Conflict de muncă. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 80
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, și împotriva sentinței civile nr. 2125/14.11.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind TRIBUNALUL IAȘI, CURTEA DE APEL IAȘI, MINISTERUL JUSITIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.2125/14.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘIa fost respinsă acțiunea reclamanților, și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL IAȘI, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost disjunsă și declinată în favoarea Judecătoriei Hârlău competența de soluționare a cererii având ca obiect obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, TRIBUNALUL IAȘIa reținut, analizând actele și lucrările cauzei, că reclamanții, și au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Hârlău, iar prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de până la 15%.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din nr.OG19/2006 aprobată prin Legea nr.444/2006, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
Potrivit dispozițiilor art.15 alin.1 din nr.OG6/2007, "sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ".
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002, "persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate beneficiază de un spor de 15% acordat pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate".
Același spor de confidențialitate de 15% se acordă, potrivit dispozițiilor art.231alin.3 din nr.OG137/2000, și personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției.
Salarizarea magistraților a fost reglementată prin nr.OUG177/2002 aprobată prin Legea nr.347/2003, iar în prezent este reglementată prin nr.OUG27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007. Or, instanța reține că în nici unul dintre aceste acte normative nu există dispoziții în sensul acordării sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15% reclamanților.
S-a mai reținut de către instanță că sunt nefondate susținerile reclamanților referitoare la faptul că sunt discriminați față de categoriile de persoane care beneficiază de sporul de confidențialitate, întrucât au obligația de a păstra secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Astfel, în art.1 alin.3 din nr.OG137/2000 se prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoane aflate în situații comparabile. În același sens, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Or, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
Modalitatea de salarizare a magistraților este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale. Astfel, lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați a determinat soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
În consecință, având în vedere faptul că sporul de confidențialitate nu este prevăzut în legea specială de salarizare, precum și faptul că reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu situația celorlalte categorii de salariați, ce ar determina discriminarea, instanța a reținut că este neîntemeiată cererea acestora de obligare a pârâților la plata sporului de până la 15%.
De altfel, și prin Hotărârea nr.232/29.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu între magistrați și alte categorii de salariați, ca urmare a neacordării sporului de confidențialitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și susținând că sentința Tribunalului Iași este nelegală și netemeinică.
Au arătat recurenții că legiuitorul a adoptat o serie de reglementări de natură să ofere categoriilor de persoane ce gestionează informații cu caracter confidențial sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații. Astfel:
- potrivit articolului unic, pct.1 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea OG nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut ca "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate". În baza acestor dispoziții judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară.
- în temeiul dispozițiilor art.15 alin.1 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu doar categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr.444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
- în temeiul art.23 ind.1 alin.3 din OG nr.137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut", tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează informații clasificate sau confidențiale.
esențială a tuturor acestor texte de lege citate anterior este împrejurarea că persoanele amintite gestionează informații cu caracter confidențial, indiferent dacă sunt clasificate sau nu. De altfel, această premisă esențială a fost recunoscută și de către pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, acesta arătând că sporul prevăzut de legiuitor în favoarea acestor categorii se acordă pentru întocmirea unor categorii sau activități cu caracter confidențial, nefiind indicate de către pârât alte criterii sau elemente care să justifice acordarea acestor stimulente numai categoriilor amintite.
Or, aceeași premisă esențială în acordarea acestui spor se regăsește prin excelență în situația categoriei profesionale a judecătorilor. Astfel: conform art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât pentru cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și regulament". Mai mult decât atât, potrivit art.99 lit. d din Legea nr.303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, încălcarea unei atari obligații - nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter, constituie abateri disciplinare și atrage răspunderea disciplinară a magistratului.
Prin urmare, consideră recurenții, situația judecătorului - obligat să păstreze secretul activității sale și confidențialitatea activității de judecată și a informațiilor, este aceeași cu cea a categoriilor profesionale sus-amintite - obligate să păstreze confidențialitatea lucrărilor și activităților lor.
