Conflict de muncă. Decizia 474/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 474/R-CM

Ședința publică din 10 Iunie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu

Judecător - -

Judecător - -

Grefier - -

S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.340 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât, în baza delegației depusă la dosar și consilier juridic pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza împuternicirii nr.3288/III/2008 depusă la dosar, lipsind intimații-reclamanți, intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Ministerul Justiției - Direcția de Asistență Medicală.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Consilier juridic pentru recurentul-pârât solicită proba cu înscrisuri pentru susținerea motivelor de recurs și depune la dosar raportul de audit întocmit de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Serviciul Audit Public Intern, în baza căruia s-au făcut reținerile din salariu.

Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, arată că este de acord cu admiterea probei cu înscrisuri solicitată de reprezentantul recurentului-pârât și susține că nu solicită comunicarea lor.

Curtea constată utilă și pertinentă proba cu înscrisuri solicitată de reprezentantul recurentului-pârât, pe care o admite.

Reprezentanții părților prezente pe rând având cuvântul, arăt că nu mai au cereri de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.

Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul-pârât, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii intimaților-reclamanți ca neîntemeiată.

Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, arată că este de acord cu admiterea recursului Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, așa cum a fost formulat în scris.

CURTEA

Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, -, și, în calitate de procurori și personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Vâlcea și Ministerul Justiției - Direcția de Asistență Medicală pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună sistarea reținerilor din salariu sau din orice alte venituri datorate reclamanților cu titlu de plată nelegal efectuată pentru servicii stomatologice, servicii medicale și medicamente, precum și restituirea tuturor sumelor reținute din salariu sau din orice alte venituri de către compartimentul financiar-contabilitate din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

În motivarea acțiunii s-a susținut că, la solicitarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a dispus întocmirea unui raport de către Serviciul de Audit Public Intern referitor la decontarea contravalorii unor medicamente și a contravalorii unor servicii stomatologice către procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și al celor de pe lângă Judecătoriile Rm. V, B și

Urmare a controlului efectuat, Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlceaa dispus compartimentului financiar-contabil recuperarea sumelor care fuseseră decontate în anul 2003, la bază stând adresa nr.82/2.08.2007 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.

Au arătat reclamanții că recuperarea sumelor este nelegală, deoarece raportul care a fost întocmit de către Serviciul Audit Public Intern - ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu reprezintă un titlu executoriu în înțelesul legii, el nereprezentând altceva decât o recomandare, astfel cum se precizează în adresele care au fost întocmite în acest sens.

S-a solicitat de către reclamanți să se constate că decontările s-au făcut în temeiul nr.HG516/2003, HG409/1998, precum și a Legii nr.145/1997 și au fost urmarea avizului primit de la Ministerul Justiției - Direcția de Asistență Medicală, după o analiză detailată a documentelor justificative solicitate (adresa nr.4867/29.11.2004 a Ministerului Justiției - Direcția Asistență Medicală).

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanții au beneficiat de decontarea lucrărilor stomatologice efectuate, fără respectarea dispozițiilor nr.HG1417/2002, modificată și completată de nr.HG516/2003, ale Ordinului comun al Ministerului Sănătății și Familiei și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr.242/2003, motiv pentru care în urma controlului efectuat de către Serviciul de Audit Public Intern din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a dispus restituirea sumelor plătite magistraților.

Controlul efectuat a evidențiat faptul că decontarea tratamentelor stomatologice efectuate de către reclamanții magistrat și personal auxiliar de specialitate s-a făcut fără consultarea listelor cu lucrările stomatologice de care beneficiază asigurații, ignorându-se dispozițiile actelor normative în materie, precum și dispozițiile Instrucțiunilor Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.

După efectuarea controlului și în urma întocmirii raportului de audit, s-a procedat la transmiterea către Ministerul Justiției - Direcția Medicală a documentelor justificative privind decontarea medicamentelor și a lucrărilor stomatologice, conform recomandărilor comunicate de auditorii interni, iar Ministerul Justiției a transmis pentru fiecare reclamant lista lucrărilor stomatologice ce pot fi decontate și procentul în care se efectuează decontarea, o parte dintre serviciile și lucrările stomatologice de care au beneficiat reclamanții magistrat și personal auxiliar de specialitate în perioada supusă controlului de către Serviciul de Audit Public Intern neputând fi decontate, întrucât nu au fost cuprinse în Normele metodologice de aplicare a Controlului cadru, anexa nr.8, capitolul III, "Pachetul de servicii medicale stomatologice în ambulatoriul de specialitate de stomatologie".

