Conflict de muncă. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 135
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de, A, A, G, -A, -, R, -, ROMI, I, I, -, A, -, I, -, -, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - LA SEDIUL DGFP I, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII împotriva sentinței civile nr. 1873 din 11.10.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind -, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI, -, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL BUCUREȘTI, DIICOT B și PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 4 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 11 martie 2008.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1873 din 11 octombrie 2007 TRIBUNALUL IAȘI respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții A, A, G, -A, -, R, -, ROMI, I, I, -, A, -, I, -, -, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, Bulevardul nr. 14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I,-, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I,-, parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,- - 4, sector 3, Departamentul Național Anticorupție, cu sediul în B,- - 81, sector 1, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B, Bulevardul nr. 14, sector 4, Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea nr. 141 B, sector 6, parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--4, sector 3 și Ministerul Economiei și Finanțelor - la sediul
Obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI la plata către reclamanții A, A, -A, -, R, -, ROMI, I, I, -, -, (), a unei despăgubiri reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada 2 februarie 2006 - 11 octombrie 2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI la plata unei despăgubiri reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, pentru următorii reclamanți:
- pentru perioada 02.02.2006-12.02.2007;
- pentru perioada 10.03.2006- 11.10.2007;
- G pentru perioada 02.02.2006- 07.05.2007;
- pentru perioada 02.02.2006 -13.02.2006 și 01.05.2006- 11.10.2007;
- pentru perioada 02.02.2006- 04.10.2006 și 01.02.2007-11.10.2007;
- pentru perioada 09.05.2006- 11.10.2007;
- pentru perioada 01.08.2006 - 11.10.2007;
- pentru perioada 15.08.2006- 01.03.2007;
- pentru perioada 09.05.2006- 08.03.2007;
- pentru perioada 21.08.2006- 11.10.2007;
- pentru perioada 21.08.2006- 11.10.2007;
- pentru perioada 02.02.2006- 13.02.2006;
- pentru perioada 16.07.2007- 11.10.2007;
- pentru perioada 16.06.2006- 31.03.2007.
- pentru perioada 02.02.2006- 28.11.2006;
- A pentru perioada 02.02.2006- 16.04.2007
-, pentru perioada 01.08.2006- 11.10.2007
- pentru perioada 01.08.2006- 11.10.2007
- pentru perioada 01.08.2006- 11.10.2007
- pentru perioada 01.06.2006- 11.10.2007
- pentru perioada 21.08.2006- 11.10.2007
- pentru perioada 01.01.2007- 11.10.2007
- pentru perioada 02.02.2006- 06.07.2006 și 01.01.2007- 11.10.2007,
- pentru perioada 02.02.2006- 31.12.2006;
-, pentru perioada 02.02.2006- 31.07.2006.
Obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM la plata către reclamanții, I, -, a unei despăgubiri reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada 2 februarie 2006 - 11 octombrie 2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE ȘI JUSTIȚIE și DEPARTAMENTUL NAȚIONAL ANTICORUPȚIE la plata către reclamanții, a unei despăgubiri reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada 2 februarie 2006 - 11 octombrie 2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI la plata către reclamanta - a unei despăgubiri reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada 2 februarie 2006 - 18 octombrie 2006, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII la plata către reclamanta - a unei despăgubiri reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada 18 octombrie 2006 - 11 octombrie 2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI la plata către reclamantul a unei despăgubiri reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada 1 ianuarie 2007- 11 octombrie 2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor la care au fost obligați pârâții.
Admite cererile de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Respinge cererea privind plata despăgubirii reprezentând sporul de confidențialitate pentru viitor.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE ȘI JUSTIȚIE,cu sediul în B, Bulevardul nr. 14, sector 5, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I,-, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I,-, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,- - 4, sector 3, DEPARTAMENTUL NAȚIONAL ANTICORUPȚIE, cu sediul în B,- - 81, sector 1, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în B, Bulevardul nr. 14, sector 4, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea nr. 141 B, sector 6, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B,- - 4, sector 3 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - LA SEDIUL
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 16 din Constituția României, art. 2 din nr.OG 137/2000 ale nr.OG 19/2006, ale Legii nr. 444/2006 și ale Legii nr. 303/2004.
