Conflict de muncă. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 202
Ședința publică de la 8 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bancu Carmen
JUDECĂTOR 2: Pipernea Smaranda
JUDECĂTOR 3: Moruzi Nelida
GREFIER:
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de, SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE I și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2004 din 30.10.2007 a Tribunalului Iași, intimată fiind AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta-intimată și consilierul juridic pentru intimatul - recurent SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE I, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen și că nu s-a depus la dosar dovada înregistrării de cererii de strămutare și a termenului fixat în aceasta de către recurenta-intimată.
Avocat pentru recurenta-intimată - solicită, ca în baza art.248, 249 Cod procedură civilă și a art.13 din Legea nr.304/2004, să se admită înregistrarea, la fiecare termen, a dezbaterilor din ședința de judecată. Precizează că textul Legii nr.304/2004 nu face distincție între cauzele civile și cauzele penale. Arată că la Judecătoria Hârlău se efectuează asemenea înregistrări.
Consilierul juridic pentru intimatul - recurent SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE I arată că se opune la cererea apărătorului recurentei-intimate.
Instanța, având în vedere că aplicarea dispoziției legale invocate este prorogată, aceasta aplicându-se de la 1 ianuarie 2009, respinge cererea de înregistrare a dezbaterilor din ședința de judecată.
Avocat pentru recurenta-intimată - arată că, privitor la cererea de strămutare, a intrat și astăzi pe site-ul Înaltei Curți de Casație de Justiție și nu a găsit numerele de dosar ale cererilor de strămutare. Consideră că nu este vina ei că site-ul Înaltei Curți de Casație de Justiție nu este actualizat. Precizează că nu are încheiere de suspendare a cauzei până la soluționarea cererii de strămutare și în acest sens solicită acordarea unui termen util, în sensul timpului, până în momentul când Înalta Curte de Casație și Justiție se va pronunța pe cererea de suspendare a cauzei.
Consilierul juridic pentru intimatul - recurent SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE I arată că se opune la cererea apărătorului recurentei-intimate.
Instanța, având în vedere că nu s-a depus la dosar dovada înregistrării cererii de strămutare și a termenului fixat în aceasta, respinge cererea de acordare termen formulată de recurenta-intimată - prin apărător. Acordă cuvântul părților pe excepția nulității recursului formulat de intimatul - recurent SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE I și pe fondul cererilor de recurs.
Avocat pentru recurenta-intimată - solicită admiterea excepției nulității spitalului și să se constate că motivele de recurs ale spitalului clinic nu se pot încadra în dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă și că nici interpretarea acestora nu se încadrează în prevederile art.306 Cod procedură civilă. Consideră că în afara invectivelor enumerate nimic altceva nu se invocă în motivele de recurs. E simplu să se spună că nu este de acord cu hotărârea primei instanțe, dar trebuie să se spună motivele pentru care nu este de acord cu aceasta. Precizează că nu a găsit în motivele de recurs motive de nemulțumire. Se susține că secțiile nu ar aparține spitalului și că angajații secțiilor de asemenea nu aparțin spitalului, ca și cum aceste secții ar avea personalitate juridică și conducere proprie. Indică faptul că recursul nu poate fi încadrat în cazurile prevăzute de art.308 pct.1-9. Mai solicită respingerea recursului formulat de spitalul clinic, admiterea recursului formulat de clienta sa, modificarea în parte a hotărârii primei instanțe și acordarea drepturilor salariale de la momentul când au solicitat ei în acțiunea introductivă. De asemenea au solicitat simbolic un leu ca și daune morale. Arată că se susține că secțiile nu aparțin aceleiași unități spitalicești, dar din punct de vedere semantic unitatea însemnă un tot, iar un tot poate fi format din bucăți, în cazul de față bucățile fiind secțiile. Nu se poate susține că un ordin de ministru poate produce efecte împotriva unei legi, dar această opinie a fost îmbrățișată de instanța de fond. Potrivit legii nr.95/2006 spitalul este unitatea sanitară cu personalitate juridică, dar secția unui spital nu poate fi considerat unitate. În baza acestor considerente trebuie verificat dacă raționamentul instanței de fond este corect sau nu. Mai arată că legea prevede că spitalul clinic are secții universitare, în consecință este suficient să fie o singură secție clinică universitară ca unitatea spitalicească să capete caracter clinic. Acest caracter se răsfrânge și asupra celorlalte secții. Și încadrarea personalului trebuie să fie una și aceeași. Cu privire la daunele morale indică faptul că nu este corect, echitabil și legal ca în cadrul aceleiași unități o parte din personal să aibă o grilă de salarizare, conform nivelului clinic, și restul personalului să aibă altă grilă de salarizare, neclinic. Personalul din secții desfășoară același tip de muncă, chiar mai grea, iar în cauză s-a făcut o mare greșeală de salarizare. Actele normative se interpretează în contextul general și nu literal și nu este normal ca prin ordinul ministrului să se stabilească ceva contrar legii.
