Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Contradicţia între dispozitiv şi considerente nu atrage casarea cu trimitere spre rejudecare conform art. 304 pct.7 C.proc.civ., cazurile de casare cu trimitere fiind expres reglementate de art. 312 C.proc.civ.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1461 din 31 august 2012
Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2012 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Colegiul X și Consiliul de Administrație al acestei unități de învățământ, „pentru nerecunoașterea diplomei de absolvire cu seria - nr. .. eliberată de Universitatea București ca fiind o altă licență” și solicitând „refacerea punctajului corespunzător în fișa de evaluare”.
în motivarea cererii s-a arătat că în cadrul unei ședințe a Consiliului de Administrație a Colegiului X reclamanta a fost chemată pentru a justifica punctele acordate de aceasta în cadrul autoevaluării din Fișa de evaluare referitoare la mișcarea personalului didactic.
în acest sens, s-a arătat că la pct. I, lit. L, subpunctul 1 denumit „o altă licență” reclamanta și-a acordat 4 puncte, însă Consiliul de Administrație nu a recunoscut diploma prezentată de reclamantă și a tăiat aceste puncte.
A mai arătat reclamanta că este absolventă cu studii superioare de lungă durată a Universității Spiru Haret din București cu diplomă de licență seria - Nr … și absolventă cu diplomă de absolvire a Universității din București în anul 1991.
Pârâtul Colegiul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
în esență, a susținut că reclamanta este absolventă a două forme de studii universitare, una de lungă durată și una de scurtă durată și nu se pune problema că nu i se recunoaște diploma de absolvire a studiilor universitare de scurtă durată.
însă, conform fișei de evaluare, pentru a beneficia de punctajul aferent din fișa de evaluare de la pct. I, lit. L, subpunctul 1, reclamanta trebuia să mai dețină o altă licență, nefiind suficient să fie posesoarea unei diplome de absolvire, în urma unor studii universitare de scurtă durată.
în dovedirea cererii și în apărare s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 143/28.02.2012 Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată acțiunea.
Tribunalul a reținut următoarele:
I. Situația de fapt.
Reclamanta este cadru didactic la liceul x, fiind profesor de matematică.
Aceasta a absolvit două forme de învățământ universitar, și anume:
- Facultatea de matematică din cadrul Universității București, studii de 3 ani, deținând diplomă de absolvire din anul 1991 la profilul matematică, specializarea matematică-fizică;
- Facultatea de matematică și informatică din cadrul Universității Spiru Haret, studii de 4 ani, deținând diplomă de licență ca urmare a promovării acestui examen în anul 2007, în domeniul matematică-informatică, specializarea matematică-informatică.
în luna februarie 2012, în cadrul liceului s-a realizat procedura de întocmire a fișelor de evaluare ale cadrelor didactice - profesori de matematică, în aplicarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2012-2013, aprobată prin Ordinul nr. 5560/2011 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
în cadrul acestei proceduri trebuia să se completeze o Fișă de evaluare a cadrelor didactice, înscris care conține criteriile și punctajele corespunzătoare pentru evaluarea cadrului didactic.
La pct. I, lit. L, subpunctul 1 al acestei Fișe reclamanta și-a acordat în cadrul autoevaluării 4 puncte, însă Consiliul de Administrație al liceului a considerat că reclamanta nu poate beneficia de aceste puncte, astfel încât la stabilirea punctajului final nu le-a luat în considerare.
Urmare acestui fapt reclamanta a obținut cel mai mic punctaj dintre profesorii de matematică, deși, dacă ar fi fost luate în considerare și cele 4 puncte, s-ar fi clasat pe penultimul loc.
II. Obiectul acțiunii de față și interesul reclamantei în promovarea acțiunii.
După cum s-a exprimat reclamanta în petitul acțiunii aceasta a declarat că înțelege să cheme în judecată Colegiul și Consiliul de Administrație al acestei unități de învățământ, „pentru nerecunoașterea diplomei de absolvire cu seria - nr. … eliberată de Universitatea București ca fiind o altă licență”, indicând că solicită „refacerea punctajului corespunzător în fișa de evaluare”.