Potrivit Instrucțiunilor Ministerului Public, capitolul V, pct.4 "contravaloarea serviciilor stomatologice prestate unui asigurat și care nu se regăsesc în lista serviciilor stomatologice menționată (respectiv Lista serviciilor stomatologice prevăzută în anexa 11 din Ordinul Președintelui Casei Naționale pentru Asigurări de Sănătate din România pentru aprobarea Normelor de aplicare a Contractului - cadru privind acordarea asistenței medicale nr.92/1765/19 iulie 2000) este suportată de către asigurat".

În conformitate cu prevederile pct.5 al capitolul V din aceste instrucțiuni nu se pot deconta din bugetul Ministerului Public serviciile stomatologice efectuate în cabinete stomatologice particulare care nu au încheiat contracte cu Casa Asigurărilor de Sănătate din Aparatul Ordinii Publice Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, ca și cele efectuate la cerere și/sau cele care nu au reprezentat o necesitate.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în aceste Instrucțiuni, în cazul în care un asigurat la Casa Asigurărilor de Sănătate din Aparatul Ordinii Publice Siguranței Naționale și Autorității judecătorești și care face parte dintre categoriile de asigurați prevăzute la capitolul I pct.1, 2 și 3 (respectiv magistrați, personal auxiliar de specialitate și persoane pensionate care au îndeplinit aceste funcții înainte de data pensionării, precum și soțul sau soția și copii aflați în întreținere ai acestora) se adresează unui cabinet stomatologic care face parte din rețeaua sanitară a asigurărilor de sănătate sau care are contract doar cu Casa Națională pentru Asigurări de Sănătate din bugetul Ministerului Public se va suporta doar diferența dintre suma pe care ar fi trebuit să o suporte Casa Asigurărilor de Sănătate din Aparatul Ordinii Publice Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și tariful aferent serviciilor stomatologice cuprinse în lista serviciilor stomatologice și tarifele acestora.

Potrivit art.230 din Legea nr.95/2006, privind reforma în sănătate, asigurații beneficiază de tratamente stomatologice care se suportă din fond în condițiile stabilite prin contractul-cadru.

A concluzionat acest pârât că în mod întemeiat conducerea Serviciului de Audit Public Intern din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a dispus restituirea de către magistrați a sumelor reprezentând tratamente și lucrări stomatologice efectuate acestora și personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, întrucât decontarea integrală a acestor sume nu este posibilă fără încălcarea normelor legale în vigoare.

Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că reclamanții nu justifică prezența în litigiu a acestui minister, deoarece reținerile din drepturile salariale pretinse de reclamanți nu s-au efectuat și nu s-au dispus de către Ministerul Justiției, situație față de care acesta nu poate fi obligat la sistarea reținerilor din salariu sau din orice alte venituri datorate reclamanților ori la restituirea unor sume ce nu au fost făcute venit la bugetul acestei instituții

Prin sentința civilă nr.340/8.04.2008 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestui pârât.

A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea să restituie reclamanților sumele de bani reținute pentru servicii stomatologice, servicii medicale și medicamente și să sisteze reținerile în cazul în care sumele încasate nu au fost reținute în totalitate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată ca pârât și cea care poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății.

Potrivit dispozițiilor art.67 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public. Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este ordonator principal de credite.

Potrivit dispozițiilor art.3 din nr.HG409/1998, contribuțiile personale, stabilite potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele prevăzute la art.1, pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și proteze se decontează acestor persoane pe baza documentelor justificative, din bugetul Ministerului Justiției sau, după caz, al Ministerului Public ori al Curții Supreme de Justiție.

Din aceste din urmă dispoziții legale, rezultă că angajaților Ministerului Public li se decontează contribuțiile menționate din bugetul acestui minister ai cărui subordonați sunt.

Drept consecință, Ministerul Justiției nu poate fi ținut obligat în raportul juridic dedus prezentei judecăți, situație față de care excepția privind lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât a fost apreciată ca întemeiată

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de procurori și de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

În temeiul adresei nr.82/2.08.2007 a Serviciului Audit Public Intern din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție au fost reținute reclamanților sume de bani reprezentând contravaloarea unor medicamente sau a unor servicii medicale de care reclamanții au beneficiat și pentru care le fuseseră decontate plățile pentru perioada 11.04.2003 - 23.12.2003.

Prin dispozițiile art.272 alin.1 Codul munciis -a prevăzut că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.

În situația în care salariatul nu recunoaște producerea unei pagube ori nu este de acord cu cuantumul acesteia sau refuză despăgubirea, singura cale de recuperare a unei sume pretins nedatorate este aceea a sesizării instanței de judecată competentă material să hotărască asupra existenței eventualei plăți nedatorate, asupra întinderii acesteia și asupra persoanei obligată la restituire către angajator.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 273 alin.1 Codul muncii, suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reține în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrat în muncă, însă această dispoziție legală se referă la faza ulterioară judecății, cea a executării silite a unei hotărâri judecătorești și nu la îndrituirea angajatorului de a opera în mod direct, în lipsa unei hotărâri judecătorești, rețineri din salariu.

