Contestație decizie de concediere. Decizia 1024/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1024/R-CM
Ședința publică din 27 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata - TRANS SRL, împotriva sentinței civile nr. 17/CM din 9 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- intimată - TRANS SRL prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 230/ 2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual și intimata - contestatoare, asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.46/2009, emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsind intimatul
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta- intimată susține recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii contestației. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - contestatoare solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 24.07.2008, la Tribunalul Argeș, contestatoarea a chemat în judecată pe TRANS pentru a se constata nulitatea absolută a deciziei nr.327/1 iulie 2008, ca fiind nelegală și netemeinică, reintegrarea acesteia în funcția avută și plata tuturor drepturilor salariale începând cu 19 decembrie 2007 până în prezent.
Contestatoarea a chemat în judecată și pe A pentru a fi obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea sa de muncă, începând cu 19 decembrie 2007 și până la reintegrarea sa în muncă și majorarea salariului la 600 lei începând cu 1 ianuarie 2008.
Ulterior, la 19 noiembrie 2008, contestatoarea a precizat că intimata TRANS i-a expediat suma de 1108 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 19 decembrie 2007 - 25 februarie 2008 și în raport de această situație solicită obligarea acestei intimate la plata tuturor drepturilor salariale începând cu data de 26 februarie 2008 și până în prezent.
În motivarea contestației s-a arătat că de la data încheierii contactului individual de muncă, respectiv 08.11.2007, și până la data de 19.12.2007, contestatoarea a desfășurat activitatea de lucrător comercial la - TRANS SRL, dată la care, prin deciziile nr. 464 și nr. 465 intimata a dispus desfacerea contactului de muncă din motive disciplinare. Ca urmare a contestării în justiție a celor două decizii, intimata a anulat decizia nr. 465/19.12.2007 prin decizia nr. 137/22.08.2998, iar decizia nr. 464/19.12.2007 a fost anulată prin decizia nr. 141/22.02.2008. Contestatoarei i-a fost comunicată decizia nr. 137/2008 în luna februarie 2008, iar decizia nr. 141/2008 i-a fost comunicată la data de 02.07.2008.
După comunicarea deciziei nr. 137/2008, contestatoarea s- prezentat la locul de muncă, însă intimata a refuzat să primească pe motiv că, trebuie așteptată soluția instanței de judecată, sentință ce a fost comunicată contestatoarei la data de 23.06.2008.
A mai arătat contestatoarea că, după comunicarea sentinței civile nr. 350/09.04.2008 a Tribunalului Argeș, a primit convocare din partea intimatei, prin care i se solicita să se prezinte la data de 30.06.2008 la sediul societății pentru a clarifica situația sa la locul de muncă. Cu toate că s-a prezentat la sediul societății, la data de 30.06.2008, administratorul societății nu i- ascultat punctul de vedere și a dat-o afară din sediul societății, amenințând-o cu desfacerea contractului de muncă pentru absențe nemotivate.
Ulterior, i-a fost comunicată decizia nr. 327/01.07.2008 prin care i-a încetat contractul colectiv de muncă potrivit art. 61 lit. (a) din Codul muncii, decizie care este lovită de nulitate absolută, întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la cercetarea disciplinară prealabilă, respectiv procesul verbal de cercetare disciplinară din data de 30. 06.2008 fost întocmit în lipsa contestatoarei, nu cuprinde semnătura sa și nu i-a fost adus la cunoștință, iar nota explicativă menționată în decizia contestată nu există pentru că nu i s-a cerut acesteia nici o explicație la efectuarea cercetării disciplinare, mai mult, nu a fost lăsată să dea nici o lămurire privind situația sa.
Prin întâmpinarea formulată, Inspectoratul Teritorial d e Muncă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe motiv că această instituție acționează doar ca prestator de servicii al unității angajatoare în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea - republicată, coroborată cu art. 3 alin.1 pct. B lit. (f) din Regulamentul de organizare și funcționare a inspecției muncii aprobat prin HG nr. 767/1999.
Prin sentința civilă nr.17/CM din 9 ianuarie 2009, Tribunalul Argeșa admis în parte contestația și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.327/1.07.2008 emisă de TRANS, dispunând reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior concedierii.