în mod evident, problema litigioasă dedusă judecății nu se referă la nerecunoașterea diplomei de absolvire a reclamantei, pârâtul nemotivând că nu i-ar recunoaște acest act, exprimarea folosită de reclamantă datorându-se, probabil, lipsei de cunoștințe juridice.
în realitate, reclamanta este nemulțumită de faptul că această diplomă de absolvire nu a fost considerat un document suficient pentru a i se acorda punctele stipulate în Fișa de evaluare la pct. I, lit. L, subpunctul 1, „refacerea punctajului” însemnând, de fapt, obligația pârâtului de a lua în considerare și punctele respective, astfel încât punctajul final al reclamantei să fie mai mare cu 4 puncte decât cel stabilit în final de Consiliul de administrație.
Prin urmare, problema esențială ce trebuie dezlegată în acest dosar este aceea de a stabili dacă reclamantei trebuie sau nu să i se acorde cele 4 puncte la rubrica situată la subpunctul 1 al lit. L din cadrul pct. I al Fișei de evaluare.
Reclamanta justifică un interes legitim în formularea prezentei cereri deoarece, dacă i se va admite, va beneficia de un punctaj final mai mare, care o va situa pe penultimul loc, astfel încât nu va suporta consecințele corespunzătoare în urma aplicării procedurilor de mobilitate a personalului didactic din învățământul preuniversitar in anul școlar 2012-2013.
III. Analiza temeiniciei dreptului dedus judecății.
a) Litera L a pct. I din Fișa de evaluare are următorul conținut:
Absolvenți cu diplomă de specialitate ai învățământului universitar de lungă durată sau ai ciclului II de studii universitare de masterat și cu:
1.o altă licență;
2.studii postuniversitare de specializare cu durata de cel puțin 3 semestre;
3.studii academice postuniversitare cu durata de cel puțin 3 semestre;
4.studii aprofundate de specialitate cu durata de cel puțin 3 semestre;
5.masterat în sistem postuniversitar;
6.cursuri de perfecționare postuniversitară cu durata de cel puțin 3 semestre;
7.studii postuniversitare de specializare, academice postuniversitare cu durata mai mică de 3 semestre;
8.studii aprofundate de specialitate, cursuri de perfecționare postuniversitară cu durata mai mică de 3 semestre.
b) Interpretarea sintagmei „licență” utilizată la subpunctul 1 al lit. L a pct. I din cadrul Fișei de evaluare.
După cum este redactată această sintagmă se deduce că emitentul actului normativ s-a referit la situația juridică a cadrului didactic ce este beneficiarul unei licențe, adică a promovat un examen de licență.
în opinia Tribunalului, sintagma „licență” nu trebuie interpretată doar literal, ci extensiv, ținând cont de realitățile juridice determinate de legislația în vigoare de-a lungul vremii.
Astfel, potrivit art. 67 alin. (2)) din Legea nr. 84/1995 „Studiile în învățământul universitar de lungă durata se încheie cu examen de licență sau de diploma.”
După cum se observă, în accepțiunea legiuitorului, după data intrării în vigoare a legii nr. 84/1995, între noțiunile de „examen de licență” și „examen de diplomă” există echivalență semantică.
De asemenea, anterior Legii nr. 84/1995 era în vigoare Legea nr. 28/1978 care, la art. 76 prevedea următoarele: „Studiile în instituțiile de învățământ superior se încheie prin examenul de diploma. Absolvenții care promovează examenul primesc diplome, care le dau dreptul sa fie repartizați în producție în condițiile prevăzute de lege.”
Potrivit art. 68 alin. (1)) din aceeași Lege nr. 28/1978 „durata studiilor în învățământul superior este de 3-6 ani”, iar potrivit art. 71 din aceeași lege „Absolvenții cu diploma ai învățământului superior, încadrați în munca, pot urma, în condițiile stabilite de lege, o alta facultate prin învățământul seral sau fără frecventa”.