Consilierul juridic pentru intimatul - recurent SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE I arată că, privitor la excepția nulității recursului, prevederile art. 3041Cod procedură civilă o înlătură, deoarece hotărârea primei instanțe nu poate fi atăcată cu apel. Solicită admiterea recursului formulat de ei așa cum a fost formulat și respingerea recursului formulat de contestatoare. Mai arată că s-a solicitat un spor care nu există în lege și care nu are temei legal. Precizează că ei răspund de intimată și că secția este în structura spitalului, dar că singurul spital clinic este la Indică faptul că nu s-a înțeles ce este clinic și ce este neclinic și că fiecare minister își face ordine în ograda lui. Mai precizează că în cauză nu este vorba de o cauză penală pentru ca ordinul ministrului să fie retroactiv și să se aplice principiul legii mai favorabile.
Avocat pentru recurenta-intimată - arată că legea nu condiționează ca în fiecare secție să se desfășoare activitate universitară pentru ca să se dea spitalului caracterul de spital clinic, ci e suficient ca în una din secții să se desfășoare asemenea activitate. În consecință tot spitalul caracter universitar. Precizează că contestatoarea a demonstrat că permanent desfășura pregătire continuă și că participa la cursuri universitare. Mai arată că o unitate înseamnă un tot și că nu te poți dispensa de niște oameni pentru greșeala fostei conduceri a spitalului. Consideră că este firesc ca oamenilor să li se respecte drepturile pe care le au Solicită amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise la dosar.
Instanța respinge cererea apărătorului recurentei-intimate - de amânare a pronunțării pentru a se depune concluzii scrise la dosar. Pune în vedere acestuia, ca în cazul în care dorește să depună concluzii scrise la dosar, să le depună în cursul zilei de azi.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I și Ministerul Sănătății solicitând plata sporurilor salariale pentru perioada martie 2004-martie 2007, cuvenite ca urmare a caracterului clinic al spitalului, reactualizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este medic specialist la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I, care avea și are caracter clinic, fapt ce conduce la aplicarea unor sporuri față de salariul de bază, de care angajații secției exterioare,Dr." nu au beneficiat, deși s-a solicitat în numeroase rânduri conducerii unității aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor legale.
Consideră reclamanta că angajatorul a încălcat principiul egalității de tratament consacrat de art. 41 alin. 4 din Constituție și art. 154 alin. 3 Codul muncii, precum și de numeroase reglementări internaționale.
Au fost invocate și dispozițiile nr.OUG 115/2004 Anexa 1 lit. B, care stabilește cuantumul drepturilor salariale cuvenite unui medic primar într-o unitate clinică.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Ias olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a arătat că legislația privind salarizarea personalului din sistemul sanitar nu prevede acordarea unui spor aferent caracterului clinic al spitalului.
Dacă reclamanta se referă la salariile de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar din unitățile clinice, acțiunea sa este nefondată. Legiuitorul, prin nr.OUG 115/2004, a stabilit diferențiat cuantumul salariului pentru personalul ce lucrează în unități clinice, față de cei ce lucrează în unități neclinice, secția clinică universitară fiind definită în art. 172 alin. 1 lit. i din Legea nr. 95/2006.