Se constată că magistrații și grefierii de la instanțele și parchetele civile sunt într-o situație analoagă și comparabilă cu magistrații și grefierii de la instanțele și parchetele militare, aceștia din urmă fiind beneficiarii sporului de confidențialitate, conform dispozițiilor legale menționate. În acest context, instanța concluzionează că diferența de tratament juridic între situații similare și comparabile constituie o evidentă discriminare.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea reclamanților este întemeiată în temeiul art. 21 alin. 1 din OG137/2000, și în consecință admite în parte acțiunea și obligă primii trei pârâți să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15 % începând cu data intrării in vigoare a Ordonanței nr. 19/2006 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Pentru reclamanții care nu au fost în activitate în perioada 02.02.2007-11.10.2007, se va dispune obligarea pârâților la plata despăgubirii doar pentru perioada precizată în adresa comunicată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI cu nr. 3180/III/13/2007.
În ceea ce privește obligarea pârâților la calculul și plata pentru viitor a despăgubirilor, acest capăt de cerere a fost respins întrucât nu se poate prezuma că pârâții nu vor plăti drepturile bănești cuvenite dacă vor fi îndeplinite condițiile legale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că aceasta este neîntemeiată și a respins-o având în vedere disp. art. 1 din OUG 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În baza dispozițiilor OUG 22/2002, a admis cererile de chemare în garanție și va obliga Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății despăgubirilor de mai sus.
Față de dispozițiile art. I pct. 3 din Legea nr. 17/2006 care prevăd că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții,.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, persoane fizice și pârâții Direcția Națională Anticorupție B, Consiliul Superior al Magistraturii, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, considerând-o nelegală și netemeinică.
1. Reclamanții, -, () -, - -, -, -, a, -, (prin reprezentant legal ), -, (prin reprezentant legal, ), G, -, --, ia -, -, -, -, -, ia, R, -, Romi, I, -, I, -, I, -, -, - de la - Serviciul Teritorial Iași, -, -, -, - critică sentința pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța nu a acordat sporul de confidențialitate și pe viitor.
1. În mod greșit s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, întrucât aceștia au emise autorizații de acces la informații clasificate cu seriile AC/5044 din 15 martie 2007, AC/5079 din 15 martie 2007 și, respectiv, AC/5078 din 4 aprilie 2007.
În mod netemeinic instanța a respins acțiunea formulată de numiții, și întrucât aceștia, în virtutea atribuțiilor de serviciu pe care le au, manipulează informații cu caracter clasificat, iar principiul confidențialității le este corolar al activității. Astfel, numiții, și, chiar dacă sunt personal auxiliar conex, au atribuții de genul manipulării poștei speciale care presupune respectarea confidențialității. Cu privire la numitul, specialist în cadrul Departamentului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași - acesta, în virtutea atribuțiilor sale, are acces la informații cu caracter clasificat prin prisma studierii dosarelor în care întocmește note.
2. Reclamanții, ia, și consideră sentința nelegală întrucât instanța a omis că se pronunțe și în contradictoriu cu aceștia, solicitând totodată obligarea la sporul de confidențialitate și pe viitor.
3. Direcția Națională Anticorupție. Prin reprezentat legal, consideră sentința nelegală și netemeinică deoarece personalul din justiție nu este inclus în cel care face referire expres nr.OG 19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/2006, ce se referă la acordarea unui spor de confidențialitate de până la 15 % pentru cei ce gestionează informațiile clasificate.
Nici OG nr. 6/2007 nu enumeră instituții din sistemul judiciar ca beneficiare ale sporului de confidențialitate. În plus, chiar dacă ar fi fost nominalizată și categoria magistraților între beneficiarele acestui spor, simpla deținere a unui certificat ORNISS nu garantează încasarea sporului propriu-zis și nici cuantumul acestuia întrucât numai ordonatorul de credite este cel care decide categoriile de funcționari, cuantumul și condițiile de acordare și numai cu încadrarea în bugetul acordat.
