Conflict de muncă. Decizia 256/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 256
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1995 din 30 X 2007 Tribunalului Iași, intimați fiind, SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE I și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru intimatul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie, lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatului Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie.
Consilier jr. lasă soluționarea recursului formulat de Ministerul Sănătății Publice la aprecierea instanței.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I, Ministerul Sănătății și Autoritatea de Sănătate Publică I, solicitând plata sporurilor salariale pentru perioada martie 2004 - martie 2007, cuvenite ca urmare a caracterului clinic al spitalului, reactualizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este asistent la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I, care avea și are caracter de clinic, fapt ce conduce la aplicarea unor sporuri față de salariul de bază, de care angajații Secției exterioare "Dr. " nu au beneficiat, deși s-a solicitat în numeroase rânduri conducerii unității aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor legale.
Consideră reclamanta că angajatorul a încălcat principiul egalității de tratament consacrat de art. 41 alin. 4 din Constituție și art. 154 alin. 3 Codul muncii, precum și de numeroase reglementări internaționale.
Au fost invocate și dispozițiile nr.OUG 115/2004 Anexa 1 lit. B, care stabilește cuantumul drepturilor salariale cuvenite unui medic primar într-o unitate clinică.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Ias olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a arătat că legislația privind salarizarea personalului din sistemul sanitar nu prevede acordarea unui spor aferent caracterului clinic al spitalului.
Dacă reclamanta se referă la salariile de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar din unitățile clinice, acțiunea sa este nefondată. Legiuitorul, prin nr.OUG 115/2004, a stabilit diferențiat cuantumul salariului pentru personalul ce lucrează în unități clinice, față de cei ce lucrează în unități neclinice, secția clinică universitară fiind definită în art. 172 alin. 1 lit. i din legea nr. 95/2006.
Conform adresei nr. 9864/1.09.2004 a Ministerului Sănătății, întregul personal de specialitate medico-sanitar, indiferent dacă este încadrat într-o structură clinică sau neclinică, poate beneficia de salarizarea pentru unități clinice numai dacă ponderea paturilor din secțiile și compartimentele clinice este de cel puțin 70% din numărul total de paturi al spitalului.
În prezent, Secția a III-a a fost transformată în secție clinică, iar Secția exterioară Dr., deși este neclinică, va beneficia de salarizare la nivel clinic, ca urmare a majorării numărului de paturi din secțiile clinice.
Reclamanta a formulat precizări la acțiune arătând că sporul corespunzător caracterului clinic constă în acordarea salariului de bază, la care se adaugă sporuri și alte drepturi.
Reclamanta a solicitat și plata sumei de 1 leu, daune morale și a mai precizat că înțelege să se judece în contradictoriu atât cu Ministerul Sănătății Publice, cât și cu Autoritatea de Sănătate Publică
Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive. .-se pe dispozițiile nr.HG 743/2003, nr.HG 168/2005, nr.HG 862/2006, Legii nr. 270/2003, Legii nr. 95/2006, Legii nr. 500/2002, Ordinului nr. 755/2004 și Ordinului nr. 896/2006, pârâtul a susținut că nu există raporturi de muncă între el și reclamantă, iar actele normative nu prevăd că ministerul are obligația de a plăti salariile personalului din unitățile sanitare publice.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că solicitarea reclamantei nu are temei legal. unității sanitare nu implică o anumită salarizare, iar legiuitorul a folosit noțiunea de unități sanitare numai pentru personalul ale cărui salarii sunt stabilite la punctul I din anexa nr. 1, noțiunea de unitate clinică fiind folosită în sensul de secție/compartiment fără personalitate juridică, aflată în structura unei unități sanitare, așa încât, din interpretarea legii, rezultă că în cazurile prevăzute la punctul II sunt salarizate numai secțiile clinice.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică Iai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este angajatorul reclamantei și a arătat că acțiunea este neîntemeiată deoarece reclamanta nu își desfășoară activitatea într-o secție clinică a Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie I, astfel că nu poate fi salarizată conform grilei de salarizare aplicabile unităților sanitare clinice.
Prin sentința civilă nr. 1995 din 30 octombrie 2007, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică I, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică
A respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I și Ministerul Sănătății Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății Publice este neîntemeiată. Potrivit art. 16 lit. i din Legea nr. 95/2006, Ministerul Sănătății Publice elaborează normele de organizare și funcționare a unităților care asigură asistența de sănătate publică, autorizează și controlează activitatea instituțiilor de sănătate publică și asigură finanțarea unităților din subordine. De asemenea, deși în art. 188 din Legea nr. 95/2006 se prevede faptul că spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, în art. 190 alin. 1 lit. a se prevede că spitalele primesc, în completare, sume de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătății Publice sau al ministerelor ori instituțiilor publice centrale cu rețea sanitară proprie.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică I este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 95/2006, autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului B sunt servicii publice deconcentrate cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătății Publice, care pun în aplicare politica și programele naționale de sănătate publică pe plan local, identifică problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează și implementează acțiuni locale de sănătate publică. S-a mai reținut că, din cuprinsul Legii nr. 95/2006, nu rezultă că autoritățile de sănătate publică au vreo atribuție legată de asigurarea finanțării spitalelor.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta este salariata pârâtului Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I pe postul de registrator medical, desfășurându-și activitatea în cadrul Secției exterioare "Dr.", conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr.86/01.04.2003.