Conform adresei nr. 9864/1.09.2004 a Ministerului Sănătății, întregul personal de specialitate medico-sanitar, indiferent dacă este încadrat într-o structură clinică sau neclinică, poate beneficia de salarizarea pentru unități clinice numai dacă ponderea paturilor din secțiile și compartimentele clinice este de cel puțin 70% din numărul total de paturi al spitalului.
În prezent, Secția a III-a a fost transformată în secție clinică, iar Secția exterioară,Dr. ", deși este neclinică, va beneficia de salarizare la nivel clinic, ca urmare a majorării numărului de paturi din secțiile clinice.
Reclamanta a formulat precizări la acțiune (la termenele din 02.05 și 27.06.2007) arătând că sporul corespunzător caracterului clinic constă în acordarea salariului de bază, la care se adaugă sporuri și alte drepturi.
Reclamanta a solicitat și plata sumei de 1 leu, daune morale și a mai precizat că înțelege să se judece în contradictoriu atât cu Ministerul Sănătății Publice, cât și cu Autoritatea de Sănătate Publică
Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive. .-se pe dispozițiile nr.HG 743/2003, nr.HG 168/2005, nr.HG 862/2006, Legii nr. 270/2003, Legii nr. 95/2006, Legii nr. 500/2002, Ordinului nr. 755/2004 și Ordinului nr. 896/2006, pârâtul a susținut că nu există raporturi de muncă între el și reclamantă, iar actele normative nu prevăd că ministerul are obligația de a plăti salariile personalului din unitățile sanitare publice.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că solicitarea reclamantei nu are temei legal. unității sanitare nu implică o anumită salarizare, iar legiuitorul a folosit noțiunea de unități sanitare numai pentru personalul ale cărui salarii sunt stabilite la punctul I din anexa nr. 1, noțiunea de unitate clinică fiind folosită în sensul de secție/compartiment fără personalitate juridică, aflată în structura unei unități sanitare, așa încât, din interpretarea legii rezultă că, în cazurile prevăzute la punctul II, sunt salarizate numai secțiile clinice.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică Iai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este angajatorul reclamantei și a arătat că acțiunea este neîntemeiată deoarece reclamanta nu își desfășoară activitatea într-o secție clinică a Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie I, astfel că nu poate fi salarizată conform grilei de salarizare aplicabile unităților sanitare clinice.
Prin sentința civilă nr. 2004 din 30 octombrie 2007, Tribunalul Iașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică I și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice.
A admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I și Ministerul Sănătății Publice, care au fost obligați să plătească reclamantei drepturi salariale reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și salariul cuvenit potrivit nr.OUG 115/2004, anexa 1, punct II, lit. A, pentru perioada 01.05.2005-07.02.2006 și 01.03.2007-31.03.2007.
A respins cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
A respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică I, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății Publice este neîntemeiată. Potrivit art. 16 lit. "i" din Legea nr. 95/2006, Ministerul Sănătății Publice elaborează normele de organizare și funcționare a unităților care asigură asistența de sănătate publică, autorizează și controlează activitatea instituțiilor de sănătate publică și asigură finanțarea unităților din subordine. De asemenea, deși în art. 188 din Legea nr. 95/2006 se prevede faptul că spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, în art. 190 alin. 1 lit. a se prevede că spitalele primesc, în completare, sume de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătății Publice sau al ministerelor ori instituțiilor publice centrale cu rețea sanitară proprie.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică I este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 95/2006, autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului B sunt servicii publice deconcentrate cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătății Publice, care pun în aplicare politica și programele naționale de sănătate publică pe plan local, identifică problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează și implementează acțiuni locale de sănătate publică. S-a mai reținut că, din cuprinsul Legii nr. 95/2006, nu rezultă că autoritățile de sănătate publică au vreo atribuție legată de asigurarea finanțării spitalelor.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta este salariata pârâtului Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I pe postul de medic specialist, desfășurându-și activitatea în cadrul secției a IV-a,Dr.", conform mențiunilor din carnetul de muncă și răspunsurilor la interogatoriu.
