Condiţiile în care sindicatul dintr-o institutie din sectorul bugetar poate exercita apărarea drepturilor membrilor săi, ce decurg din raporturile de muncă, inclusiv prin formularea unor acţiuni în instantă, în numele acestora

I din Legea nr. 62/2011 - legea dialogului social. Prin urmare, sindicatul are posibilitatea de a apăra drepturile membrilor săi, ce decurg din raporturile de muncă, inclusiv prin formularea

Astfel, cât priveşte împuternicirea scrisă dată sindicatului de către salariaţi, aceasta trebuie să îndeplinească cerinţa existenţei unui mandat expres, scris şi prealabil, pentru introducerea acţiunii în numele membrilor de sindicat.

In speţă, nu s-a dovedit că reclamanţii sunt membri ai sindicatului care stă în judecată - calitate ce trebuie probată de manieră directă, certă şi pozitivă, rezultată din actele constitutive ori din aprobarea înscrierii ulterioare, iar nu dedusă din fapte indirecte. Or, cât timp sindicatul nu a făcut dovada calităţii de reprezentant al salariaţilor reclamanţi şi nici a acordului lor, deferit prin semnătură, în termenul prevăzut de art. 215 din Legea nr. 62/2011 şi în condiţiile art. 28 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ (nu a făcut dovezi în acest sens nici până la soluţionarea recursului), în mod justificat instanţa de recurs a respins recursul declarat ca nefondat, apreciind că instanţa de fond, soluţionând cauza pe cale de excepţie, a admis în mod corect excepţia privitoare la neîndeplinirea condiţiilor de exercitare a dreptului la acţiune.

în ceea ce priveşte competenţa teritorială a instanţelor de fond, prin Decizia nr. 1/2013, pronunţată în şedinţa din 21.01.2013, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând recursul în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat], a statuat că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor lor de sindicat, iar instanţa competentă teritorial, în soluţionarea conflictelor de muncă, în cazul acestor acţiuni, este cea de la sediul sindicatului reclamant.

C.A. Bucureşti, s. a VIl-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,

dec. nr. 5469/R/15.10.2012

Prin ccrcrca înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, Secţia civilă, sub nr. 4392/116/2011, reclamantul sindicatul S., în numele membrilor dc sindicat: A.F. (...), în contradictoriu cu pârâta Direcţia generală A.S.P.C.C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta să se oblige să compenseze în bani concediile dc odihnă neefectuate, aferente anilor 2008-2010, de membrii de sindicat semnatari ai tabelelor ataşate prezentei acţiuni, sume ce vor fi actualizate cu indicele dc inflaţie calculat de la data la care sumele erau datorate şi până la data plăţii efective; să se oblige pârâta la plata

contravalorii celor 7 zile lucrate în lunile noiembrie şi decembrie 2009, zile evidenţiate de pârâtă, în pontajele lunilor respective, ca fiind concediu fară plată, deşi asistenţii maternali au desfaşurat activitate neîntreruptă şi în acele perioade.

Prin sentinţa civilă nr. 764/03.05.2012, Tribunalul Călăraşi, Secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului S. invocată de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată de Sindicatul S., în numele membrilor de sindicat: A.F. (...), în contradictoriu cu pârâta Direcţia generală A.S.P.C.C., ca fiind formulată de o persoană fără calitate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, a fost analizată cu prioritate excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului S., invocată de pârâtă.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea

nr. 62/2011 a dialogului social: „In exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres”.

în speţă, Sindicatul S. a depus la dosar sentinţa civilă nr. 8 /22.09.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr. 6195 /202/2010, prin care s-au încuviinţat modificările intervenite în statutul sindicatului, conform procesului-verbal încheiat la data de 03.09.2010 în Adunarea generală a sindicatului, autentificat sub nr. 2334/2010 de BNP P.D.

De asemenea, a fost depus la dosar un tabel nominal cu asistenţii maternali membri ai Sindicatului S. care, la data de 30.09.2011, şi-au dat acordul pentru introducerea unei acţiuni pentru obţinerea de drepturi băneşti reprezentând contravaloarea concediului de odihnă neefectuat în perioada 2008-2010 şi contravaloarea a 7 zile lucrate în lunile noiembrie şi decembrie 2009.

însă, s-a observat că pârâta a depus la dosar un număr de 9 declaraţii înregistrate la Direcţia generală A.S.P.C.C., prin care o parte dintre reclamanţii din prezenta cauză, şi anume numiţii: I.V. (...)

arată că semnăturile din tabelul întocmit de sindicat nu le aparţin şi că ei nu au dat în judecată pârâta.