Așadar, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 84/1995, denumirea examenului de absolvire a studiilor de învățământ superior, indiferent de întinderea acestora, era aceea de „examen de diplomă”, iar nu „examen de licență”, deducându-se astfel că absolvenții respectivi erau beneficiarii unor diplome de absolvire a studiilor universitare, iar nu a unor diplome de „licență”.
Or, în condițiile în care persoanele care au promovat un examen de licență, după intrarea în vigoare a Legii nr. 84/1995, se plasează în aceeași situație juridică cu persoanele care au promovat un examen de diplomă, anterior intrării în vigoare a acestei legi, în opinia Tribunalului, trebuie să se recunoască aceleași efecte deținătorilor unor astfel de titluri.
De altfel, dacă termenul „licență” s-ar interpreta exclusiv literal s-ar ajunge la o situație absurdă și în ceea ce privește aplicarea lit. K) din cadrul pct. I al Fișei de evaluare. Astfel, și la această literă s-a folosit termenul „licență” cu privire denumirea diplomei obținută în urma absolvirii unor studii de lungă durată în învățământul universitar.
Or, dacă s-ar interpreta literal acest termen s-ar ajunge la situația absurdă ca două persoane care au absolvit aceeași formă de învățământ, cu aceeași durată, însă în perioade diferite de timp să fie supuse unui regim juridic diferit, pentru simplul motiv că actul final al absolvirii poartă denumirea „diplomă de licență” în ceea ce o privește pe o persoană, respectiv „diplomă de absolvire”, în ceea ce o privește pe cealaltă, ceea ce, în mod evident, este inacceptabil.
în consecință, Tribunalul a apreciat că sintagma „licență” stipulată la subpunctul 1 al lit. L) a pct. I din cadrul Fișei de evaluare trebuie interpretată extensiv, în sensul că se referă și la acele persoane care dețin o diplomă de absolvire, iar nu doar o licență.
c) Interpretarea sintagmei „Absolvenți cu diplomă de specialitate al învățământului universitar de lungă durată sau al ciclului II de studii universitare de masterat și cu”, ce constituie ipoteza lit. L) a pct. I a Fișei de evaluare.
în opinia Tribunalului, prima parte a acestei sintagme se referă la situația juridică a cadrului didactic, și anume, la acel cadru didactic ce este „absolvent cu diplomă de specialitate al învățământului universitar de lungă durată sau al ciclului II de studii universitare de masterat”.
Un cadru didactic ce se află într-o astfel de situație juridică beneficiază de punctajul prevăzut la lit. K) a pct. I din Fișa de evaluare, însă poate beneficia și de puncte suplimentare dacă se află și în vreuna dintre situațiile stipulate la subpunctul 1-8 de la lit. L) a pct. I, astfel cum se prevede la pct. 2 și 3 din nota menționată la finalul pct. I al Fișei de evaluare.
Tribunalul a notat că sintagma „absolvent cu diplomă de specialitate al învățământului universitar de lungă durată sau al ciclului II de studii universitare de masterat” nu se referă la situația acelui cadru didactic care este absolvent a două forme de învățământ universitar de lungă durată (una care se ia în considerare la notare la lit. K, iar cealaltă care s-ar lua în considerare la lit. L) deoarece după aceasta se adaugă o condiție cumulativă „și cu”, urmată de enumerarea unor diverse situații expuse la subpunctul 1-8.
După cum se observă, în cadrul ipotezei de la lit. L, emitentul Ordinului nr. 5560/2011 nu s-a referit la situația absolventului învățământului de lungă durată finalizat cu „o altă licență”, ci la situația unui astfel de absolvent „și cu” „o altă licență” ori cu diverse alte studii enumerate la subpunctul 2-8 de la lit. L).
Așadar, de exemplu, dacă un cadru didactic se află în situația de a fi absolvent al formei de învățământ de lungă durată, cu diplomă de licență sau absolvire, dar are efectuate și cursuri de perfecționare postuniversitară cu durata mai mică de 3 semestre (de exemplu, 2 semestre sau 1 an), el va beneficia atât de punctajul maxim de la lit. K, dar și de punctajul de la lit. L), subpunctul 8.
d) Situația juridică în care se află reclamanta.
