Conflict de muncă. Decizia 608/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 608
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta - - împotriva sentinței civile nr.742 din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat substituind pe avocat, pentru recurentă, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, se solicită judecata în lipsă.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire.
Recursul fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii tribunalului, respingerea contestației și menținerea dispoziției nr.1871 din 28 dec.2007 emisă de unitatea recurentă. Susține că dispoziția a fost emisă urmare a lipsei de la locul de muncă a reclamantului - intimat, lipsa fiind o abatere foarte gravă având în vedere că unitatea este una de pază și ordine, cu reguli stricte, astfel că s-a impus concedierea.Pentru evita măsura legală, reclamantul - intimat a depus o cerere de demisie și două certificate medicale cu numere subsecvente. S-a mai depus și al treilea certificat de concediu medical din 3 ianuarie cu începere de la 01 ianuarie, emis în contradicție cu normele legale care prevăd că certificatul medical se eliberează la data consultării.Într-adevăr s-a emis dispoziția în perioada de preaviz, dar pentru fapte anterioare demisiei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă 742/23.05.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus:
A fost respinsă excepția nulității absolute, invocată de contestator.
A fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata ""
A fost anulată dispoziția nr. 1871/28.12.2007 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să ia act de cererea de demisie nr. 1866/27.12.2007 formulată de contestator.
A fost obligată intimata să achite contestatorului drepturile bănești cuvenite pentru perioada 27.12.2007 - 9.01.2008, reprezentând contravaloarea indemnizației pentru concediu medical.
A fost respinsă cererea contestatorului privind obligarea intimatei la eliberarea originalului atestatului de pază, ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 1871/28.12.2007 "" a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art. 61 lit. din Codul Muncii pe data de 31.01.2008.
S- reținut în decizie că, în data de 19.12.2007, la controlul efectuat de directorul societății, s-a constatat că salariatul nu își îndeplinea atribuțiile de serviciu ca agent de pază la obiectivul.
În speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 267 Codul Muncii deoarece contestatorul dat notă explicativă (fila 35 dosar) la data de 20.12.2007 privind cele reținute în urma controlului efectuat de conducerea societății la data de 19.12.2007.
În declarația dată, înregistrată la nr. 1852 din 20.12.2007, contestatorul arată că regretă fapta și promite că nu se va mai întâmpla și nu invocă că ar dori să fie asistat de un reprezentant al salariaților.
Din certificatele nr. - și - rezultă că salariatul beneficiat de concediu medical în perioada 27.12.2007 - 9.01.2008. Prin urmare, la data emiterii dispoziției de desfacere a contractului de muncă nr.1871, contestatorul era în incapacitate temporară de muncă. Art. 60 pct.1 din Codul Muncii prevede că pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii, nu poate fi dispusă concedierea salariaților.
Deși intimata făcut susțineri privind certificatele de concediu medical depuse de contestator, nu le- contestat.
Mai mult, în registrul de intrări al "" (fila 83 dosar) la nr. 1865 din data de 27 decembrie este înregistrată o cerere de demisie, iar unitatea nu făcut dovada că nu este cererea contestatorului.
Conform disp. art. 79 din Codul muncii, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință salariatului care, printr- notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Unitatea nu depus la dosar copie de pe cererea contestatorului pentru se putea verifica dacă unitatea renunțat sau nu la termenul de preaviz și care este data la care încetează contractul individual de muncă ca urmare demisiei.
În condițiile în care unitatea a renunțat la termenul de preaviz contractul de muncă al contestatorului ar fi încetat la data de 27.12.2007, în momentul înregistrării cererii.
Dacă, angajatorul nu renunțat la termenul de preaviz la care avea dreptul potrivit dispozițiilor art. 79 Codul Muncii, contractul contestatorului ar fi încetat după împlinirea termenului de preaviz de 15 zile ( lit. din Contractul individual de muncă).
În baza art. 79 Codul Muncii, intimata urmează a lua act de cererea de demisie nr. 1866/27.12.2007 formulată de contestator.
Prin dispoziția contestată se dispune desfacerea contractului la data de 31.01.2008, ulterior datei la care încetează contractul de muncă ca urmare demisiei, indiferent dacă angajatorul renunță sau nu la termenul de preaviz.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus anularea dispoziției nr. 1871/28.12.2007 privind desfacerea contractului de muncă.
Din concluziile formulate de părți, cu ocazia dezbaterilor rezultă că atestatul de pază i- fost restituit, motiv pentru care această cerere contestatorului a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Având în vedere că angajatorul, deși avea sarcina probei potrivit dispozițiilor art. 287 Codul Muncii, nu dovedit dacă renunțat sau nu la termenul de preaviz și care este data încetării contractului de muncă al contestatorului ca urmare demisiei, în baza dispozițiilor art. 101 din Legea 19/2000, instanța a dispus obligarea acestuia la plata indemnizației pentru concediu medical pentru perioada 27.12.2007 - 9.01.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs "Canel" criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, susține recurenta, la data de 19,12,2007, ora 21,00, în urma unui control efectuat de directorul "Canel" la obiectivul, s-a constatat că numitul nu își îndeplinea atribuțiile de serviciu, respectiv nu se afla la post, iar poarta unității era larg deschisă și nepăzită. Angajatul și-a recunoscut fără echivoc vinovăția și a promis că nu va repeta greșeala.
