Conflict de muncă. Decizia 466/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 466/2008
Ședința publică de la 21 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1335/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru pârâtul recurent și av. pentru reclamantul intimat, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat prin avocat întâmpinare, comunicându-se un exemplar cu mandatarul pârâtului recurent.
Avocatul pârâtului recurent arată că nu mai susține cererea de suspendare a executării silite în cazul în care cauza va fi soluționată la acest termen.
Mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul pârâtului recurent susține recursul, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și în principal modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii având în vedere că accidentul a fost urmarea unui caz fortuit. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a acțiunii în sensul de a fi luat în calcul perioada de 4 luni în care a efectuat 1,6 curse pe lună, nu cum greșit a reținut instanța de fond 6 luni cu 2 curse pe lună. În acest sens solicită diminuarea despăgubirilor la care a fost obligat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul reclamantului intimat pune concluzii în principal de a se constata nul recursul față de prevederile disp. art. 302 lit.b cod pr. civilă apreciază că recursul este nul, având în vedere că nu a fost indicat numărul hotărârii atacate. În subsidiar solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică apreciind că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanta și a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința civilă care urmează a fi pronunțată de către instanța de judecată să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 635.931.126 lei reprezentând prejudiciu material, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii civile se arată de către reclamantă faptul că pârâtul în calitate de angajat a desfășurat activitatea de șofer, fiind delegat să transporte cu autovehiculul anumite mărfuri în țară și în străinătate. În timpul unei curse de transport, în data de 3.XII.2004, din culpa sa a accidentat autotractorul și remorca. Reclamanta susține că nu au mai putut fi realizate anumite transporturi, suferind prejudiciul material solicitat.
Prin precizarea de acțiune, fila 30, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 635.931,1 lei RON, conform și prevederilor art.270 și urm. din Legea nr.53/2003, solicitând de asemenea efectuarea unei expertize contabile.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, fila 135, solicitat respingerea acțiunii civile, arătând faptul că accidentul a fost produs ca urmare a unui caz fortuit, iar în momentul accidentului se afla în interiorul localității, iar frânele de la remorcă, care era încărcată cu o mare cantitate de marfă, nu au răspuns la acționarea acestora. Se mai susține de către pârât faptul că cheltuielile de transbordare au fost suportate în exclusivitate de către acesta.
Prin cererea reconvențională formulată pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 3000 Euro reprezentând diurna de deplasare în perioada în care a lucrat în cadrul reclamantei și corespondent celor 10 curse efectuate, precum și salariul neachitat în perioada decembrie 2003-decembrie 2004, respectiv 36.000.000 lei.
Instanța de judecată, făcând aplicabilitatea prevederilor art.165 cod proc.civ. conform și mențiunilor și dispozițiilor cuprinse în încheierea de ședință fila 140, dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de către pârâtul reconvențional, aceasta urmând a fi supusă cercetării și aprecierii judecătorești, într-un dosar civil separat.
Prin sentința nr.1335/2007 tribunalul a admis acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamanta și împotriva pârâtului și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 61.704 lei cu titlu prejudiciu patrimonial și suma de 1502,70 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.889 lei a fost respinsă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
S-a reținut de către instanța de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului. Apărările pârâtului care urmăreau dovedirea cazului fortuit au fost înlăturate cu motivarea că vinovăția acestuia a fost probată cu actul de constatare și sancționare contravențională întocmit de către organele de poliție.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului au fost avute în vedere concluziile celui de al doilea raport de expertiză cu motivarea că acestea sunt mai bine argumentate.
Pretențiile de 1889 lei au fost respinse ca nedovedite.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1502,70 lei, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert contabil - fila 66 și fila 92.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea ei în principal în sensul respingerii acțiunii reclamantei prin reținerea incidenței cazului fortuit și în subsidiar modificarea hotărârii în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a susținut că în mod greșit a fost respinsă apărarea sa întemeiată pe prezența cazului fortuit în condițiile în care a accidentul s-a produs ca urmare a faptului că frâna remorcii nu a reacționat la comenzi.
În ceea ce privește cel de-al doilea petit s-a arătat că în mod greșit a fost obligat la plata contravalorii a 12 curse neefectuate în condițiile în care din actele depuse la dosar a rezultat că unitatea realiza un număr mediu de 1,6 de curse /camion /lună astfel că în intervalul în discuție aceasta ar fi putut realiza un număr de 6.4 curse ori rotunjit 7 curse.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului cu motivarea că în mod corect instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtului întemeiată pe intervenția cazului fortuit deoarece vinovăția acestuia a fost complet dovedită. În ceea ce privește cuantumul prejudiciului s-a susținut că acesta a fost stabilit de expert pornindu-se de la dat referitoare la media veniturilor obținute cu acest camion în perioadele anterioare.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului referitoare la greșita înlăturare a instanței de fond a apărării întemeiate pe intervenția cazului fortuit sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor codului muncii:
Art. 270 - (1) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
(2) Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Normele ce reglementează răspunderea civilă contractuală exonerează de răspundere în cazul intervenției cazului fortuit. Prin caz fortuit se înțelege acea împrejurare care fără să implice vinovăția persoanei nu reprezintă situații de forță majoră. Incidența cazului fortuit trebuie să fie probată de cel care o reclamă. În speță pârâtul a invocat drept caz fortuit o defecțiune la sistemul de frânare la remorcă însă nu a dovedit această susținere. Dovada solicitată, viteza înregistrată de aparatul tahograf, la momentul producerii accidentului nu este relevantă în cauză deoarece nu este în măsură să probeze dacă sistemul de frânare a fost sau nu acționat și modul în care a răspuns la comenzi. Această probă se putea face doar prin o constatare științifică prin care să se verifice modul de funcționare a sistemului de frânare, ori astfel de probă nu a fost solicitată de către pârât. În plus în declarația dată imediat după accident pârâtul nu a invocat nici o defecțiune legată de modul de funcționare a sistemului de frânare și nici nu a contestat procesul verbal întocmit de organele de poliție prin care s-a reținut vinovăția sa în producerea accidentului.
Criticile pârâtului referitoare la modul de determinare a prejudiciului sunt fondate.
Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata beneficiului nerealizat pentru o perioadă de 118 zile, interval de timp care corespunde unui număr de 4 luni. În aceste condiții instanța de fond trebuia să calculeze beneficiul nerealizat pentru această perioadă și nu pentru 6 luni și să aibă în vedere, prin raportare la media curselor realizate în perioada anterioară un număr de 1,6 curse pe lună și nu de două curse pe lună.
Față de cele ce preced, Curtea va admite recursul pârâtului și va modifica în parte sentința atacată numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor pe care le va stabili la suma de 37080 lei (6,4 X -).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul formulat de pârâtul N împotriva sentinței civile nr. 1335/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- (nr. vechi 3782/2005)
Modifică în parte hotărârea atacată în ce privește cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat pârâtul în favoarea reclamantei, pe care îl stabilește la suma de 37.080 lei (RON) în loc de 61.704 lei (RON).
Menține în rest dispozițiile sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21.04.2008.
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Elena Truță - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 2ex.
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica, Elena Truță
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1750/2008. Curtea... → |
|---|
