Conflict de muncă. Decizia 5432/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5432
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1396/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, având ca obiect, conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că recurentul reclamantă a depus prin serviciul registratură concluzii scrise, și că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1396/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea, împotriva Deciziei nr. 80/17.12.2007 emisă de SC SRL.
A fost anulată deciziei nr. 80/17.12.2007 emisă de către SC SRL.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii.
A fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata începând cu 17.12.2007 și până la data reintegrării.
A fost obligată pârâta să viteze contribuția pentru asigurările sociale pe perioada 15.07.2007 până la reintegrare.
S-a dispus obligarea pârâtei să întocmească carnet de muncă reclamantei începând cu data de 15.07.2007 și să efectueze mențiunile corespunzătoare.
S-a respinn acțiunea față de ITM M, cu sediul în Tr.S,-, jud.
A fost obligată pârâta la 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta a fost angajata intimatei SC SRL, punct de lucru- Tr.S, în funcția de lucrător comercial, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM M sub nr. -/21.09.2007.
Deși, în contractul individual de muncă s-a menționat că reclamanta urma să înceapă activitatea la data de 03.09.2007,iar în acțiune aceasta susține că a început activitatea la data de 15.05.2007, din procesul - verbal de control nr.- din 26.07.2007, întocmit de ITM M, rezultă că reclamanta declarat în scris că a desfășurat activitate în cadrul societății începând cu data de 15.07.2007, fără a semna contractul de muncă.
Prin decizia nr.80 emisă de intimată la 17.12.2007, s-a dispus ca începând cu data de 07.01.2008 contractul individual de muncă al reclamantei să înceteze conform prevederilor art. 65 din Legea 53/2003, deși în cadrul societății nu a avut loc o desființare efectivă a locului de muncă al reclamantei, desființare care să fi avut o cauză reală și serioasă, așa cum prevăd dispozițiile legale mai sus menționate.
Având în vedere că în speță, intimata nu a făcut dovada desfiintării efective a locului de muncă al reclamantei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 287CM sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului,acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, tribunalul, a constatat că decizia nr. 80/17.12.2007 emisă de intimata SC SRL, este nelegală.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 78 alin.1 CM, a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data de 17.12.2007, data de la care reclamanta nu a mai lucrat la societate și până la data reintegrării.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale, atât pentru perioada 01.11.2007 până în prezent cât și pentru perioada 15.05.2007-03.09.2007 a fost considerată neîntemeiată, întrucât din probele administrate în cauză a reieșit că, aceasta și-a primit salariul pe perioada 15.05.2007-03.09.2007.Însăși reclamanta în contestația formulată a arătat că, din luna mai și până în luna august intimata a plătit-o lunar, cu o sumă modică fără însă ca ea să semneze ștat de plată.
Față de dispozițiile art. 40 alin.2 lit. f CM, potrivit cărora, angajatorului îi revine obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii, instanța urmează să oblige pârâta să vireze contribuția pentru asigurările sociale pe perioada 15.07.2007 până la reintegrare.
Cum, din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamanta a lucrat la intimată din 15.07.2007, a fost obliga pârâta să întocmească reclamantei carnet de muncă începând cu această dată și să efectueze mențiunile corespunzătoare.
Față de considerentele sus menționate instanța a admis în parte contestația formulată de contestatoarea, împotriva Deciziei nr. 80/17.12.2007 emisă de SC SRL, a anulat Decizia nr. 80/17.12.2007 emisă de către SC SRL; a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii; a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata începând cu 17.12.2007 și până la data reintegrării, a obligat pârâta să vireze contribuția pentru asigurările sociale pe perioada 15.07.2007 până la reintegrare, a obligat pârâta să întocmească carnet de muncă reclamantei începând cu data de 15.07.2007 și să efectueze mențiunile corespunzătoare.
Referitor la cererea de chemare în judecată a ITM M, cu sediul în Tr.S, a respins acțiunea față de acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Învederează astfel că nu s-a motivat capătul de cerere prin care s-a respins cererea de obligare a intimatei ITM M alături de intimata SC SRL la completarea carnetului de muncă pentru întreaga perioadă cât și-a desfășurat activitatea începând cu data de 15 mai 2007 până la data de 17 decembrie 2007.
