Concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Desfiinţarea efectivă a locului de muncă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 767 din data de 22.04.2013
Concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului. Desființarea efectivă a locului de muncă.
Codul Muncii: art.65
Din conținutul art. 65 Codul Muncii reies condițiile esențiale ce se impun a fi întrunite pentru a dispune concedierea pe acest temei legal, respectiv desființarea locului de muncă este efectivă, are o cauză reală și este serioasă.
Desființarea locului de muncă este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și organigramă și implică cu necesitate caracterul definitiv al desființării. Are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultății economice sau transformări tehnologice etc., și este serioasă, când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr. 767/22 aprilie 2013.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr.8552/107/2012 reclamantul A.N. a chemat în judecată pârâta C.N.P.R. SA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 911/04.07.2012 emisă de Directorul General al companiei prin care s-a dispus concedierea sa din funcția de Director Operațional al O.J.P.A., ca fiind netemeinică și nelegală:
- repunerea părților în situația anterioară, respectiv reîncadrarea în muncă a reclamantului pe funcția deținută anterior (redenumită);
- acordarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate pentru perioada de la încetarea efectivă a contractului individual de muncă și până la data reîncadrării;
- acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei pentru abuzul decizional și de drept la care a fost supus;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată, în esență, că decizia atacată este lovită de nulitate absolută deoarece nu respectă prevederile art.76 Codul Muncii, respectiv nu cuprinde motivele concedierii, este nelegală și netemeinică, deoarece reorganizarea este doar una formală, nefiind determinată de lipsa de utilitate a postului de director operațional județean în condițiile în care atribuțiile acestuia sunt exercitate în continuare de Șeful Oficiului Județean, situația de fapt existentă după concedierea reclamantului fiind identică cu cea existentă cât timp reclamantul a îndeplinit funcția de Director județean si înainte de emiterea Deciziei 140/30.05.2012. Singura modificare consta în denumirea postului, care nu se mai numește Director operațional, ci Șeful Oficiului Județean, cele două denumiri desemnând același lucru.
Mai arată recurentul că în cazul său criteriile care stau la baza concedierii nu sunt valabile și sunt enunțate în decizia atacată numai pentru a da o aparență de legalitate unor măsuri abuzive.
In drept invocă art. 65.2, art. 78 Codul Muncii.
La termenul de judecată din 13.11.2012, reclamantul și-a precizat capătul 3 de cerere din acțiunea introductivă, în sensul că să se dispună obligarea intimatei la plata unor despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul indexat, majorat și reactualizat aferent funcției de șef de oficiu județean, și salariul primit de reclamant aferent funcției de inspector exploatare, pe perioada cuprinsă între data schimbării din funcție și până la data reîncadrării efective.
Arată reclamantul că în aplicarea prevederilor art.26.1 din Contractul Colectiv de Muncă prin decizia de concediere nr.911/04.07.2012 i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea să opteze pentru unul din posturile vacante de execuție existente (fără a fi însă menționat și postul vacant de conducere de șef de oficiu județean, care a fost scos la concurs ulterior).
Având în vedere dispozițiile cuprinse în decizie, și faptul că reclamantul se află în pericol de a rămâne fără loc de muncă, în condițiile în care are în întreținere doi copii minori, s-a văzut obligat a opta pentru postul de inspector exploatare, sens în care a fost încheiat actul adițional nr.119/994/09.08.2012.
Raportat la această împrejurare, prejudiciu produs reclamantului prin decizia atacata constă în diferența dintre salariul indexat, majorat și reactualizat aferent funcției de șef de oficiu județean, și salariul primit de reclamantul aferent funcției de inspector exploatare, pe perioada cuprinsă între data schimbării din funcție și până la data reîncadrării efective.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C.N.P.R.SA, a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii pendinte, deoarece decizia nr.911/04.07.2012 nu și-a produs efectele. În fapt, concedierea reclamantului nu a avut loc și contractul individual de muncă al acestuia a fost salvgardat, prin semnarea actului adițional nr.119/994/09.08.2012. Astfel că, în prezent, reclamantul este salariat al C.N.P.R. S.A., având funcția de inspector exploatare în cadrul Oficiului Județean de Posta A.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând că a procedat la concedierea reclamantului cu respectarea întocmai a obligațiilor legale care decurg din art. 69, art.70, art.71, art.72 si art.75 din Legea nr.53/2003, desființarea postului fiind efectivă, existând în fapt o cauză reală și serioasă. Acest aspect rezultă cu evidență din analiza comparativă a organigramelor C.N.P.R.SA înainte și după data de 30.05.2012, postul contestatorului de director județean în cadrul Oficiului Județean de Posta A. nemaiexistând în noua structura organizatorică.