A fost respinsă contestația față de
Intimata TRANS a fost obligată să plătească contestatoarei drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
"Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a A, instanța a reținut că această excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2 din Legea nr.130/1000 coroborat cu art.3 alin.1 din nr.HG767/199, inspectoarele teritoriale de muncă efectuează înscrierile în carnetele de muncă pe baza documentelor originale depuse de angajatori în legătură cu încheierea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă ale propriilor salariați.
Atribuțiile Inspectoratului Teritorial d e Muncă sunt cele prevăzute de art.6 din Legea nr.108/1999 și art.3 din HG nr.767/1999, în care nu sunt prevăzute și atribuțiile de sancționare sale angajaților societăților comerciale.
Or, în cauză, obiectul dosarului îl constituie contestația împotriva deciziei de sancționare emisă de TRANS,astfel că pârâtul M.A nu este parte în raportul obligațional dedus judecății.
Înainte de analizarea fondului cauzei sub aspectul vinovăției sau nevinovăției contestatoarei și, implicit, a legalității și temeiniciei deciziei de sancționare atacată, instanța a verificat dacă decizia contestată cuprinde toate elementele a căror omisiune este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută, potrivit disp.art. 268 alin.2 din Codul muncii.
În baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.61699/27.11.2007, contestatoarea a fost angajată în funcția de vânzător stație la punctul de lucru Stația din, începând cu data de 08.11.2007, pe perioadă nedeterminată.
Prin decizia contestată nr.327/01.07.2008 contestatoarea a fost sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă în baza art. 61 lit. (a) din Codul muncii, începând cu data de 01.07.2008.
Potrivit disp. art.268 alin.2 lit.(a) și (c) din Codul muncii, decizia prin care angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare, iar potrivit disp. art.76 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Privind aceste mențiuni, în decizie trebuie descrisă în concret fapta pentru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.
Astfel, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară presupune menționarea aspectelor care o individualizează și anume, data la care a fost săvârșită (pentru a se putea verifica dacă sancțiunea a fost aplicată în termenul prevăzut de art. 268 alin.1 Codul muncii )și modalitatea în care s-a comis, în raport de care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina contestatorului.
Concret, în decizia nr.327/01.07.2008, s-au arătat următoarele:
"Văzând procesul verbal de cercetare disciplinară nr. 326/30.06.2008 privind abaterea disciplinară săvârșită la data de ., abatere care constă în absențe nemotivate. Ținând seama că prinnota explicativăd-na nu aduce argumente exoneratoare de răspundere".
Deci, prin decizia de sancționare nu este descrisă fapta, nefiind indicată perioada în care contestatoarea a lipsit nemotivat și pentru care a fost necesară aplicarea sancțiunii disciplinare.
Trimiterea la procesul verbal de cercetare disciplinară nr. 326/30.06.2008 nu are nici o relevanță față de dispozițiile legale care prevăd, strict și imperativ, care sunt elementele obligatorii ale unei decizii.
S-a mai menționat în decizia de sancționare că, nota explicativă a doamnei nu aduce argumente exoneratoare de răspundere.
Or, la dosarul cauzei intimata nu a depus această notă explicativă, iar din conținutul procesului verbal de cercetare disciplinară reiese că aceasta nu a dat o astfel de notă explicativă, ceea ce duce la concluzia că ceste mențiuni din decizia de sancționare nu au corespondent în realitate, fiind astfel fictive.
Instanța a apreciat că prin instituirea acestor obligații de ordin formal în sarcina angajatorului se reflectă expresia principiului statutului social și al instituit prin disp.art. 1 alin.3 din Constituția României.
Acest principiu se oglindește și în dispozițiile art. 8 din Codul muncii, potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe, iar pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și consulta reciproc în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.
Nulitatea prevăzută de art.268 alin.2 din Codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzute anume de lege. În cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție juris tantum de vătămare, astfel încât beneficiarul prezumției în speță, contestatoarea, nu trebuie să dovedească faptul vătămării ci, doar neobservarea formelor legale.
Caracterul normei legale este imperativ, iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute.