Din cuprinsul Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr. 200/2003 anexa 3, rezultă că Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I avea în structura sa atât secții clinice (secțiile I, a II-a, de chirurgie toracică și ), cât și secții neclinice (secția a III-a și secția exterioară "Dr. "). Această structură este menținută și prin Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 64/17.01.2007, pentru ca ulterior, prin Ordinul nr. 185/1.02.2007, secția a III-a să fie transformată din secție neclinică în secție clinică.
Prin nr.OUG 115/2004, aprobată prin Legea nr. 125/2005, legiuitorul a stabilit grile de salarizare diferite pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar care își desfășoară activitatea în unitățile clinice și pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar care își desfășoară activitatea în unități sanitare, altele decât cele clinice. Întrucât reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul secției neclinice,Dr.", aceasta a fost salarizată potrivit grilei de salarizare stabilite pentru unitățile sanitare, altele decât cele clinice, prevăzută în anexa 1 punctul I din nr.OUG 115/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 1 lit. h din Legea nr. 95/2006, spitalul clinic este spitalul care are în componență secții clinice universitare care asigură asistența medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică-medicală și de educație continuă, având relații contractuale cu o instituție de învățământ superior. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 165 din aceeași lege, spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale. În același sens, și dispozițiile art. 1 din legea nr. 270/2003 defineau spitalul ca fiind unitatea sanitară cu paturi, publică sau privată, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce asigură servicii medicale. Față de aceste dispoziții legale, s-a reținut că atunci când legiuitorul folosește termenul de unitate se referă în exclusivitate la spital și nu la secții sau subunități ale acestuia.
În consecință, prin termenul de unitate clinică folosit în nr.OUG 115/2004 anexa 1 punctul II, se înțelege spital clinic și nu o secție clinică din cadrul unui spital. Reclamanta, fiind angajata unui spital clinic, trebuia salarizată potrivit grilei de salarizare prevăzute pentru unitățile clinice, neavând relevanță faptul că secția în care aceasta își desfășoară activitatea este o secție neclinică. Astfel, în mod greșit, pârâtul, interpretând termenul de unitate clinică din anexa 1 punctul II ca făcând referire la secție clinică și nu la spital, a salarizat-o pe reclamantă în temeiul grilei prevăzute în anexa 1 punctul I pentru unități sanitare, altele decât cele clinice, acțiunea reclamantei fiind întemeiată pentru perioada solicitată.
Este neîntemeiată și cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata de daune morale, având în vedere că, în speță, nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit de reclamantă ca urmare a neacordării drepturilor salariale cuvenite.
A fost respinsă și cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reținându-se că în cauză nu s-a făcut dovada cuantumului acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta - și pârâții Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I și Ministerul Sănătății Publice.
În motivarea recursului său, recurentul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I susține că hotărârea este nelegală, instanța de fond încălcând și ignorând toată legislația din domeniul sănătății care diferențiază salarizarea la nivel clinic și neclinic. Interpretând greșit art. 172 din Legea nr. 95/2006 și art. 1 din Legea nr. 270/2003, instanța a reținut că atunci când legiuitorul folosește termenul de unitate se referă în exclusivitate la spital și nu la secții sau subunități ale acestuia. În orașele universitare toate spitalele clinice au în subordine și alte secții, care, dacă nu îndeplinesc cumulativ niște condiții, sunt, de regulă, salarizate la nivel neclinic.