In ceea ce privește capetele de cerere II, III, IV si V, solicită respingerea acestora în conformitate cu principiul de drept accesorium sequitur principale.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește petitul III, repunerea pârtilor în situația anterioară, respectiv reîncadrarea în muncă pe funcția deținută anterior, solicită respingerea acestuia și în considerarea aspectului că funcția de Director Județean în cadrul O.J.P. Alba nu se mai regăsește în statul funcțiilor ulterior emiterii Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.P.R. nr. 31/30.05.2012.
In ceea ce privește petitul IV, acordarea unor daune morale in cuantum de 30.000 lei pentru abuzul decizional si de drept la care reclamantul pretinde că a fost supus, solicită respingerea acestuia ca nedovedit.
Nu pot fi primite susținerile reclamantului cu privire la pretinsul abuz de drept din partea angajatorului și a sindicatului reprezentativ la nivel de unitate, abuz realizat prin modificarea C.C.M. la nivel de unitate prin act adițional, in data de 23.05.2012. Aceasta deoarece obiectul litigiului pendinte este Decizia de concediere nr. 911/04.07.2012 si nicidecum Actul nr. 28/23.05.2012 adițional la C.C.M. 2008-2018. Prevederile Actului adițional nr. 28/23.05.2012 sunt în vigoare și produc efecte față de toți salariații C.N.P.R..
În drept invocă disp. art. 115 si urm. Cod procedură civilă, Legea nr.53/2003, H.G. nr. 1134/2008, H.G. nr. 761/2012.
Tribunalul, prin sentința civilă nr. 305/05.02.2013 pronunțată în cauză a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, a respins excepția nulității absolute a deciziei nr.911/04.07.2012 emisă de pârâta C.N.P.R.SA; a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul A.N. împotriva pârâtei C.N.P.R.SA.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, prima instanță a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, următoarele:
-excepția lipsei de interes invocată de pârâtă prin întâmpinare este neîntemeiată; reclamantul are interes să solicite anularea deciziei nr. 911/04.07.2012 întrucât emiterea deciziei a dus la schimbarea sa din funcția de director operațional județean.
-excepția nulității absolute a deciziei nr. 911/04.07.2012 este neîntemeiată, deoarece deși reclamantul susține că în decizia prin care s-a dispus concedierea sa nu sunt menționate motivele care au determinat concedierea, din analiza deciziei rezultă că această susținere nu este reală. Astfel, în decizia contestată este menționat că, încetarea raportului de muncă al reclamantului a avut la bază Hotărârea C.A. nr. 31/30.05.2012 prin care s-a aprobat noua structură organizatorică a C.N.P.R.SA care prevede desființarea efectivă a unui număr de 772 posturi și inițierea procedurilor de concediere colectivă.
-pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost angajat în funcția de director operațional județean la C.N.P.R.SA, O.J.P. A. din cadrul Direcției Regionale de Poștă Centru, potrivit contratului individual de muncă nr. 979/85972/02.05.1990 și a actelor adiționale la contractul individual de muncă.(filele 47-49).
Prin decizia de concediere nr. 911/04.07.2012 emisă de C.N.P.R.SA (fila X) s-a dispus concedierea reclamantului, din motive care nu țin de persoana salariatului, ca urmare a desființării efective a postului ocupat și a modificării organigramei C.N.P.R.SA prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.P.R.SA nr. 31/30.05.2012, în temeiul art. 65, art. 66, art. 67 din Codul muncii.
