Conflict de muncă. Decizia 591/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 591
Ședința publică din 25 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta REGIA AUTONOMĂ pentru ACTIVITĂȚI DTS împotriva sentinței civile nr. 3484/PI/28.10.2008 în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați REGIA AUTONOMĂ pentru ACTIVITĂȚI - SUCURSALA ROMAG DTS și CASA JUDEȚEANĂ de PENSII M, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal au fost lipsă reclamanta intimată, pârâta recurentă Regia Autonomă pentru Activități DTS și pârâții intimați Regia Autonomă pentru Activități - Sucursala Romag DTS și Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin fax-ul trimis pârâta intimată Casa Județeană de Pensii M, solicită acordarea unui nou termen în vederea pregătirii apărării.
Instanța, având în vedere că pricina se află în recurs după rejudecare, urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, prezumându-se că actele procedurale efectuate în dosar fiind cunoscute tuturor părților, având în vedere și vechimea dosarului, dar și pentru că este vorba de un conflict de muncă ce se soluționează cu celeritate, respinge cererea de amânare formulată și, constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 3484/PI/28 octombrie 2008 Tribunalului Timișs -a admis excepția lipsei calității procesuale a Casei Județene de Pensii M, iar pe fond s-a admis contestația precizată și completată de reclamanta, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Activități - prin Sucursala Romag, constatându-se nulitatea absolută a măsurii concedierii dispusă de pârâtă, adusă la cunoștința reclamantei prin adeverința nr.1223/03.03.2004, repunând părțile în situația anterioară luării acestei măsuri, în sensul reintegrării reclamantei pe funcția deținută înaintea desfacerii contractului de muncă.
De asemenea, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri o sumă egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat aceasta, începând cu data concedierii, 4.03.2004 și până la data reintegrării efective a reclamantei.
Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea de chemare în garanție a Casei Județene de Pensii M, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2.847,25 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reținut, în esență, că măsura încetării contractului individual de muncă, i-a fost adusă la cunoștință reclamantei prin adeverința nr.1223/03.03/2004, nefiind însă în măsură să suplinească lipsa deciziei angajatorului cu privire la încetarea raporturilor de muncă, conchizându-se că raporturile de muncă ale reclamantei au încetat prin concedierea individuală a acesteia pentru motive ce nu țin de persoana sa (deoarece nu s-au îndeplinit condițiile concedierii colective prevăzute în cuprinsul art.68 din Codul muncii, astfel că la luarea acestei măsuri angajatorul era ținut să respecte exigențele art.74 rap. la art.62 alin.2 din Codul muncii, cu privire la obligativitatea emiterii unei decizii scrise, conținând motivele de fapt și de drept care determină luarea măsurii și durata preavizului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Regia Autonomă pentru Activități, criticând-o doar sub aspectul măsurii luată de instanță, în sensul reîncadrării reclamantei și plata despăgubirilor.
Astfel, a arătat recurenta că interpretarea dată de instanța de fond, referitoare la încetarea de drept a încetării raporturilor de muncă, ignoră argumentele pârâtei, care prin documentele depuse la dosar a dovedit că se află în situația încetării de drept a raporturilor de muncă, conform art.55 lit.d) din Codul muncii, încetare determinată de decizia de pensionare care nu a fost anulată și care conchide că raporturile de muncă ale reclamantei au încetat prin concedierea individuală a acesteia pentru motive ce nu țin de persoana sa.
A mai arătat recurenta că instanța de recurs, cu prilejul primei judecăți a recursului, a casat sentința, pentru considerentul precedentului fără a intra în cercetarea fondului, îndrumare pe care instanța nu a respectat-o, întrucât cercetarea fondului în speța de față însemna evaluarea corectă a situației de fapt, care au dus la încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei în sensul de a stabili, în baza probelor existente la dosar sau eventual, a altor probe ce puteau fi administrate, dacă raporturile de muncă au încetat de drept, în baza deciziei de pensionare, ori a existat o concediere individuală pentru motive ce țin de persoana acesteia.
În atare situație, a apreciat că și după rejudecare, instanța care a pronunțat sentința recurată, a interpretat dispozițiile instanței de recurs, stricto senso și unilateral fără a lua în considerare probele administrate de pârâtă în dosarul cauzei.
