Contestație decizie de concediere. Decizia 1122/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1122
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 246/07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 246 din 7 aprilie 2009 Tribunalului Neamțs -a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei de concediere nr. 492 din 10 decembrie 2008 emisă de intimata E-ON M Distribuție SA și s-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea introductivă contestatoarea a solicitat în contradictor cu intimata, suspendarea și anularea deciziei 492 din 10 decembrie 2008 de desfacere a contractului de muncă, plata drepturilor salariale restante de la data concedierii nelegale până la data reintegrării efective, sumă care să fie reactualizată și plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Contestatoarea și-a completat contestația și a mai solicitat nulitatea deciziei de concediere, deoarece intimata avea obligația notificării și N cu proiectul de concediere.
S-a reținut de instanța de fond că reclamanta a fost angajata societății intimate în funcția de electrician și din data de 2 septembrie 2006 locul de muncă al acesteia a fost schimbat, activitatea reclamantei urmând a se desfășura în cadrul Departamentului Proiect de Date din componența Direcției și de Energie Electrică, departament pentru care s-a dispus desființarea la ședința Consiliului de Administrație din octombrie 2007 ca urmare a nerentabilității. Desființarea efectivă s-a dispus a avea loc începând cu aprilie 2008, iar concedierea salariaților a avut loc în decembrie 2008.
S-a apreciat de prima instanță, în raport de cele menționate că disponibilizarea a fost efectivă și a avut o cauză reală și efectivă, reținându-se și buna credință a intimatei care a plătit salarii compensatorii celor concediați.
S-a mai considerat și că decizia a fost emisă de persoane împuternicite prin decizia nr. 773/24 mai 2007 în mod legal iar termenul de preaviz a fost acordat încă din 14 mai 2008.
De asemeni, s-a reținut că dispozițiile art. 70 și 74 din Codul Muncii fac referire la concedierile colective comunicarea concedierii către și N nefiind obligatorie.
Referitor la daunele morale s-a apreciat că nu s-a dovedit existența vreunui prejudiciu moral cauzat reclamantei, iar referitor la cererea reconvențională s-a considerat că ar fi fost admisibilă doar în cazul admiterii contestației.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
In motivarea recursului se arată în esență că sentința este nelegală și netemeinică deoarece decizia de concediere nu cuprinde motivele de fapt au determinat concedierea care să conducă la constatarea îndeplinirii condițiilor cerute de lege respectiv desființarea postului să fie efectivă și determinată de o cauză reală și serioasă.
A susținut recurenta că obligația oferirii unui loc de muncă în măsura posibilităților subzistă și în cazul concedierii pentru motivul prevăzut de art. 65 din Codul Muncii ( desființarea postului ) în virtutea respectării principiului egalității de tratament și al protecției salariaților împotriva concedierilor nelegale, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 74 al.1 lit. d din Codul Muncii.
Se invocă și dispozițiile art. 80 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, potrivit cărora, în situația în care disponibilizarea nu poate fi evitată conducerea unității va comunica salariatului al cărui post urmează a fi desființat, dacă i se oferă un alt loc de muncă ori dacă e cuprins într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în aceeași unitate.
Pe fondul cauzei se apreciază că decizia de concediere este nelegală întrucât a lipsit acordul sindicatului pentru concedierea la nivel de unitate, conform prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate și că desființarea postului nu a fost una efectivă, neavând o cauză reală și serioasă, condiții impuse de art. 65 al.2 din Codul Muncii.
Susține recurenta că intimata nu a fost de bună credință deoarece a refuzat să precizeze dacă a mai făcut angajări pe posturi similare și că a angajat pe posturi similare alte persoane respectiv electricieni în perioada 2007 - mai 2008.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia nr. 492 din 10 decembrie 2008 contractul individual de muncă al recurentei, electrician, în cadrul Proiectului bază de date, locația Tg. N, a încetat de la data de 12 decembrie 2008 conform art. 65 ( concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului datorate desființării proiectului din care face parte, dată la care expiră preavizul acordat în conformitate cu art. 4. 105 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil.