Se reține că decizia de concediere a fost emisă de intimată cu respectarea întocmai a obligațiilor legale care decurg din art. 69, art.70, art.71, art.72 si art.75 din Legea nr.53/2003, desființarea postului fiind efectivă, existând în fapt o cauză reală și serioasă.
Acest aspect rezultă din analiza comparativă a organigramelor C.N.P.R.SA înainte și după data de 30.05.2012, postul reclamantului de director operațional județean în cadrul O.J.P. A. nemaiexistând în noua structura organizatorică.
În ceea ce privește caracterul real și serios al cauzei, care a determinat concedierea, se reține că, pentru a fi îndeplinită condiția impusă de art. 65 alin. 2 din Codul muncii, este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități, în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.
Așa cum rezultă din Contul de Profit și Pierdere la data de 31.12.2011, aflat în copie la dosar, la închiderea exercițiului financiar 2011, C.N.P.R. a înregistrat o pierdere netă în valoare de (….) lei
Desființarea locului de muncă al reclamantului este așadar efectivă și are cauză reală și serioasă, C.N.P.R.SA restructurându-și activitatea în vederea privatizării, conform HG. nr.1134/2008 privind aprobarea strategiei de restructurare a C.N.P.R.SA., în vederea declanșării procesului de privatizare a acesteia și având în vedere H.G. nr. 761/2012 privind aprobarea strategiei de privatizare a C.N.P.R.SA.
Unul dintre obiectivele strategiei de restructurare, impus prin hotărâre de guvern, este reducerea bazei de costuri, aceasta presupunând inclusiv reducerea cheltuielilor salariale.
Desființarea locului de muncă al reclamantului a fost determinată de cauze obiective, ca urmare a reorganizării companiei, aceasta presupunând desființarea unor locuri de muncă, printre care și cel ocupat de reclamant și restructurarea unui nr. de 772 de posturi, astfel că decizia contestată este temeinică și legală.
Reclamantul a susținut că potrivit reorganizărilor anterioare din cadrul C.N.P.R.SA. în cazul în care noua structură cuprinde un post unic de conducere, în speță directorul județean devenind șef oficiu județean este firească asigurarea continuității și numirea sa în funcția de șef oficiu județean de poștă.
Având în vedere că numirea reclamantului într-o funcție de conducere s-a făcut în baza unei decizii rezultă că și numirea sa într-o altă funcție cu atribuții de conducere în noua organigramă nu se putea face automat ci tot în baza unei decizii.
Pentru ocuparea posturilor de șef oficiu județean de poștă a fost demarată o procedură de concurs închis prin Decizia Directorului General nr. 2341/17.08.2012 fiind numită comisia de concurs la care au putut participa doar cei care aveau la acea dată calitatea de salariați ai C.N.P.R.SA.
Însă reclamantul a optat să nu participe la ocuparea posturilor de execuție din noua organigramă.
Mai mult la data de 09.08.2012 între C.N.P.R.SA și reclamant s-a încheiat actul adițional nr. 119/994/09.08.2012 la contractul individual de muncă al reclamantului nr. 85972/02.05.1990 prin care reclamantul a acceptat unul din posturile vacante oferite respectiv funcția de inspector exploatare în cadrul O.J.P. A.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că, prin emiterea deciziei de concediere nr. 911/04.07.2012, intimata a procedat în mod legal la concedierea reclamantului, astfel ca a respins acțiunea ca nefondată.
În baza art. 274 din codul de procedură civilă a fost obligat reclamantul la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul A.N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii aș acum a fost formulată.
În expunerea de motive, recurentul critică sentința atacată ca fiind dată cu aplicarea și interpretare greșită a legii sub următoarele aspecte:
1) în mod greșit instanța de fond a considerat că desființarea locului
său de muncă a fost una efectivă, în realitate este vorba de o simplă redenumire a postului, în cea de șef de oficiu județean;
2) în mod greșit instanța de fond a reținut că desființarea locului de
muncă a avut o cauză reală și serioasă, deoarece atât persoana ce a ocupat temporar funcția de conducere cât și persoana care îl ocupă acum și a venit pe această funcție din afara sistemului poștal sunt remunerate cu același salariu de conducere. Lipsa unei cauze reale și serioase a desființării locului de muncă rezultă și din modalitatea efectivă în care a avut loc îndepărtarea foștilor directori operaționali/județeni de către intimată.