4. Consiliul Superior al Magistraturii, prin reprezentanți legali, consideră că sentința fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a nr.OG 19/2006, probată prin Legea nr. 444/2006. Dispozițiile acestor acte normative se referă numai la categoriile profesionale cuprinse în textele lor și nu pot fi extinse ca aplicabilitate, prin comparație cu activitatea altor salariați. Nu există un drept recunoscut de lege în favoarea reclamanților, iar situația profesională a acestora nu poate fi comparată cu cea a cadrelor militare, a funcționarilor publici și a altor angajați din instituțiile publice enumerare în textul actelor normative indicate.
5. MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție consideră sentința nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă cu aplicarea art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Susține recurentul că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe. Prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 și obiectul dedus judecății, competența aparține Judecătoriei Iași.
Susține, de asemenea, recurentul că instanța a cordat în mod nelegal sporul de 15 % pentru confidențialitate în temeiul Legii nr. 230/2005 și nr.OG 19/2006, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 444/2006.
Reclamanții au calitatea de magistrați în cadrul Ministerului Public, instituție care face parte din autoritatea judecătorească. Ca atare, nu au calitatea de cadre militare în activitate sau militari angajați pe bază de contract pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 444/2006 și nici funcționari publici cu statut special ori personal civil într-o instituie militară, în sensul Legii nr. 360/2002.
Mai susține recurentul că instanța de fond a dispus nelegal plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație în situația în care ministerul, instituie bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nici plată fără bază legală pentru cheltuiala respectivă, conform art. 14, 29 și 47 din Legea nr. 500/2002.
6. Ministrul Economiei și Finanțelor arată că nu are calitate procesual pasivă în cauză, în condițiile în care acesta nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire reclamanții.
Cât privește solicitarea ca Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale recurentul arată că acele credite aprobate prin ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, conform art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002.
Recurentul arată că, deși are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, aceasta nu este de natură să-i confere calitate procesual pasivă în cauză.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
1. Recursurile declarate de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția Națională Anticorupție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cuprind în esență aceleași critici, motiv pentru care în cele ce urmează vor fi analizate împreună.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate de recurenți și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
A discrimina în sensul dispozițiilor OG137/2000, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocolul 12 din aceeași convenție, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau două situații atunci când nu există nici o distincție relevantă.
Principiul egalității, consacrat de art. 16 din Constituție, impune, așadar, ca dreptul să trateze egal persoane aflate în situații comparabile.
Curtea constată că în privința reclamanților, procurori, există un tratament diferențiat, sub aspectul acordării sporului de confidențialitate față de persoanele indicate de legiuitor prin OG19/2006 (art. 3 al. 1), OG67/2007 (art. 15 ) și Legea 656/2002 (art. 20 al.3)
Acest tratament diferențiat este justificat.
Categoria magistraților nu se află, în ipoteza dată spre soluționare, pe poziție comparabilă cu categoria persoanelor indicate în actele normative anterior menționate.
Astfel din perspectiva OG 19/2006 (aprobată prin Legea 446/2006) procurorii militari primesc sporul de confidențialitate în calitatea lor de militari activi iar nu de magistrați. De asemenea, trebuie relevat că sunt beneficiari ai acestui spor doar persoanele indicate de această ordonanță, care gestionează informații clasificate, în funcție de certificatul/avizul deținut.
Or, reclamanții au invocat discriminarea prin raportare la Hotărârea nr. 328/2005 pentru aprobarea Codului Deontologic al judecătorilor și procurorilor și Legea 303/2004 (art. 99 lit. d) ce vizează informațiile confidențiale, de serviciu.
Elementele de fapt oferite de reclamanți spre comparare conduc astfel la situații distincte și anume la activități diferite ale categoriilor de persoane invocate.