Având în vedere că prin Legea dialogului social se instituie obligativitatea ca sindicatul să aibă un mandat expres din partea membrilor săi pentru a formula acţiuni în justiţie în numele lor şi cum în cauză nu este dovedită calitatea de membri de sindicat pentru persoanele menţionate în tabelul aflat la dosar, reclamantul având această obligaţie potrivit art. 1169 C. civ., instanţa de fond a apreciat că este întemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului S., excepţia fiind admisă.

Pe cale de consecinţă, a fost respinsă cererea formulată de Sindicatul S. ca fiind formulată de o persoană fară calitate.

In termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat recurentul Sindicatul S. al salariaţilor din cadrul Direcţiei Generale A.S.P.C.C., criticând sentinţa civilă recurată ca fiind netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive:

Prin sentinţa sus-menţionată, instanţa de fond a admis excepţia calităţii de reprezentant a Sindicatului S., excepţie invocată de pârâtă, şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată în numele asistenţilor maternali, membri de sindicat (semnatari ai tabelelor depuse la dosar), ca fiind formulată de o persoană fară calitate.

Se motivează de către instanţa de fond că, având în vedere că prin legea dialogului social se instituie obligativitatea ca sindicatul să aibă un mandat expres din partea membrilor săi, pentru a formula acţiuni în justiţie în numele lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, că în cauză nu s-ar fi dovedit calitatea de membri de sindicat a salariaţilor reclamanţi, în cauză demonstrându-se necesitatea unei asemenea dovezi, în temeiul art. 1169 C. civ., excepţia lipsei calităţii de reprezentare a sindicatului este considerată, de instanţă, ca fiind întemeiată şi este admisă. Nu se regăseşte, în prevederile art. 1169 C. civ. invocate de instanţă, obligativitatea dovezii despre care se face vorbire, dat fiind faptul că acest text de lege se referă în realitate Ia libertatea de a contracta (Capitolul 1 din Titlul 3 - Izvoarele obligaţiilor). De asemenea, din actele dosarului rezultă că acţiunea s-a formulat doar în numele şi pentru membrii de sindicat semnatari ai tabelelor depuse, tabele solicitate şi de instanţă, la primul termen de judecată din 24.11.2011.

Din prevederile art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 rezultă că, în exercitarea atribuţiilor prevăzute

la alin. (1), de apărare a drepturilor membrilor săi, „sindicatele au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unor împuterniciri scrise din partea acestora’’.

O asemenea împuternicire este dată de salariaţii membri de sindicat prin semnarea tabelelor existente la dosar, care nu sunt doar simple tabele, în condiţiile în care din conţinutul acestora rezultă expres acordul pentru introducerea acţiunii şi pentru reprezentare, fiind precizat şi obiectul cererii de chemare în judecată, pe de o parte, iar pe de altă parte, fiecare salariat având înscris şi codul numeric personal şi semnătura, iar copiile de pe cărţile de muncă au fost prezentate sindicatului de către salariaţi, fiind deţinute aceştia, şi nu de către sindicat.

Această împuternicire scrisă şi expresă constituie, de fapt, un mandat, dacă e să analizăm şi din punct de vedere lingvistic, iar aceasta pentru că Dicţionarul limbii române defineşte noţiunea de mandat ca fiind un acord, o împuternicire. In atare situaţie, nu se poate susţine că sindicatul nu are calitate de reprezentant în cauză.

în ceea ce priveşte calitatea de membri de sindicat a salariaţilor reclamanţi, această dovadă rezultă cu prisosinţă din chiar actele de la dosar, acte depuse de pârâtă. Astfel, din statele de plată a drepturilor salariale pe anii 2008-2010 inclusiv, se poate observa că pârâta Direcţia generală A.S.P.C.C. cunoaşte calitatea de membri de sindicat a persoanelor semnatare a tabelelor, dat fiind faptul că reţine pe stat şi cotizaţia de sindicat de 6 lei lunar (a se vedea rubrica sindicat), cotizaţii pe care le virează în contul sindicatului. Aşadar, nu se poate susţine că nu există dovada calităţii de membru de sindicat.

Pe de altă parte, instanţa de fond, la termenul din 24.11.2011, este cea care a precizat forma acordului salariaţilor ca fiind cea de tabel sub semnătură, nesolicitând sindicatului să facă dovada calităţii de membri de sindicat a reclamanţilor, prin depunerea copiilor de pe cererile de înscriere în sindicat, deşi, potrivit art. 161 C. proc. civ., dacă ar fi considerat această dovadă necesară, trebuia să o solicite chiar de la primul termen de judecată şi să acorde un termen pentru prezentarea acestor dovezi şi abia după aceea, dacă nu se îndeplinea această solicitare, putea să procedeze la anulare.