3) în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul ar fi optat
să nu participe la ocuparea posturilor de execuție din noua organigramă, deoarece: până la data emiterii deciziei de concediere la nivelul județului Alba nu s-a organizat de către CNPR SA nici un interviu care să vizeze posturi de execuție în cadrul județului; procedura de ocupare a funcțiilor de execuție aprobată la data de 31.05.2012 de CA nu i-a fost comunicată.
4) în mod greșit instanța de fond a reținut că intimata ar fi procedat
în mod corect emițând mai întâi o decizie de concediere a sa din funcția de conducere și procedând ulterior la organizarea unui concurs închis. Prin faptul că a dispus organizarea unui concurs și nu angajarea directă a reclamantului pe noul post redenumit corespunzător funcției deținute anterior, intimata a încălcat prev. art. 10.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care au un caracter derogator față de prev. art.9 din CCM 2008-2012 la nivel de unitate, la care face referire instanța. De asemenea sunt invocate prev. art.26.1 al CCM.
Recurentul susține că dacă ar fi aplicat în mod corect prevederile CCM, intimata ar fi trebuit să emită o decizie prin care să dispună menținerea/ angajarea sa pe postul de șef oficiu județean, vacant la acea dată, care în mod evident corespunde funcției deținute anterior de el, de director operațional județean (fiind de fapt vorba despre o redenumire a acestei funcții) fără a mai organiza concurs pentru ocuparea respectivului post.
În drept invocă: art.299 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază intimata C.N.P.R.SA solicită respingerea recursului, ca nefondat, reinterând apărările din fața primei instanței.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art.306 alin.(2) cod procedură civilă a reținut următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 65 Codul Muncii:
"(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.";.
Din conținutul acestei textului de lege reies condițiile esențiale ce se impun a fi întrunite pentru a dispune concedierea pe acest temei legal, respectiv desființarea locului de muncă este efectivă, are o cauză reală și este serioasă.
Desființarea locului de muncă este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și organigramă și implică cu necesitate caracterul definitiv al desființării. Are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultății economice sau transformări tehnologice etc., și este serioasă, când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Nu trebuie neglijat că instanța de judecată nu este abilitată să analizeze oportunitatea menținerii sau nu a postului reclamantului în noua structură organizatorică, să analizeze temeinicia măsurii reorganizării unității și a desființării anumitor posturi, întrucât nu poate cenzura modalitatea prin care se procedează la reorganizarea și redistribuirea posturilor.
Instanța de judecată este abilitată însă să analizeze doar dacă adoptarea măsurii concedierii reclamantului s-a realizat cu respectarea prevederilor art.65 Codul Muncii, să analizeze legalitatea și temeinicia măsurii, analiză la care este îndreptățită conform art.78 codul muncii.
Procedând la această analiză, în speță, Curtea constată, prin compararea organigramelor C.N.P.R.SA înainte și după data concedierii recurentului prin decizia nr.911/04.07.2012, că desființarea postului reclamantului a fost una efectivă; postul reclamantului de director operațional județean în cadrul O.J.P. A. a fost suprimat din structura unității, nu se mai regăsește în noua structură organizatorică a unității aprobată conform Hotărârii CA nr. 31/30.05.2012.
Are o cauză reală și serioasă, prezentând un caracter obiectiv, fiind impusă de necesitatea de restructurarea și reorganizare a activității companiei, în vederea privatizării, conform prevederile H.G. nr. 1134/2008 privind aprobarea Strategiei de restructurare a C.N.P.R.SA în vederea declanșării procesului de privatizare a acesteia si prevederile H.G. nr. 761/2012 privind aprobarea strategiei de privatizare a C.N.P.R.SA.
