Contestație decizie de concediere. Decizia 1131/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1131
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.853 din 15.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimata fiind " Medical "
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata " Medical ", lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecata,că nu s-a depus de intimata " Medical " contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 2008 vizat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă I și că nu s-a răspuns de aceasta la excepția invocată la termenul anterior. Nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului recurentului să se prezinte.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat pentru recurentul și avocat pentru intimata " Medical ", lipsă fiind recurentul.
Avocat pentru intimata " Medical " arată că nu poate depune contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 2008 ci doar contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anii 2009-2011. Depune la dosar o copie după recursul formulat în dosarul nr- prin care vrea să facă dovada că hotărârea nr.1575/14.10.2009 a fost recurată.
Avocat pentru recurentul arată că, intr-adevar, hotărârea pe care a depus-o la dosar la termenul anterior nu este irevocabilă. Precizează că a solicitat la un moment dat conexarea acestui dosar cu acel dosar. Mai arată că unul dintre considerentele pentru care s-a desfăcut contractul de muncă sunt abaterile disciplinare grave. Consideră că are înrâurire soluția dată în celălalt dosar în prezenta cauza. Solicită suspendarea prezentei cauze până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 1575/2009 pronunțată în dosarul nr-.
Avocat pentru intimata " Medical " arată că se opune cererii de suspendare a prezentei cauze și nu crede că se poate dispune această suspendare. Mai arată că decizia de sancționare cu avertisment, care face obiectul dosarului nr-, nu este singura decizie de sancționare și că au mai existat două avertismente verbale.
Instanța respinge cererea de suspendare a prezentului recurs în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă având în vedere obiectul diferit al celor două cauze, contestație împotriva deciziei de concediere disciplinara, respectiv de sancționare cu avertisment și împrejurarea ca in prezentul dosar se va aprecia asupra deciziei ce face obiectul litigiului doar prin raportare la motivele invocate de angajator în decizia de concediere disciplinară.
Constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și pe fond să se constate nelegalitatea deciziei de concediere. Arată că decizia este nulă deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 268 lit.a din Codul Muncii. Aceasta face trimitere la două puncte din regulamentul intern, dar e doar o trimitere la text și nu se face o descriere a faptei în sine. La rândul lui regulamentul spune că face trimitere la fișa postului, însă în cauză contractul de muncă este încheiat după întocmirea fișei postului. Nu poate fi sancționat cineva în baza unei fișe a postului anterioară contractului de muncă. Precizează că a invocat ca motiv de nulitate absolută nerespectarea procedurii la cercetarea prealabila, respectiv lipsa reprezentantului salariatului. În interogatoriu, la întrebarea nr.1, intimata a răspuns că salariatul nu a solicitat prezența reprezentantului salariaților sau a sindicatului. Dar clientul său nu trebuia să solicite acest lucru deoarece reprezentantul salariaților sau a sindicatului trebuia obligatoriu să facă parte din comisie. Mai precizează că la baza deciziei de sancționare au stat plângerile a trei persoane ce sunt trecute într-o declarație comună care nu este scrisă de nici una dintre acele persoane. Aceasta a fost întocmită de. De asemenea referatul face referire la două persoane și e semnat de o singură persoană. Consideră că gravitatea faptelor săvârșite de către recurent nu a fost dovedită. Mai precizează că declarația nu este înregistrată și nu poate fi dovedită data la care a fost întocmita. În controlul făcut de Inspectoratul Teritorial d e Muncă I se relevă că unitatea nu a făcut dovada că regulamentul a fost adus la cunoștința salariaților. Indică faptul că fișa postului nu prevede nici o sancțiune și că din partea societății a fost audiat la fond ca martor. S-a opus la acest martor deoarece acesta e cel care a încheiat referatul,având deci un interes in cauza, dar instanța de fond a respins obiecțiunile. Contestatorul a solicitat doar anumite drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă și în acest fel a deranjat conducerea societății. Cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs. Depune la dosar chitanța nr. 38 în valoare de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Avocat pentru intimata " Medical " solicită respingerea recursului. Arată că procesul verbal încheiat de comisie este semnat, datat și menționează membrii comisiei. Precizează că în spatele deciziei nu este altceva decât referatul și plângerile pacienților și că în aceasta se face referire și la sancțiunile primite de recurent de-a lungul timpului. Articolul din decizie invocat de recurent nu cuprinde o enumerare limitativă ci una exemplificativă. Mai precizează că excepția cu privire la lipsa reprezentantului salariaților sau a sindicatului este invocată acum în recurs, dar oricum nu există această obligativitate. În Codul Muncii se arată că la angajatorii care au mai mult de 20 de salariați, aceștia pot fi reprezentați de către unul dintre ei. Dar in speța nu s-a ales nici un reprezentant al salariaților. Cu privire la martor, arată că nu există nici un conflict între martorul și contestator ci există un conflict între societate și recurent. Martorul a prezentat doar aspectele de fapt deoarece era șef de tură în acea zi. Învederează că recurentul a recunoscut în instanță că împotriva lui erau zilnic plângeri. Pe fond, precizează că împotriva recurentului au fost luate mai multe sancțiuni disciplinare, deoarece au fost un număr mai mare de abateri. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul arată că abaterile disciplinare respective nu există.