Din perspectiva art. 20 al. 3 din Legea 656/2002, invocat de asemenea de reclamanți, persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate, beneficiază de un spor de 15 %. Prin urmare, acest spor se acordă tuturor persoanelor ce desfășoară activități ce presupun gestionarea de informații clasificate astfel cum acestea sunt denumite de lege. Coroborând dispozițiile Legii nr. 656/2002 cu ale Legii nr. 182/2002, Curtea reține că acest spor se acordă persoanelor care operează cu informații clasificate și dețin certificat/aviz de securitate.
În speță, reclamanții nu au certificat cu avizul cerut de lege că intră în categoria persoanelor ce gestionează informații clasificate.
Numai în această situație aplicarea diferențiată a Legii nr. 656/2002 sub aspectul sporului de confidențialitate de 15% ar fi fost o reală discriminare.
Curtea constată că nici din perspectiva dispozițiilor art. 15 al. 1 din nr.OG 6/2007 nu există tratament discriminatoriu.
Sporul de confidențialitate prevăzut de art. 15 al. 1 din nr.OG 6/2007 combinat cu art. 45 din nr.OG 188/1999 nu este acordat în mod absolut tuturor funcționarilor publici prevăzuți de acest text, ci legiuitorul lasă la latitudinea ordonatorului principal de credite dreptul de a determina categoriile de funcționari, cuantumurile sporurilor de confidențialitate și condițiile de acordare.
Prin urmare, câtă vreme legiuitorul a prevăzut și pentru această categorie profesională diferențieri în privința acordării sporului de confidențialitate (pentru acte, fapte și informații de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice) nu se poate reține cu temei existența discriminării creată de legiuitor.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în privința sporului de confidențialitate nu se conturează elemente generatoare de discriminare, nefiind incidente dispozițiile art. 1 din nr.OG 137/2000, astfel cum reține instanța de fond.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursurile declarate de Consiliul Superior al Magistraturii, Direcția Națională Anticorupție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, va casa în parte sentința în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții intimați.
2. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții a, -, G, -, ia, -, -, -, -, -, ia, R, -, Romi, I, I, -, -, -, I, -, (), -, -, - -, Curtea reține, prin raportare la soluția dată fondului litigios, în sensul că aceștia nu sunt îndreptățiți la încasarea sporului de confidențialitate, că nici pretenția de actualizare a acestor drepturi salariale nu este justificată, potrivit principiului că accesoriul urmează soarta principalului.
Prin urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
3. Recursul declarat de reclamanții, ia, și va fi admis în temeiul art. 312 (5) Cod procedură civilă, acțiunea în ceea ce- privește va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, dat fiind faptul că tribunalul a omis să se pronunțe asupra fondului litigios dedus judecății de către aceste părți.
4. În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că este nefondat și va fi respins ca atare.
Potrivit art. 49 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Reclamanții nu au solicitat obligarea directă a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii pentru a se analiza raporturile de dreptul muncii dintre cele ele.
Pentru aceste considerente, se constată că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Direcția Națională Anticorupție B, Consiliul Superior al Magistraturii, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și reclamanții, victoria, și împotriva sentinței civile nr. 1873 din 11.10.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții a, -, G, -, ia, -, -, -, -, -, ia, R, -, Romi, I, I, -, -, -, I, -, (), -, -, - -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Direcția Națională Anticorupție B, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor - la sediul I pentru obligarea la plata sporului de confidențialitate de 15%.
Trimite spre rejudecare acțiunea formulată de reclamanții, ia, și.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursurile declarate de ministerul economiei și finanțelor prin I și reclamanții, -, () -, - -, - -, -, a, -, prin reprezentant legal, -, (prin reprezentant legal, ), G, -, --, ia -, -, -, -, -, ia, R, -, Romi, I, -, I, -, I, -, -, -, și - împotriva aceleiași sentințe.
Respinge ca fiind inadmisibilă cererea de intervenție în nume propriu formulată de.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex,
07.04.2008
TRIBUNALUL IAȘI
Jud.
jud.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Daniela
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 481/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1021/2009. Curtea... → |
|---|