După cum s-a arătat la pct. I de mai sus, reclamanta a urmat cursurile universitare de 4 ani (ceea ce înseamnă de lungă durată) ale Facultății de Matematică și Informatică din cadrul Universității Spiru Haret, obținând diplomă de licență în anul 2007.
Prin urmare, aceasta beneficiază de punctajul stabilit la lit. K) a Fișei de evaluare, situație necontestată de vreuna din părți.
în același timp însă, așa cum s-a arătat la lit. c) de mai sus, deținerea acestei diplome de licență obținută în anul 1997 conferă reclamantei vocație și la primirea unor puncte suplimentare la lit. L), cu condiția să se dovedească faptul că reclamanta se încadrează în vreuna din ipotezele de la subpunctul 1-8 ale acestei litere.
Așadar, pentru a se stabili vocația reclamantei de a primi și puncte suplimentare la lit. L) nu se ia în considerare durata studiilor urmate în cadrul Universității București în perioada 1988-1991 (studii de scurtă durată), fiind suficient faptul că reclamanta este deținătoarea diplomei de licență din anul 1997, ca urmare a absolvirii studiilor de lungă durată ale Facultății de Matematică și Informatică din cadrul Universității Spiru Haret.
Studiile urmate în cadrul Universității București în perioada 1988-1991 și finalizate cu diploma de absolvire prezintă relevanță doar în ceea ce privește stabilirea, în concret, a dreptului de a primi punctaj suplimentar, respectiv dacă acestea pot fi asimilate noțiunii de „o altă licență”, prevăzută la subpunctul 1 de la lit. L).
e) îndreptățirea reclamantei de a beneficia de punctajul stabilit la subpunctul 1 al lit. L) a pct. I din cadrul Fișei de evaluare.
După cum s-a arătat la lit. b) de mai sus, sintagma „licență” stipulată la subpunctul 1 al lit. L) a pct. I din cadrul Fișei de evaluare trebuie interpretată extensiv, în sensul că se referă și la situațiile acelor persoane care au obținut o diplomă, iar nu doar o licență.
Atât anterior Legii nr. 84/1995, cât și în perioada de incidență a acestei legi existau organizate studii universitare, atât de scurtă durată, cât și de lungă durată.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 84/1995 ambele forme de studii - de scurtă durată sau de lungă durată - se finalizau cu examen de diplomă, astfel cum se prevede la art. 76 din Legea nr. 28/1978.
Prin urmare, actul emis după absolvirea unor astfel de studii purta denumirea de „diplomă”, în cuprinsul acestuia menționându-se durata studiilor, în funcție de această durată putându-se determina dacă studiile au fost de scurtă sau de lungă durată.
La subpunctul 1 al lit. L) a pct. I din cadrul Fișei de evaluare emitentul ordinului nr. 5560/2011 a folosit sintagma „o altă licență”, iar după cum s-a arătat la lit. b) de mai sus, „o altă licență” înseamnă și „o altă diplomă”.
Problema care se ridică în legătură cu această exprimare este următoarea:
- termenul „licență” sugerează implicit condiția că poate fi vorba numai de studii universitare de lungă durată, indiferent de faptul că actul final se numește diplomă de absolvire sau diplomă de licență? Sau interpretarea corectă este aceea că deținătorul unei diplome de absolvire a studiilor universitare, indiferent că au fost de scurtă sau lungă durată, se încadrează în sfera de incidență a sintagmei „o altă licență”?
în opinia Tribunalului, interpretarea corectă care se impune a fi reținută este aceea că folosirea termenului „licență” nu presupune și condiția subînțeleasă a deținerii exclusiv a unei diplome de absolvire a unor cursuri universitare de lungă durată, ci este suficient să se dețină și o diplomă a unor studii de scurtă durată.