OUG nr. 115/2004, în anexa I, litera A, a prevăzut că salariul de bază al funcției de soră medicală din unitățile sanitare, altele decât cele clinice, se aplică și funcțiilor: oficiant medical, laborant cu liceul sanitar, operator registrator de urgență, moașă, masor, gipsar, autopsier, registrator medical, statistician medical, instructor, instructor de educație, instructor de ergoterapie, asistent social, educator puericultor. Prin urmare, s-a reținut că salariul de bază al registratorului medical este prevăzut în grila de salarizare la nivel neclinic, indiferent de unitatea unde își desfășoară activitatea.
S-a reținut astfel ca fiind nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata diferențelor reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și salariul cuvenit potrivit nr.OUG 115/2004, anexa I, punctul II, lit.
Prima instanță a mai reținut ca fiind neîntemeiată și cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata de daune morale, având în vedere că, în speță, nu s-a făcut dovada stresului, tensiunii și presiunilor la care a fost supusă reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății Publice, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale pe care le-a invocat, respectiv art. 16 lit. i din Legea nr. 95/2006 și art. 190 alin. 1 lit. a din același act normativ. Art. 16 lit. i din Legea nr. 95/2006 trebuie coroborat cu dispozițiile art. 13 din același act normativ și cu dispozițiile art. 14 din nr.HG 862/2006, în sensul că unitățile din subordine la care face referire art. 16 lit. i din Legea nr. 95/2006 sunt unitățile/instituțiile clar identificate în anexa nr. 2 la HG nr. 862/2006 și nu toate unitățile sanitare din sistemul public. De asemenea, în alin. 2 al art. 190, legiuitorul detaliază care sunt activitățile pentru care, de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului Sănătății Publice, spitalele clinice cu secții universitare pot primi sume de bani.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a susținut că instanța a interpretat eronat dispozițiile nr.OUG 115/2004. Legiuitorul a folosit noțiunea de unități sanitare numai pentru personalul ale cărui salarii sunt stabilite la punctul I din anexa nr. 1. Pentru salariile personalului de la punctul II anexa 1, legiuitorul nu a mai uzitat noțiunea de unități sanitare, ci s-a rezumat la aceea de unități clinice, institute și centre medicale. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca salariile prevăzute la punctul II să se aplice la nivel de unitate sanitară, ar fi păstrat aceeași formulare ca la punctul Astfel, din interpretarea legii, rezultă că, în cazurile prevăzute la punctul II, sunt salarizate conform grilei numai secțiile clinice, în care, în afara activităților de asistență medicală, se desfășoară și activitate de învățământ și cercetare științifică medicală și educație medicală continuă, fiind angajat cel puțin un cadru didactic universitar prin integrare clinică.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Autoritatea de Sănătate Publică Iaa rătat că în mod corect instanța a reținut lipsa calității sale procesuale pasive. Pe fondul cauzei, intimata a precizat că reclamanta nu își desfășoară activitatea într-o secție clinică, deci nu poate fi salarizată conform grilei de salarizare aplicabile unităților clinice, acțiunea sa fiind neîntemeiată.
Au fost depuse copii de pe înscrisuri.
Recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice este fondat pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul pârât Ministerul Sănătății Publice este întemeiată.
Deși a invocat prevederile art. 188 din Legea nr. 95/2006, conform cărora spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, prima instanță a reținut doar parțial dispozițiile art. 190 alin. 1 lit. a din același act normativ, omițând că sumele de la bugetul de stat, acordate în completare doar spitalelor clinice cu secții universitare, vor fi utilizate numai pentru destinațiile pentru care au fost alocate. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 188 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, care enumeră destinațiile sumelor primite de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Sănătății, salariile personalului medico-sanitar nu sunt asigurate din bugetul de stat, așa încât recurentul - intimat Ministerul Sănătății Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, se reține că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legale menționate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 Cod proc. civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice și va modifica în parte sentința, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr. 1995 din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății Publice.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Red. /Tehnored.:
Tribunalul Iași:-
-
21.05.2008-2ex.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 697/2008. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 432/2008. Curtea de... → |
|---|