Sub acest aspect, decizia de sancționare nr.327/01.07.2008 emisă de TRAS este lovită de nulitate absolută, motiv pentru care instanța a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea absolută a acestei decizii.
În baza art.78 alin.1 Codul munciia fost obligată intimata TRAS să plătească contestatoarei drepturile salariale indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la care concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, întrucât contestatoarea nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli."
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs intimata, susținând că este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- În mod greșit prima instanță a admis contestația reținând că au fost încălcate dispozițiile imperative ale disp. art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii, în sensul că din conținutul deciziei nu se desprinde îndeplinirea condiției descrierii faptei care constituie abatere disciplinară, deși în conținutul deciziei nr.327/1.07.2008 se precizează în mod clar că fapta constă în absențe nemotivate;
- În mod greșit s-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii, în sensul că din decizie lipsesc motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului în cadrul cercetării, deși în decizia de desfacere a contractului de muncă se arată că "prin nota explicativă doamna nu aduce argumente exoneratoare de răspundere".
Motivele expuse anterior au fost încadrate de către recurentă în dispozițiile art.304 pct.9 și 7 din Codul d e procedură civilă, susținându-se că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, adică a dispozițiilor art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii și faptul că este dată cu motive străine de natura pricinii, întrucât deși se pune în discuție o chestiune de legalitate pornind de la existența sau inexistența mențiunii referitoare la motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatei, se ajunge să se motiveze așa-zisa lipsă a acestei mențiuni prin argumente de netemeinicie a mențiunii din decizia de desfacere a contractului de muncă.
Examinând sentința recurată sub aspectul celor două motive de recurs invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Susținerile recurentei privind greșita interpretare și aplicare în speță a dispozițiilor art.268 alin.2 lit.a și c din Codul muncii, sunt nefondate în raport cu conținutul deciziei nr.327 din 1 iulie 2008.
Având în vedere dispozițiile art.268 alin.2 lit.a și c din Codul muncii, se constată că decizia prin care angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea în concret a faptei pentru care a fost aplicată această sancțiune, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.
Rezultă că descrierea faptei presupune menționarea aspectelor ce o individualizează și anume, data la care a fost săvârșită pentru a se putea verifica dacă sancțiunea a fost aplicată în termenul prevăzut de lege și modalitatea în care s-a comis, în raport de care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina angajatului.
În speță, prima instanță a reținut corect faptul că decizia nr.327 din 1 iulie 2008 este lovită de nulitate absolută pentru că aceasta nu indică perioada în care contestatoarea a lipsei nemotivat, pentru care a fost necesară aplicarea sancțiunii disciplinare, iar trimiterea la un proces-verbal de cercetare disciplinară din 30 iunie 2008 nu are nici o relevanță față de dispozițiile legale mai sus-amintite, care prevăd strict și imperativ care sunt elementele obligatorii ale unei decizii (fila 50).
În cuprinsul deciziei de sancționare s-a făcut precizarea faptului că prin nota explicativă contestatoarea nu aduce argumente exoneratoare de răspundere, însă această notă la care se face referire nu a fost depusă nici în fața primei instanțe și nici în recurs.
De asemenea din conținutul procesului-verbal de cercetare disciplinară nu rezultă că, contestatoarea ar fi dat vreo notă explicativă, situație care conduce la concluzia că aceste mențiuni din decizia de sancționare sunt fictive.
Sub acest aspect, temeinic și legal a statuat instanța de fond că decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută și nu se impune modificarea soluției.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că sentința ar cuprinde motive străine de natura pricinii și că ar fi incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este de asemenea nefondată în raport de considerentele pentru care a fost admisă contestația.
Nefiind întemeiat nici unul din motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate aspectele potrivit art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, urmând ca în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă să se respingă recursul ca nefondat.
Potrivit disp. art.274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pe recurentă la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimată (fila 17).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de intimata TRANS, împotriva sentinței civile nr.17/CM din 9 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Obligă pe recurenta-intimată să plătească intimatei-contestatoare suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red. Pl.
Tehnored.
Ex.2/11.06.2009
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 218/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 265/2009. Curtea... → |
|---|