Potrivit dispozițiilor art.164 alin.1 Codul muncii, nici o reține din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Însăși Curtea Constituțională a constatat că reglementarea prevăzută de art.164 din Codul muncii are menirea de a elimina posibilitatea care exista, potrivit vechiului cod, de a lăsa la latitudinea - uneori discreționară - a conducerii unității angajatoare stabilirea existenței pagubei, a întinderii ei și a măsurii de recuperare.

Față de dispozițiile menționate ale art.164 Codul muncii, toate reținerile care au fost efectuate din salariul reclamanților cu titlu de plată nelegal efectuată pentru servicii stomatologice, servicii medicale și medicamente nu se puteau efectua de către Serviciul contabilitate din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea decât în urma constatării ca atare a unei datorii a reclamanților, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În aceste condiții, titlul executoriu care s-a pretins a fi fost adresa nr.82/2.08.2007 a Serviciului Audit Public Intern din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu reprezintă, potrivit legislației muncii, un titlu în temeiul căruia se puteau face rețineri din salariile reclamanților pentru sumele de bani pentru care s-a promovat prezenta acțiune.

Astfel fiind, pretenția dedusă judecății cu privire la sistarea reținerilor din salariu și la restituirea tuturor sumelor, astfel cum au fost menționate prin acțiune a fost apreciată ca întemeiată.

În termen legal pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a declarat recurs împotriva acestei sentințe, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:

În mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind aplicabile în speță dispozițiile art.164 din Codul muncii, considerând eronat că dreptul de a beneficia de decontarea serviciilor stomatologice și medicale este un drept de natură salarială, deși în realitate este un drept accesoriu, necondiționat de prestarea unei munci.

Mai arată recurentul că reținerile efectuate din salariile reclamanților au operat în temeiul art.272 din Codul muncii, potrivit căruia salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.

Este greșită concluzia instanței de fond în sensul că dispoziția legală din art.73 alin.1 se referă la faza ulterioară judecății.

Pe fond se arată că în speță reclamanții au beneficiat de decontarea unor lucrări stomatologice fără respectarea dispozițiilor legale, astfel că în urma controlului efectuat de către Serviciul de Audit Public Intern din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a dispus restituirea sumelor plătite reclamanților.

Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art.272 alin.1, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, iar potrivit art.273 alin.1 din Codul muncii, suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reține în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin salariatului.

Pe de altă parte, dispozițiile art.164 potrivit statuează că nu pot fi operate rețineri din salariu decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege, iar reținerile cu titlul de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Rezultă din aceste texte de lege că, indiferent de natura sumelor care au fost reținute angajatului (drepturi salariale sau nu), atâta timp cât această reținere s-a făcut din salariu, ea trebuie să se efectueze cu respectarea dispozițiilor art.164 alin.2 Codul muncii, adică în baza unui titlu executoriu.

Aceasta este regula și în situația în care este vorba de o răspundere patrimonială, în sensul că, în absența unei învoieli a părților, există doar posibilitatea angajatorului de sesiza instanța. Numai după obținerea titlului executoriu, angajatorul poate proceda la rețineri din salariu, cu respectarea art.273 Codul muncii, care prevede reținerea unor rate lunare într-un anumit procent din salariu.

În speță, reținerile din salariile reclamanților a sumelor decontate acestora pentru lucrări stomatologice s-au efectuat fără ca angajatorul să dețină un titlu în sensul definit de art.164 Codul muncii, reținerea sumelor de bani făcându-se, în lipsa unui titlul executoriu, doar în baza adresei serviciului audit public intern din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.

În concluzie, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea sumelor reținute ilegal de către angajator și la sistarea reținerilor pe viitor. Ca atare, apare fără relevanță și nu mai trebuie analizată susținerea recurentului-pârât în sensul că decontarea către reclamanți a lucrărilor stomatologice s-ar fi făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale edictate în materie. Indiferent dacă această decontare s-a făcut legal sau nu, reținerea de angajator a sumelor apreciate ca fiind decontate greșit nu se putea face decât în baza unui hotărâri definitive și irevocabile, în conformitate cu dispozițiile art.164 Codul muncii.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.340 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

- -

Red. / 11.06.2008

TC/2 ex.

Jud fond.

Președinte:Nicoleta Simona Păștin
Judecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Conflict de muncă. Decizia 474/2008. Curtea de Apel Pitesti