Instanța nu a luat în considerare depozițiile martorelor propuse în apărare, care au confirmat că și-a desfășurat activitatea la societatea-intimată începând cu 15 mai 2007.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut de către instanță că și-ar fi desfășurat activitatea începând cu 15 iulie 2007 și a obligat societatea-pârâtă să-i vireze contribuția pentru asigurări sociale începând cu această dată.
Deși i-a adus la cunoștință administratorului societății să-i întocmească carnetul de muncă și să achite contribuția pentru asigurări sociale pentru a putea beneficia de plata concediului pentru creșterea copilului, acesta a refuzat și în mod nelegal a dispus desfacerea contractului de muncă, în condițiile în care îi adusese deja la cunoștință faptul că era însărcinată.
Recurenta anexează la dosar concluzii scrise.
Curtea constată a fi nefondat recursul, având în vedere următoarele considerente:
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică denumită salariat se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică în schimbul unei remunerații denumite salariu.
El se încheie în baza consimțământului părților, de regulă în formă scrisă. Obligația de încheiere a contractului individul de muncă în formă scrisă revine angajatorului.
În situația în care acest contract nu a fost încheiat în formă scrisă se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă ( art.16, al.2 din ).
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că forma scrisă a contractului individual de muncă nu este cerută ad validitatem ci ad probationem, beneficiarul unui astfel de contract putând solicita instanței administrarea oricărui mijloc de probă pentru a face dovada prevederilor contractuale, inclusiv a datei începerii raportului de muncă.
În egală măsură și angajatorul are dreptul de a demonstra prin orice mijloc de probă data efectivă a începerii raportului de muncă.
În speța de față, ambele părți, atât reclamanta cât și angajatorul au propus probe pentru a se stabili data efectivă a începerii raportului de muncă, reclamanta solicitând încuviințarea probei cu martori, iar angajatorul a probei cu înscrisuri.
Prima instanță a dispus administrarea acestor probe, apreciind că edificatoare pentru a dovedi data începerii raportului de muncă, au fost înscrisurile depuse de angajator la dosar, respectiv -procesul verbal de control și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmite la data de 26.07.2007 de ITM M.
Aceasta nu înseamnă că nu au fost luate în considerare depozițiile martorelor depuse de recurentă, ci, prima instanță a dat relevanță probei cu înscrisuri.
Din acest punct de vedere și instanța de recurs constată că edificatoare pentru a dovedi data începerii raportului de muncă sunt cele două înscrisuri menționate mai sus, în procesul verbal de control fiind menționată împrejurarea că însăși recurenta a precizat că data începerii raportului de muncă este - 15 iulie 2007-, fiind unui din motivele pentru care societatea-intimată la data controlului efectuat la 26 iulie 2007 și fost amendată.
Critica recurentei sub acest aspect se reține a fi nefondată.
Cea de-a doua critică referitoare la nemotivarea capătului de cerere prin care s-a respins acțiunea față de ITM M, este de asemenea nefondată, deoarece chiar dacă nu precizează în mod expres, prima instanță a respins acțiunea față de acest pârât, deoarece a considerat că obligația de a vira contribuția pentru asigurări sociale și obligația de a întocmi carnetul de muncă îi revin unității-angajatoare și nu ITM.
În aceste condiții, nu se poate reține motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.7 pr.civilă.
Acțiunea a fost în mod corect respinsă față de acest pârât, întrucât potrivit art.40 al.2 lit.f, angajatorului îi revine obligația, de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa,de a reține și a vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.3 din Decretul 92/1976, carnetul de muncă se întocmește,se completează și se păstrează de către unitatea angajatoare.
Sunt argumentele pentru care, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, iar hotărârea pronunțată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art.304 pr.civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul dispoz. art.312 pr.civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1396/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/09.11.2009
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1233/2009. Curtea... | Completare carnet de muncă. Decizia 216/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