A mai arătat recurentul că hotărârea nici nu poate fi pusă în executare, singura instituție care plătește salarii fiind Casa de Asigurări de Sănătate, care trebuia introdusă în cauză.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, recurentul Ministerul Sănătății Publice susține, în primul rând, că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale pe care le-a invocat, respectiv art. 16 lit. i din Legea nr. 95/2006 și art. 190 alin. 1 lit. a din același act normativ. Art. 16 lit. i din Legea nr. 95/2006 trebuie coroborat cu dispozițiile art. 13 din același act normativ și cu dispozițiile art. 14 din nr.HG 862/2006, în sensul că unitățile din subordine la care face referire art. 16 lit. i din Legea nr. 95/2006 sunt unitățile/instituțiile clar identificate în anexa nr. 2 la HG nr. 862/2006 și nu toate unitățile sanitare din sistemul public. De asemenea, în alin. 2 al art. 190, legiuitorul detaliază care sunt activitățile pentru care, de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului Sănătății Publice, spitalele clinice cu secții universitare pot primi sume de bani.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a invocat faptul că instanța a interpretat eronat dispozițiile nr.OUG 115/2004. Legiuitorul a folosit noțiunea de unități sanitare numai pentru personalul ale cărui salarii sunt stabilite la punctul I din anexa nr. 1. Pentru salariile personalului de la punctul II anexa 1, legiuitorul nu a mai uzitat noțiunea de unități sanitare, ci s-a rezumat la aceea de unități clinice, institute și centre medicale. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca salariile prevăzute la punctul II să se aplice la nivel de unitate sanitară, ar fi păstrat aceeași formulare ca la punctul Astfel, din interpretarea legii, rezultă că, în cazurile prevăzute la punctul II, sunt salarizate conform grilei numai secțiile clinice, în care, în afara activităților de asistență medicală, se desfășoară și activitate de învățământ și cercetare științifică medicală și educație medicală continuă, fiind angajat cel puțin un cadru didactic universitar prin integrare clinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8,9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Reclamanta - a criticat sentința Tribunalului Iași susținând că hotărârea este nelegală sub aspectul respingerii cererii de acordare a drepturilor bănești aferente perioadei 01.03.2004-31.12.2004, întrucât cadrul legislativ permitea acest lucru și pentru anul 2004.
A mai susținut reclamanta că în mod greșit tribunalul a respins cererile de acordare a daunelor morale și cheltuielilor de judecată întrucât prejudiciul moral este intrinsec, nefiind nevoie de dovezi iar cheltuielile de judecată erau datorate conform art. 274(1) Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Autoritatea de Sănătate Publică Iaa rătat că în mod corect instanța a reținut lipsa calității sale procesuale pasive. Pe fondul cauzei, intimata a precizat că reclamanta nu își desfășoară activitatea într-o secție clinică, deci nu poate fi salarizată conform grilei de salarizare aplicabile unităților clinice, acțiunea sa fiind neîntemeiată.
Au fost depuse copii de pe înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate de recurenți, apărările intimaților și dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Recursul pârâtului Ministerul Sănătății Publice este fondat în sensul că în mod greșit s-a respins la fond excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Astfel, dispozițiile art. 16 lit. a) din Legea nr. 95/2006 trebuiau coroborate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 95/2006 care precizează care sunt instituțiile aflate în subordinea Ministerului Sănătății Publice, precum și cu dispozițiile nr.HG 862/2006 privind organizarea si funcționarea Ministerului Sănătății Publice, art. 14, în care legiuitorul a identificat în mod clar, făcând trimitere la anexa nr. 2 actului normativ, unitățile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătății Publice.
Totodată, dispozițiile art. 16 lit. i).din Legea nr. 95/2006 trebuiau coroborate cu dispozițiile art. 13 din același act normativ precum și cu dispozițiile art. 14 din nr.HG 862/2006 în sensul că unitățile din subordine la care face referire art. 16 lit. i) din Legea nr. 95/2006 sunt unitățile/instituțiile clar identificate în anexa nr. 2 la HG nr. 862/2006 și nu toate unitățile sanitare din sistemul public.
În ceea ce privește dispozițiile art. 190 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 95/2006, instanța de fond le-a interpretat și pe acestea în mod greșit și limitativ fără a corobora dispozițiile invocate cu cele ale art. 190 al. 2.Astfel, în alin. 2 al art. 190 legiuitorul detaliază care sunt activitățile pentru care de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice, spitalele clinice cu secții universitare pot primi sume de bani, în acestea nefiind incluse cheltuielile cu plata salariilor.
Față de recursul declarat de Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Reclamanta este salariata recurentului-pârât Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I pe postul de medic specialist, desfășurându-și activitatea în cadrul secției a IV-a,Dr. ". Din examinarea structurii organizatorice a recurentei aprobată prin ordinele succesive ale Ministrului Sănătății Publice, rezultă că secția exterioară,Dr. "nu a fost o secție clinică.
