solicitând modificarea parțială a sentinței supuse reformării, în sensul admiterii cererii de reintegrare și de plată a despăgubirilor cuvenite până la momentul reintegrării efective a salariatei.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantei, care, în opinia acesteia, se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., Curtea a reținut că ele se referă, în primul rând, la încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art. 80 C.muncii.
Recurenta consideră că prin respingerea solicitării de repunere a părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, instanța de fond a lipsit de conținut și partea admisă din acțiunea reclamantei, și anume: anularea deciziei de concediere.
Totodată, se arată că prima instanță a dispus, într-o formă nereglementată de lege și vădit abuzivă, concedierea de facto a reclamantei, deoarece sentința pronunțată are ca efect, practic, încetarea raporturilor de muncă ale acesteia începând cu data pronunțării sale.
Recursul a fost fundamentat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și ale art. 3041C.proc.civ.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că în mod corect instanța de fond a apreciat că reintegrarea reclamantei pe postul ocupat înaintea concedierii nu mai este efectiv posibilă datorită desființării punctului de lucru din Timișoara.
Analizând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate în primul ciclu procesual și a înscrisurilor depuse în recurs, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 3041,art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a reținut, în esență, că soluția anulării deciziei de concediere nu a fost atacată, context în care legalitatea și temeinicia ei este prezumată în mod absolut, ca efect al autorității de lucru judecat.
în acest context, instanța de recurs a constatat că este reală susținerea recurentei potrivit căreia soluția de respingere a cererii de repunere în situația anterioară emiterii actului și de plată a despăgubirilor până la data reintegrării a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 80 C.muncii, devenind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Art. 80 alin. (2) C.muncii dispune că, la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, contractul individual de muncă încetează de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a anulat concedierea numai în situația în care salariatul nu solicită reintegrarea.
Efectul direct al sentinței recurate este încetarea contractului individual de muncă al reclamantei la momentul desființării punctului de lucru al pârâtei, deși raportul de muncă dintre părți a fost reactivat prin anularea concedierii. O atare soluție este nelegală, deoarece desființarea punctului de lucru al angajatorului nu este un motiv legal de încetare a raporturilor de muncă și nici un argument pertinent care să împiedice repunerea părților in situația anterioară.
în alți termeni, câtă vreme societatea pârâtă există ca persoană juridică, dat fiind că, în caz contrar, raportul de muncă ar înceta de drept, în baza art. 56 alin. (1) lit. a) C.muncii, repunerea părților în situația anterioară este o consecință juridică firească a lipsirii de efecte a deciziei de concediere. Oricât de complicată ar fi pentru un angajator punerea în executare a hotărârii de reintegrare și oricâte formalități ar presupune, el este dator să îndeplinească această obligație, căci ea este prevăzută de lege nu numai ca modalitate de despăgubire pentru salariat, dar și ca sancțiune pentru unitatea care a dispus unilateral încetarea raporturilor de muncă, fără a respecta dispozițiile legale incidente.
Concluzionând asupra argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, în temeiul art. 3041,art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a admis recursul reclamantei și a modificat parțial sentința recurată, în sensul că a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei anulate prin sentința de fond, precum și obligarea pârâtei să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, o sumă egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat și pentru perioada 17.02.2012 și până la reintegrarea efectivă.
(Judecător dr. Carmen Pârvulescu)
| ← Post desfiinţat pe parcursul desfăşurării procesului... | Pensie de serviciu în condiţiile speciale ale Legii nr.... → |
|---|