Sigur că între categoriile analizate - cea a judecătorilor și cea a categoriilor profesionale amintite, există numeroase diferențe, care încep de la conținutul concret al atribuțiilor de serviciu, la răspunderea diferită, inclusiv la indemnizațiile diferite. Nu mai puțin însă, aceste diferențe de natură a defini o profesie nu sunt în măsură să înlăture comparabilitatea care există între ele - într-o chestiune concretă, precum cea din cauză - a obligației de a păstra confidențialitatea și a unei compensații corespunzătoare. Practic, profesia de judecător și cea exercitată de celelalte persoane sunt diferite, însă, în cazul analizei unei discriminări, se impun a fi căutate acele elemente esențiale ale situației de analizat - obligația de a păstra confidențialitatea, care pentru ambele categorii este definită similar, și nu este condiționată sau circumstanțiată nici pentru unii și nici pentru ceilalți, de condiții, elemente, criterii. Dacă legiuitorul ar fi prevăzut, de exemplu, pentru aceste categorii care primesc acest spor această indemnizație numai pentru informațiile clasificate în domeniul privind cercetarea nucleară, chimică, atunci s-ar fi conturat o situație cert diferită. În speță, însă, nu se are în vedere decât o obligație de confidențialitate în legătură cu activitățile și lucrările de această natură.
Dincolo de această diferență de ordin practic, s-a statuat însă, prin practica unitară din întreaga țară precum și prin deciziile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, că, juridic, aceste două situații sunt comparabile și s-a dispus recunoașterea sporului acordat primei categorii, pentru toți judecătorii, stabilindu-se că sunt situații comparabile, deși, așa cum s-a arătat, există diferențe. Așadar, nu orice diferență înlătură comparabilitatea a două situații, ci numai acele diferențe care plasează categoriile opuse pe planuri diferite în ce privește aspectul de analizat.
De asemenea au susținut recurenții, în argumentarea justificării sporului solicitat, instanțele sunt operatori de date cu caracter personal și o parte din magistrați sunt și funcționari de securitate, fiind răspunzători de aplicarea dispozițiilor art.677/2001 și legislația cu privire la accesul la informații secrete de stat și de serviciu, informații ce intră în sfera de aplicabilitate a sporului de confidențialitate.
Prin urmare suntem în prezența unor situații comparabile, și unii și alții suportând aceeași restrângere a libertății, în aceleași condiții, și aceeași obligație de a păstra confidențialitatea. De asemenea, este cert că suntem în prezența unui tratament diferențiat, categoriile profesionale amintite primind o compensare a acestei restrângeri, obligații, iar judecătorul nu. Se impune astfel, în lumina art.2 alin.2 din OG nr.137/2000, a directivelor și a art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a se analiza, dacă acest tratament diferențiat este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru aceste motive, există situații comparabile, date de același conținut al obligației, că există un tratament diferențiat constând în acordarea unor despăgubiri numai pentru o parte din categoriile profesionale ținute de aceeași obligație, și că acest tratament diferențiat, motivat de un scop legitim, nu este reflectat într-o metodă adecvată.
În ce privește argumentul că, în cauză nu ar fi aplicabile principiul nediscriminării și dispozițiile OG nr.137/2000, întrucât nu există un drept în prealabil stabilit de lege prin care să se recunoască judecătorului un astfel de spor, s-a invocat că, raportat la această chestiune, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "noțiunea de "discriminare" cuprinde în general cazuri în care un individ sau un grup de indivizi se vede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impun ca acestuia să-i fie acordat un anumit drept. Într-adevăr, nici o dispoziție a Convenției nu obligă autoritățile să acorde soților nenaționali stabiliți în UK dreptul de a-și aduce soțiile nenaționale să locuiască împreună cu ei tot în UK. Din moment însă ce acest drept a fost recunoscut unora, dar refuzat altora, reprezintă o discriminare".
O aplicare a acestui principiu au făcut instanțele judecătorești în cauzele având ca obiect înlăturarea discriminării creată prin aplicarea sporului de 40% pentru judecătorii care judecă fapte de corupție: nu există un drept consfințit de lege al judecătorului de a primi un astfel de spor, dar, în măsura în care un astfel de drept a fost creat pentru o categorie, el trebuie însă recunoscut în mod echitabil tuturor celor aflați în situații comparabile. în materia primei acordate judecătorilor cu vechimea de până în 3 ani, principiile de aplicat fiind aceleași.
Intimatul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă la filele 23-25 dosar recurs, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond prin care s-a respins acțiunea reclamanților.
Examinând recursul, Curtea constată următoarele:
A discrimina în sensul dispozițiilor art.2 al.1 OG137/2000, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocolul 12 din aceeași Convenție, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau două situații atunci când nu există nici o distincție relevantă.