Urmare a faptului că fapta salariatului este gravă, dată fiind natura activității, că mai avea la activ și alte sancțiuni, că a mințit cu privire la fapta sa și că s-a produs un prejudiciu de imagine firmei, s-a procedat la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
În acest context, salariatul a obținut un certificat de concediu medical, l-a depus la unitate (pe 5.01.2008) și a demisionat, după ce în prealabil, primise decizia de concediere (pe 3.01.2008).
Mai arată recurenta că ambele certificate au numere subsecvente, deși sunt emise unul pe 27.12.2007 și unul pe 3.01.2008, ceea ce duce la concluzia că au fost emise ambele în ianuarie 2008, după concediere. Or, potrivit Ordinului comun al Ministrului și al Ministrului Sănătății nr. 399/2001, lit. h, certificatul medical se eliberează la data consultației și nu pentru perioada anterioară.
Pe de altă parte, consideră recurenta că salariatul nu poate demisiona și apoi îmbolnăvi pentru a evita concedierea disciplinară în situația în care știe că urmează să fie cercetat pentru o faptă gravă; la încetarea contractului de muncă au prioritate cauzele de desfacere anterioare demisiei față de demisie, pentru că legea nu interzice concedierea disciplinară în preavizul pentru demisie. Concedierea disciplinară prevalează și devine operantă după expirarea concediului medical, despre care nu se știa la data dispoziției de concediere.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin dispoziția nr. 1871/28.12.2007, "" - a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului începând cu data de 31.01.2008, în temeiul prevederilor art. 61 lit. a din Legea 53/2003.
La 27.12.2007, sub nr. 1866, se înregistrează cererea de demisie a contestatorului (84 dosar fond) care nu a fost depusă în cauză, însă a fost recunoscută de societate.
La aceeași dată, 27.12.2007, contestatorul intră în concediu medical, conform actului seria - nr. - din 27.12.2007, pentru perioada 27.12. -31.12.2007. La data de 3.01.2008, se prelungește concediul medical pentru perioada 01.01 -09.01.2008, conform actului seria - nr. -.
Este irelevant aspectul invocat de recurentă referitor la succesiunea numerelor celor 2 certificate; de asemenea, eliberarea celui de-al doilea certificat la data de 03.01.2008 începând cu data de 01.01.2008 se justifică având în vedere că 01 și 02 ianuarie sunt zile de legală, iar certificatele medicale se emit pentru fiecare lună a anului, nefiind posibilă eliberarea acestuia în luna decembrie pentru luna ianuarie.
Ca atare, deși recurenta avea posibilitatea desfacerii disciplinare a contractului de muncă în perioada de preaviz a deciziei contestatorului -intimat, există interdicția prevăzută de art. 60 alin. 1 lit. a Codul Muncii privind concedierea pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii.
Soluția în această situație, așa cum s-a pronunțat constant practica judiciară și literatura de specialitate, era aceea ca angajatorul să-și anuleze decizia și să emită o alta după expirarea perioadei de incapacitate de muncă a salariatului.
Rezultă așadar, că în mod corect a procedat prima instanță la anularea dispoziției nr. 1871/28.12.2007, aceasta fiind nelegală, în conformitate cu dispozițiile art. 60 alin. 1 lit. a Codul Muncii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenta nu a contestat conform procedurii speciale legalitatea certificatelor medicale, iar potrivit adresei I (20 dosar fond) cele 2 certificate sunt completate conform OUG 158/2005 și -.
În atare condiții, corect a obligat instanța de fond angajatorul să achite contestatorului drepturile bănești cuvenite pentru perioada 27.12.2007 - 09.01.2008 reprezentând contravaloarea indemnizației pentru concediu medical.
Pe cale de consecință, neprocedând la anularea dispoziției de concediere și la emiterea alteia în condiții de legalitate, după expirarea perioadei de incapacitate de muncă a contestatorului, angajatorul -recurent urma să ia act de demisia înregistrată sub nr. 1866/27.12.2007 și a cărui termen de preaviz de 15 zile, potrivit art. 79 Codul Muncii, a expirat la data de 24.01.2008 (pe perioada 27.12. -9.01. fiind suspendat).
Față de toate considerentele expuse, Curtea de Apel constată că soluția primei instanțe este legală, urmând a se substitui motivarea cu aceea a prezentei decizii și a se respinge recursul, conform art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata - I împotriva sentinței civile nr. 742 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
07.11.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 318/2008. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 313/2008. Curtea de... → |
|---|