Cu toate acestea, instanţa nu a procedat conform cerinţelor acestui text legal, ci a trecut la discutarea, admiterea şi administrarea probatoriului pentru soluţionarea pe fond a cauzei, timp de alte 7 termene de judecată, deşi verificarea calităţii de reprezentant legal

a sindicatului trebuia şi putea fi făcută încă de la al doilea termen de judecată.

Ca atare, nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale active a Sindicatului S. în cauză, astfel încât respingerea cererii de chemare în judecată, introdusă de sindicat, ca fiind formulată de o persoană fară calitate, este netemeinică şi nelegală.

In raport de toate aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 764/03.05.2012 a Tribunalului Călăraşi şi, rejudecând, constatând netemeinicia admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului S., excepţie invocată de pârâtă, să se dispună trimiterea cauzei Tribunalului Călăraşi pentru judecarea pe fond a cauzei.

La data de 08.10.2012 a depus întâmpinare la dosar intimata Direcţia generală A.S.P.C.C., solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.

Se reţine, aşadar, că posibilitatea sindicatului de a apăra drepturile membrilor săi, ce decurg din raporturile de muncă, inclusiv prin formularea, în numele acestora, a unor acţiuni în instanţă, nu se poate exercita în afara condiţiilor exprese ale legii. Din acest punct de vedere, organizaţia sindicală este datoare să se legitimeze procesual, în calitate de reprezentant al reclamanţilor, încă de la introducerea acţiunii, în primul rând prin dovada apartenenţei reclamanţilor la sindicatul care acţionează în numele lor, în al doilea rând prin prezentarea împuternicirii scrise provenite de la aceştia, conform prevederii neechivoce a art. 28 alin. (1) teza I din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Sindicatul, în speţă, nu a făcut însă aceste dovezi nici până la soluţionarea recursului, deşi sarcina îi revenea, potrivit celor anterior expuse, conştient fiind de necesitatea administrării lor, după cum rezultă din motivele de recurs, obligaţie de altfel învederată de prima instanţă, atât pe parcursul judecăţii, cât şi prin considerentele sentinţei.

Astfel, nu s-a dovedit că reclamanţii sunt membri ai sindicatului care stă în judecată - calitate care trebuie probată de manieră directă, certă şi pozitivă, rezultată din actele constitutive ori din aprobarea înscrierii ulterioare, iar nu dedusă din fapte indirecte, precum reţinerea cotizaţiei pe statele de plată, care nu face proba

pentru apartenenţa la această organizaţie. Cât priveşte împuternicirea scrisă, din tabelele depuse la fond odată cu introducerea acţiunii se poate constata liber, fară a se mai apela la procedura formală a verificării de scripte în condiţiile Capitolului III, Secţiunea III §3 C. proc. civ., că scriitura aparţine, pentru mai mulţi membri, unei/ unor aceleiaşi/aceloraşi persoane, fară să se poată stabili care este aceasta/sunt acestea şi dacă figurează printre reclamanţi.

Faţă de această constatare, revenirea, prin declaraţia autentificată notarial sub nr. 604/23.03.2012, asupra declaraţiilor sub semnătură privată anterioare, prin care trei reclamanţi declarau că semnătura din tabelele sindicatului nu le aparţine, nu poate complini cerinţa de procedibilitate a existenţei unui mandat expres, scris şi prealabil, pentru introducerea acţiunii în numele membrilor de sindicat.

Rezultă, pe baza celor evocate şi în limita motivelor de recurs deduse judecăţii, în termenul prevăzut de art. 215 din Legea nr. 62/2011, că în mod legal şi temeinic a statuat prima instanţă că sindicatul nu a făcut dovada calităţii de reprezentant al reclamanţilor şi a acordului lor, deferit prin semnătură, în condiţiile art. 28 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ, soluţionând cauza pe baza excepţiei privitoare la neîndeplinirea condiţiilor de exercitare a dreptului la acţiune, astfel că recursul declarat este nefondat şi a fost respins ca atare.

Comentarii despre Condiţiile în care sindicatul dintr-o institutie din sectorul bugetar poate exercita apărarea drepturilor membrilor săi, ce decurg din raporturile de muncă, inclusiv prin formularea unor acţiuni în instantă, în numele acestora