În fine, recurenta a reiterat apărările invocate la fond, în sensul că raporturile de muncă au încetat de drept, conform art.56 lit.d) din Codul muncii, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, iar reclamanta a luat cunoștință de decizia de pensionare emisă de Casa Județeană de Pensii prin adresa nr.1223/3.03.2004, iar contestația formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă ca tardivă prin sentința civilă nr.694/27.2004 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, rămasă definitivă și irevocabilă.
Pe de altă parte, din contestație nu rezultă că reclamanta a fost concediată din motive ce nu țin de persoana sa, ci, dimpotrivă, a afirmat că a fost pensionată fără acordul ei, și apreciind că a fost în situația încetării raporturilor de muncă nu se impunea emiterea unei decizii care să constate acest lucru.
În consecință, a considerat că în această situație, prin emiterea deciziei de pensionare, Casa Județeană de Pensii Mai ntrat în raporturi directe atât cu angajatorul, cât și cu angajatul, întrucât decizia de pensionare este opozabilă ambelor părți, iar între Casa Județeană de Pensii M, angajator și angajat există un raport de cauzalitate, iar culpa chematei în garanție, Casa Județeană de Pensii M, prin emiterea unei decizii de pensionare nelegale, produce efecte în momentul în care angajatorul cade în pretenții, prin pronunțarea unei hotărâri de reintegrare și obligarea la despăgubiri.
În considerarea motivelor expuse, a solicitat admiterea recursului, și pe cale de excepție, respingerea contestației ca tardiv introdusă, iar pe fond, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța nu a intrat în cercetarea fondului, iar în subsidiar, casarea sentinței și reținerea spre rejudecare a pricinii în fond cu respingerea contestației, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, iar în situația în care se va trece peste motivele invocate cu privire la netemeinicia și nelegalitatea contestației de reintegrare, și se va admite contestația așa cum a fost formulată, a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție.
Examinând sentința pronunțată în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate, Curtea constată recursul nefondat.
Astfel, în mod corect Tribunalul, dând eficiență dispozițiilor art.315 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cu care conținutul deciziei civile nr.428/R/17.03.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA sub aspectul problemei de drept dezlegată, este obligatorie, a reținut că nu a avut loc o încetare de drept a contractului de muncă, conform dispozițiilor art.56 lit. d ) din Codul muncii, întrucât reclamanta nu formulat o cerere de pensionare, ci, având loc o concediere, în speță devin incidente dispozițiile art.65 și următoarele din Codul muncii, care reglementează concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Pentru a pronunța astfel, Curtea a reținut că prin decizia civilă nr.1134/6.12.2007, Secția contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL TIMIȘOARAa menținut sentința civilă nr. 708/CA/9.10.2007, a Tribunalului Timiș, prin care s-a constatat nelegalitatea emiterii deciziei de pensionare emisă pe numele reclamantei, în condițiile în care aceasta nu avea vârsta standard de pensionare, iar reducerea vârstei standard de pensionare era atribut al persoanei ce putea beneficia de această reducere.
Față de această decizie prin care s-a constatat, cu autoritate de lucru judecat, nelegalitatea deciziei de pensionare, motivele de recurs vizând aspecte legate de emiterea acestei decizii, inclusiv de încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantei, în temeiul dispozițiilor art.56 lit.d) Codul muncii, nu mai pot fi repuse în discuție, efectul admiterii excepției de nelegalitate constând în aceea că instanța nu mai poate ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată, conform dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin urmare, tribunalul, conformându-se deciziei civile nr.428/2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, și procedând la o rejudecare a fondului cauzei, a reținut prezența în speță a cazului de concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, astfel că la luarea acestei măsuri, angajatorul era ținut să respecte exigențele art.74 rap. la art. 62 alin.2 din Codul muncii, cu privire la obligativitatea emiterii unei decizii în forma scrisă, conținând motivele de fapt și de drept care determină luarea măsurii și durata preavizului.
Concedierea efectuată cu ignorarea acestor prevederi este nelegală, fiind sancționată cu nulitatea absolută potrivit dispozițiilor art.76 și urm. din Codul muncii, cu consecința aplicării celor dispuse de dispozițiilor art.78 din Codul muncii.
Față de cele ce preced, cum sentința tribunalului este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei REGIA AUTONOMĂ pentru ACTIVITĂȚI - SUCURSALA ROMAG - DTS, declarat împotriva sentinței civile nr. 3484/PI/28.10.2008 în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red.17.04./ 2009
Thred./23.04.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 240/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 963/2009. Curtea de... → |
|---|