Unul dintre obiectivele strategiei de restructurare impus prin hotărâre de guvern este reducerea bazei de costuri, aceasta presupunând inclusiv reducerea cheltuielile salariale.
Mai mult decât atât, desființarea celor 722 posturi (printre care și cel al recurentului) a avut la baza și motive de natura economică, așa cum reiese din Nota de fundamentare aprobată de CA a companiei. Astfel, la închiderea exercițiului financiar 2011, C.N.P.R.SA a înregistrat o pierdere financiară netă în valoare de 182.932.117 lei, așa cum rezultă din Contul de profit și pierdere la data de 31.12.2011 (f.71). Anterior adoptării unor măsuri de reducere a personalului, în scopul redresării situației economice a Companiei și evitării disponibilizării salariaților, au fost luate masuri de reducere a programului de lucru, în perioada iunie 2011- decembrie 2011, conform Deciziei Directorului General nr.185/02.06.2011, precum și în perioada decembrie 2011 - iunie 2012, conform Deciziei Directorului General nr.521/17.11.2011.
Deci, postul ocupat de recurent a fost desființat efectiv, existând o cauză reală și serioasă, iar funcția de director operațional județean, nu se mai regăsește în statul de funcții la nivelul companiei intimate. Este de menționat că angajatorul dispune de prerogativa de a stabili organigrama în funcție de necesarul de personal și de indicatorii economici ai unității. (art.40 codul muncii).
Susținerea recurentului în sensul că se impunea angajarea sa directă pe postul de șef oficiu județean de poștă este nefondată, deoarece potrivit art.9 din CCM funcțiile de conducere se ocupă numai prin concurs. Recurentul avea deci, posibilitatea să se înscrie la concursul organizat în acest sens de angajator, însă a optat să nu participe la concursul pentru ocuparea funcțiilor de conducere din noua organigramă; mai mult între părți s-a încheiat actul adițional nr.119/994/09.08.2012 prin care recurentul a fost de acord cu ocuparea funcției de inspector exploatare în cadrul O.J.P. A.
Contrar susținerilor recurentului, angajatorul a informat salariații de procedura de ocupare a posturilor de execuție din cadrul noi organigrame conform adresei nr. 101/6416/01.06.2012 și anunțul concursului nr.101/9005/114.08.2012-f.27, 72.
În discuție fiind o funcție de conducere, în mod justificat s-a făcut aplicarea art.9 din CCM în sensul ocupării acesteia prin concurs. Art. 10.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la care face referire recurentul vizează ocuparea fără concurs, în anumite condiții, a posturilor vacante corespunzătoare funcției deținute anterior, ceea ce nu este cazul de față, unde vorbim de un post de conduce nou creat, urmarea restructurării și reorganizării întregii activității a companiei, cu atribuții specifice (în acest sens Nota Direcției Exploatare Poștală nr.108/102/28.06.2012-fila X, fișă post-fila X).
Susținerea recurentului în sensul că ar fi vorba doar de o redenumire a postului său nu poate fi reținută, deoarece la o comparare a fișelor celor două postului, reies atribuții și sarcini diferite; preluarea atribuțiilor unui post desființat de către un alt post nu face dovada menținerii acelui post, ci intră în prerogativele conferite de legiuitor angajatorului de a-și modifica structura internă, de a stabili atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat; societatea având dreptul să își organizeze activitatea astfel încât să asigure o funcționare eficientă (art.40 lit.a, b codul muncii). Legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția acelor posturi pe care le desființează în cazul în care apreciază că o atare măsură este de natură să conducă la o mai bună desfășurare a activității sale, acesta fiind liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune. Cenzura instanței vizează doar legalitatea măsurii nu și oportunitatea acesteia.
Față de cele ce preced, Curtea, constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, recursul reclamantului urmând a fi respins ca nefondat, în baza art.312 alin.(1) Cod procedură civilă.
| ← Aplicabilitatea Legii nr.84/2012 privind unele măsuri... | Anularea deciziei de debit emisă de C.J.P. Excepţie... → |
|---|
acum tocmai au făcut o concediere colectivă fără niciun temei legal.