Conform art. 74 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu:
a). - motivele care determină concedierea;
b). - durata preavizului;
c). - criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 70 al.2 lit. d;
d). - lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.
Din cuprinsul deciziei contestate se constată că lipsesc motivele concrete care au determinat concedierea. Simpla mențiune că încetarea contractului individual de muncă se întemeiată pe dispozițiile art. 65 - concediere pentru motive care nu țin de persana salariatului, datorate desființării proiectului din care face parte nu poate constitui "motive" în înțelesul legii care să poată fi verificate și apreciate.
Practic intimata nu a motivat în fapt concedierea intimatei situație în care lipsește unul din elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină decizia de concediere.
De asemenea, nici condiția prevăzută de litera c din art. 74 Codul Muncii, nu a fost conținută de decizia contestată respectiv nu s-au indicat criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Din acest motiv nu s-a putut aprecia asupra ordinii la concediere a recurentei, atât timp cât departamentul desființat a cuprins 64 de salariați fiind efectiv concediați doar 13. Astfel, nu s-a putut stabilit pe ce criterii și-a stabilit intimata ordinea concedierilor efectuate.
Mai mult, nu au fost respectate nici prevederile art. 70 din Codul Muncii care preved că angajatorul are obligația să notifice în scris sindicatului (.) intenția de concediere colectivă, cu cel puțin 45 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere, ceea ce în cauză nu s-a făcut dovada neputându-se susține că în cauză nu ar fi o concediere colectivă, atât timp cât concedierea s-a făcut potrivit art. 65 al.1 Codul Muncii și a privit un număr de 15 salariați ( fila 147 dosar fond).
De asemenea nu se va putea reține buna credință a intimatei atât timp cât recurenta este încadrată ca electrician din 5 iunie 1985 ( conform cărții de muncă fila 120 dosar fond) iar intimata nu i-a oferit un alt loc de muncă, nesocotind dispozițiile art. 80 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național potrivit cărora în situația în care disponibilizările nu pot fi evitate conducerea unității va comunica în scris fiecărui salariat al cărui post urmează a fi desființat dacă i se oferă sau nu un alt loc de muncă ori cuprinderea într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în aceeași unitate.
Mai mult intimata a efectuat anunț pentru angajarea unui administrator, cu studii medii, experiență și cunoștințe avansate operare pachet, în decembrie 2008, post pentru care recurenta avea pregătirea necesară.
In această situație nu se poate reține că desființarea locului de muncă al recurentei a avut o cauză reală și serioasă.
In considerarea celor reținute anterior Curtea de Apel în baza art. 3041cod pr.civilă ca admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va anula decizia contestată, ca nelegală.
In baza art. 78 Codul Muncii instanța va dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior și va obliga intimata să plătească contestatoarei despăgubiri constând în salariile indexate de la data desfacerii contractului de muncă și, până la reintegrarea efectivă.
Pe cale de consecință se va admite cererea reconvențională și va fi obligată contestatoarea să restituie intimatei suma de 11.380 lei cu titlu de compensație bănească primită cu ocazia concedierii.
In baza art. 274 cod pr.civilă instanța va obliga intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - contestatare din Tg. N, -, -.B,.27, jud. N împotriva sentinței civile nr. 246 din 07.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă 246/07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, și în consecință:
Admite acțiunea.
Anulează decizia nr. 492/10.12.2008 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatarei în postul deținut anterior.
Obligă intimata să plătească contestatoarei despăgubiri constând în salariile indexate de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Admite cererea reconvențională.
Obligă contestatoarea să restituie intimatei suma de 11.380 lei cu titlu de compensație bănească.
Obligă intimata să plătească contestatarei suma de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2009.
Pt. PREȘEDINTE aflat CO, JUDECĂTORI,
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/4 ex.
22.10.2009
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 673/2009. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 1181/2008. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