Principiul egalității, consacrat de art.16 din Constituție, impune, așadar, ca dreptul să trateze egal persoane aflate în situații comparabile.
Curtea constată că în privința reclamanților, judecători la Judecătoria Hârlău există un tratament diferențiat, sub aspectul acordării sporului de confidențialitate față de persoanele indicate de legiuitor prin OG19/2006 (art.3 al.1), OG67/2007 (art.15 al.) și Legea 656/2002 (art.20 al.3).
Acest tratament diferențiat este justificat.
Categoria magistraților nu se află, în ipoteza dată spre soluționare, pe poziție comparabilă cu categoria persoanelor indicate în actele normative anterior menționate.
Astfel din perspectiva OG19/2006 (aprobată prin Legea 446/2006) procurorii militari primesc sporul de confidențialitate în calitatea lor de militari activi iar nu de magistrați. De asemenea, trebuie relevat că sunt beneficiari ai acestui spor doar persoanele indicate de această ordonanță care gestionează informații clasificate, în funcție de certificatul/avizul deținut.
Or, reclamanții au invocat discriminarea prin raportare la Hotărârea. nr.328/2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor și Legea 303/2004 (art.99 lit. d) ce vizează informațiile confidențiale de serviciu.
Elementele de fapt oferite de reclamanți spre comparare conduc astfel la situații distincte și anume la activități diferite ale categoriilor de persoane invocate.
Din perspectiva art.20 al.3 din Legea 656/2002, invocat de asemenea de reclamanți, persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate, beneficiază de un spor de 15%. Prin urmare, acest spor se acordă tuturor persoanelor ce desfășoară activități ce presupun gestionarea de informații clasificate astfel cum acestea sunt denumite de lege. Coroborând dispozițiile Legii 656/2002 cu ale Legii 182/2002, Curtea reține că acest spor se acordă persoanelor care operează cu informații clasificate și dețin certificat/aviz de securitate.
În speță, reclamanții nu au certificat cu avizul cerut de lege că intră în categoria persoanelor ce gestionează informații clasificate.
Numai în această situație aplicarea diferențiată a Legii 656/2002 sub aspectul sporului de confidențialitate de 15% ar fi fost o reală discriminare.
Curtea constată că nici din perspectiva dispozițiilor art.15 al.1 din OG6/2007 nu există tratament discriminatoriu.
Sporul de confidențialitate prevăzut de art.15 al.1 din OG6/2007 combinat cu art.45 din OG188/1999 nu este acordat în mod absolut tuturor funcționarilor publici prevăzuți de acest text, ci legiuitorul lasă la latitudinea ordonatorului principal de credite dreptul de a determina categoriile de funcționari, cuantumurile sporurilor de confidențialitate și condițiile de acordare.
Prin urmare, câtă vreme legiuitorul a prevăzut și pentru această categorie profesională diferențieri în privința acordării sporului de confidențialitate (pentru acte, fapte și informații de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice) nu se poate reține cu temei existența discriminării creată de legiuitor.
Ca atare, doar personalul care operează cu informații clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ beneficiază de sporul de confidențialitate.
Acest spor este acordat, în consecință, unor categorii profesionale distincte cu statut special, expres prevăzute de legiuitor, statut care derivă din însăși natura activităților desfășurate.
legale invocate de către reclamanți ce prevăd acordarea sporului de confidențialitate anumitor categorii profesionale sunt circumscrise unor condiții care ating un grad de justificare obiectivă și rezonabilă, date de operarea cu informații clasificate.
Pentru considerentele expuse anterior, nu se poate reține întrunirea elementului de analogie sau de comparabilitate între categoriile de persoane care sunt invocate în prezenta acțiune și reclamanții-recurenți.
Se mai reține că, prin deciziile Curții Constituționale, s-a statuat că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, atât în doctrină, cât și în jurisprudența constituțională s-a statuat în mod constant că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, ci presupune instituirea unui tratament egal în situații care nu sunt diferite. De aceea, nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluții legislative diferite pentru situații diferite.
Curtea Constituțională a mai reținut că instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de cetățeni care se află în situații diferite, nu este contrară art.16 alin.1 din Constituție.
Față de cele reținute, conform art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul reclamanților și se va menține sentința pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.2125 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
TRIBUNALUL IAȘI:
- -
-
11.III.2008.-
2 ex.-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
15 Februarie 2008
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Smaranda
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 494/2008. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 286/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