Astfel, pe lângă faptul că eventualele restrângeri ale drepturilor trebuie să fie în mod expres prevăzute de lege, aplicând argumentul de interpretare logică prin reducere la absurd se constată că, dacă s-ar îmbrățișa interpretarea că este vorba exclusiv de deținerea unei diplome de absolvire a unor studii de lungă durată, s-ar ajunge la o situație absurdă, inacceptabilă logico-rațional.
Astfel, de exemplu, dacă o persoană este deținătoarea unei diplome de licență/absolvire a unor studii universitare de lungă durată (deci are vocație la primire de punctaj conform lit. L), dar și a unor cursuri de perfecționare postuniversitară cu durata mai mică de 3 semestre, ea va primi atât punctajul de la lit. K) (10 pct.), dar și punctajul de la subpunctul 8 al lit. L) (1 pct.), în total primind astfel 11 puncte.
în mod similar se întâmplă dacă, pe lângă diploma de licență/absolvire a unor studii universitare de lungă durată, o persoană urmează cursurile unui master în sistem postuniversitar: ea va primi atât punctajul de la lit. K) (10 pct.), dar și punctajul de la subpunctul 5 de la lit. L) (2 pct.).
în ambele exemple, se observă că, indiferent de legătura cursurilor postuniversitare sau masterului cu specializarea cadrului didactic (și pentru care deține diplomă de licență/absolvire), pentru simplul fapt că pe durata unui an cadrul didactic a mai urmat o formă de studii, acestuia i se recunoaște dreptul de a primi un punctaj suplimentar.
în schimb, dacă, pe lângă diploma de licență/absolvire a unor studii universitare de lungă durată, o persoană a urmat și cursuri universitare de scurtă durată, de 3 ani (această situație neîncadrându-se în vreuna din ipotezele de la subpunctul 2-8 ale lit. L), dacă s-ar adopta interpretarea că o astfel de situație nu se poate încadra la subpunctul 1 al lit. L), s-ar ajunge la situația ca această persoană să beneficieze doar de punctajul de la lit. K) (10 pct.).
Cu alte cuvinte, în opinia Tribunalului, s-ar ajunge la situația ca o persoană care a urmat cursuri totale de o durată mult mai mare decât alta să beneficieze de un punctaj mai mic la evaluare, ceea ce ar fi absurd și inacceptabil logico-rațional.
Din aceste motive, Tribunalul a considerat că sintagma „o altă licență”, pe lângă faptul că trebuie interpretată în sensul că se referă și la „o altă diplomă de absolvire a învățământului universitar”, se referă atât la diplomele obținute în urma unor studii universitare de lungă durată, cât și la diplomele obținute în urma unor studii de 3 ani, deci, de scurtă durată.
în temeiul art. 274 alin. (1) și (3) C.proc.civ. a fost obligată reclamanta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către pârât, onorariul de 800 lei fiind nejustificat de mare față de valoarea pricinii de față.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii pentru următoarele motive:
- motivarea hotărârii contrazice dispozitivul acesteia. în considerente, instanța a reținut că este îndreptățită să primească punctajul, iar în dispozitiv se respinge acțiunea.
- Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, însușindu-și motivele expuse de instanță.
în drept, a invocat art. 299-316 C.proc.civ.
Intimatul „Colegiul” a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta solicită să-i fie recunoscută diploma de absolvire seria J, nr. 258 ca fiind o altă licență și să fie refăcut punctajul în fișa de evaluare. în baza criteriilor și punctajelor pentru evaluarea personalului didactic, pentru absolvenții învățământului de scurtă durată, cu diploma de absolvire se acordă 8 puncte, (lit. G), iar pentru absolvenții învățământului universitar de lungă durată, cu diploma de licență, se acordă 10 puncte (lit. K), cele două punctaje necumulându-se, așa cum se prevede la pct. 2 din anexa 2 a Ordinului MECTS 5560/2011.