Interpretând dispozițiile art. 172 alin. 1 lit. h și art. 165 din Legea nr. 95/2006, precum și art. 1 din Legea nr. 270/2003, instanța de fond a reținut că legiuitorul, atunci când folosește termenul de unitate, se referă în exclusivitate la spital, nu la secții sau subunități ale acestuia, așa încât, prin termenul de unitate clinică folosit în nr.OUG 115/2004 anexa 1 punctul II, se înțelege spital clinic, și nu o secție clinică din cadrul unui spital.
O atare interpretare este greșită. Chiar în Legea nr. 95/2006, legiuitorul folosit noțiunea de "unitate", dar nu cu sensul de "spital". Astfel, cu titlu exemplificativ, în art. 172 alin. 1, pentru a defini o serie de termeni și noțiuni, legiuitorul folosește cuvântul "unitate", dar nu pentru a se referi la spital, ci la institute și centre medicale clinice, sanatorii, preventorii sau alte instituții publice specializate. Este evident că atunci când a avut în vedere spitalul, ca unitate sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale, legiuitorul a folosit chiar termenul de spital, neputându-se stabili o echivalență între cele două noțiuni, respectiv unitate și spital.
În ceea ce privește spitalul clinic, relevant pentru definirea unui spital ca fiind clinic este ca în componența sa să existe secții clinice universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică-medicală și de educație continuă. În acest context, secția clinică, care conferă spitalului titulatura "clinic", este "unitatea clinică" avută în vedere de legiuitor în nr.OUG 115/2004 anexa nr. 1 punctul II. Dacă ar fi dorit ca întreg personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din cadrul unui spital clinic să beneficieze de salariile de bază prevăzute în anexa nr. 1 punctul II, legiuitorul ar fi folosit noțiunea de spitale clinice, alăturat noțiunilor de institute și centre medicale.
În aceste condiții, salariul de bază al reclamantei a fost cel prevăzut în nr.OUG 115/2004 anexa nr. 1 punctul I, nu punctul II.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale menționate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile declarate de Ministerul Sănătății Publice și pârâtul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge cererea reclamantei privind plata diferențelor de drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția nulității recursului Spitalului pentru neîncadrarea motivelor invocate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă,invocata de -, Curtea o constată ca fiind nefondată reținând că motivele indicate și precizate la filele 13-16 dosar recurs se referă la lipsa de temei legal a hotărârii primei instanțe și la pronunțarea acesteia cu aplicarea greșită a legii, criticile invocate făcând totodata posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Totodată, Curtea arată că în materia conflictelor de muncă, conform art. 3041Cod procedură civilă, instanța de recurs nu este limitată la analiza motivelor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă putând examina cauza sub toate aspectele, desigur în limitele investirii.
Și pe fondul litigiului recursul reclamantei - este nefondat, pentru aceleași argumente anterior reținute, respectiv inexistența obligației angajatorului de aos alariza la nivel clinic, acestea aplicându-se și perioadei 01.03.2004-31.12.2004.
Ca urmare a respingerii în totalitate a acțiunii în plata diferențelor între salarizarea la nivel clinic și cea la nivel neclinic, este fără echivoc că și motivele vizând cererile accesorii (daune morale și cheltuieli de judecată) invocate de recurenta-intimată - sunt neîntemeiate.
Pentru aceste motive, recursul său va fi respins ca nefondat.
Se vor menține dispozițiile sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, invocată de reclamantă.
Admite recursurile declarate de pârâții Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I și Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr. 2004 din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății Publice și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât.
Respinge cererea reclamantei - formulată în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I privind obligarea la plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 01.05.2005-07.02.2006, respectiv 01.03.2007-31.03.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 aprilie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
21.04.2008
2 ex.-
Președinte:Bancu CarmenJudecători:Bancu Carmen, Pipernea Smaranda, Moruzi Nelida
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1884/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1840/2009. Curtea... → |
|---|