A depus adresa nr. 5411/2.04.2012 a Universității din București, în care se precizează că absolvenții de învățământ superior de scurtă durată pot continua studiile pentru a obține licența.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs, referitor la contradicția între considerente și dispozitiv, susținerile recurentei sunt întemeiate. Argumentele expuse de instanță sunt în sprijinul admiterii acțiunii, în vreme ce prin dispozitiv acțiunea este respinsă.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. nu atrage casarea cu trimitere spre rejudecare, cazurile de casare cu trimitere fiind expres reglementate de art. 312 C.proc.civ.
în consecință, instanța a analizat temeinicia susținerilor reclamantei.
Situația studiilor recurentei reclamante trebuia analizată cronologic și prin prisma cadrului legislativ în vigoare la data absolvirii.
Astfel, în anul 1991, reclamanta a absolvit Facultatea de Matematică, profilul matematică, cu durata de 3 ani. La acea dată era în vigoare Legea nr. 28/1978, care prevedea, în art. 68, că durata studiilor universitare este de 3-6 ani. Legea nu folosește o terminologie similară cu cea din ordinul 5560/2011, învățământ de scurtă sau lungă durată, dar din întreaga reglementare instituită de Legea nr. 28/1978 se desprinde concluzia că regimul juridic al studiilor de 3 ani este diferit de cel de 4-6 ani. în acest sens, potrivit art. 149 din lege, condițiile de studii pentru ocuparea funcțiilor didactice sunt:
c) pentru profesor în învățământul gimnazial - absolvirea, cu examen de diploma, a institutului pedagogic sau a altei instituții de învățământ superior;
d) pentru profesor în învățământul liceal - absolvirea, cu examen de diploma, a unei instituții de învățământ superior cu durata de cel puțin 4 ani;
e) pentru profesor în învățământul profesional - absolvirea, cu examen de diploma, a unei instituții de învățământ superior cu durata de cel puțin 4 ani sau a învățământului de subingineri;
f) pentru profesor în învățământul de maiștri - absolvirea, cu examen de diploma, a unei instituții de învățământ superior cu durata de cel puțin 4 ani;
g) pentru asistent universitar, lector (șef de lucrări), conferențiar și profesor universitar - absolvirea, cu examen de diploma, a unei instituții de învățământ superior cu durata de cel puțin 4 ani;
Potrivit art. 91 din aceeași lege, cursurile postuniversitare pot fi urmate doar de absolvenți ai unei instituții de învățământ superior cu durata de cel puțin 4 ani.
Prin urmare, absolvenții unei instituții de învățământ superior cu durata de 3 ani aveau drepturi restrânse.
Distincția între absolvenți ai unei instituții de învățământ superior cu durata de 3- 4 ani este reluată în legislația ulterioară, prin Legea nr. 84/1995, cele două forme de învățământ fiind denumite de scurtă, respectiv lungă durată.
în consecință, facultatea de 3 ani absolvită de reclamantă este echivalentul unei forme de învățământ de scurtă durată. Același punct de vedere este exprimat și prin adresa nr. 5411/2.04.2012 a Universității din București.
Ordinul nr. 5560/2011 folosește terminologia în acord cu Legea nr. 84/1995.
în consecință, aplicând situația studiilor reclamantei în fișa de evaluare se constată că, facultatea de matematică absolvită în anul 1991, cu o durată de 3 ani, cu diploma de absolvire se încadrează la litera G, iar facultatea absolvită în anul 2007, la litera K). în ordin se precizează că punctajul de la literele A-K nu se cumulează.
Făcând încadrarea la litera G), nu mai este necesară analiza semnificației termenilor de diploma și licență efectuată de instanța de fond.
Cum încadrarea la literele G) și K), fac imposibilă cumularea punctajului, în mod logic, facultatea de 3 ani nu poate fi încadrată și la pct. 1 al literei L), căci, indirect, s-ar ajunge la eludarea interdicției de cumulare a punctajelor.
în consecință, soluția de respingere a acțiunii, adoptată de instanța de fond este temeinică și legală, motivarea acesteia urmând a fi înlocuită de cea a instanței de recurs.
| ← Decizie de concediere. Lipsa cauzei reale şi serioase. Anulare | Concediere determinată de desfiinţarea locului de muncă.... → |
|---|