Constatând dezbaterile închise.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâta solicitând anularea deciziei de concediere disciplinară emisă sub nr. 468 din 24.11.2008 prin care reclamantului i s- desfăcut contractul individual de muncă nr. -/11.01.2008, cu motivarea existenței unor abateri repetate de la regulile de disciplină muncii,reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, obligarea pârâtei, în conformitate cu dispozițiile contractului individual de muncă, la plata salariilor restante începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea în funcție, a dobânzii legale, potrivit OG nr. 9/2000, a tuturor contribuțiilor datorate statului în calitate de angajator, cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.
În motivarea acțiunii s- arătat că prin decizia de concediere disciplinară emisă sub nr. 468 din 24.11.2008 s- dispus de către unitatea pârâtă, începând cu data de 25.11.2008, desfacerea contractului individual de muncă nr. -/11.01.2008, în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. Codul Muncii (Legea nr. 53/2003), cu motivarea săvârșirii unor abateri repetate de la regulile de disciplina muncii.
Decizia de concediere disciplinară este lovită de nulitate absolută fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 268 alin. 2 lit. Codul Muncii conform cu care: "(1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr- decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.(2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară".
În cauză, decizia de sancționare consemnează (insuficient) doar că, angajatul "[] fost sancționat cu avertisment scris pentru nerespectarea programului de lucru". Ori, conform dispoziției legale sus-arătate, angajatorul trebuia să precizeze în ce constă "nerespectarea programului de lucru" de exemplu - lipsa sau întârzierea de la program, precum și data exactă acestei abateri.
Nulitatea deciziei de concediere este atrasă și de încălcarea dispozițiilor lit. baa lin.2 a art. 268 Codul Muncii deoarece lipsește "precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat".Ori, în decizia de concediere, angajatorul face trimitere doar la fișa postului reclamantului.
Încălcate sunt și dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. Codul Muncii conform cu care decizia trebuie să cuprindă obligatoriu "instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată".În cauză, deși este indicată instanța la care poate fi contestată decizia - Judecătoria Iași - această instanță nu este competentă a soluționa litigiile de muncă. Contestatorul susține nulitatea deciziei deoarece indicarea greșită instanței este asimilată cu neindicarea acesteia.
Așa cum rezultă din motivarea deciziei de concediere, măsura fost luată ca urmare a abaterilor repetate de la regulile de disciplină muncii (art. 1 decizie) ori această situație nu este dovedită câtă vreme din dispozițiile art. 61 lit. Codul Muncii rezultă că abaterile repetate care pot duce la măsura extremă concedierii trebuie să fi fost anterior sancționate disciplinar, ceea ce în cauză nu este dovedit.
Ceea ce sancționează angajatorul este atitudinea "necivilizată" față de pacienții pe care reclamantul îi transportă de la domiciliile lor la diferite spitale și retur, imputându-i-se că pe data de 24.03.2008 agresat- verbal pe numita, pe care speriat-o prin conducerea cu viteză mașinii, precum și pe numita căreia i- atras atenția că are hainele nespălate, fapte pentru care se pretinde că s- propus sancționarea reclamantului cu avertisment. Ori, este evident că propunerea de sancționare (dacă a existat) nu s- materializat într-o decizie de sancționare disciplinară. Mai mult, motivarea angajatorului este puerilă deoarece conducerea mașinii s- făcut în limitele vitezei legale (neexistând dovada contrară, se prezuma respectarea regimului de viteză), adaptată la condițiile carosabilului, împrejurări care, evident, nu pot speria un om normal, iar lipsa de curățenie reprezintă o atitudine necivilizată unor pacienți fapt pentru care nu poate fi sancționat reclamantul, chiar și în condițiile în care acesta atrage atenția asupra acestui fapt.
Esențial în susținerea netemeiniciei motivării sancțiunii aplicate de către angajator este inexistența unei sancțiuni disciplinare anterioare, ceea ce echivalează cu inexistența abaterii disciplinare.
În ceea ce privește doua abatere disciplinară invocată de angajator - "nerespectarea programului de lucru", pentru care reclamantul fost sancționat disciplinar cu avertisment prin decizia nr. 443/30.10.2008 arata reclamantul ca decizia 443/30.10.2008, face obiectul unei contestații și se află în curs de soluționare pe rolul Judecătoriei Iași - dosar nr-, cu termen de judecată la data de 29.01.2009.
Această decizie, anexată prezentei, este lovită de nulitate absolută deoarece sunt încălcate dispoziții imperative ale legii respectiv, art. 268 alin. 2 lit. a, b, c, d, Codul Muncii, nefiind precizate - descrierea faptei care constituie abatere disciplinară (lit. a); precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat (lit. b); motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică (d); instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată (lit. f).
Susține că această decizie este un act "pro causa" fiind singura care ar putea conduce la ideea de "abatere disciplinară" dar, în nici un caz la ideea de "abateri disciplinare repetate" și asta deoarece, așa cum arătat anterior, nu mai există vreo altă decizie de sancționare disciplinară a reclamantului.
În ceea ce privește susținerea atitudinii necivilizate față de numiții -, și, transportați la domiciliile lor în data de 29.10.2008, se motivează de angajator neîntemeiat că reclamantul ar fi condus mașina cu viteză ceea ce ar fi cauzat lovirea pacienților de geamuri, d-lui s-ar fi făcut rău, iar reclamantul insensibil la rugămințile de conduce mai încet și- pus gluga gecii pe cap. Față de această situație arata reclamantul, cu ocazia cercetării prealabile, a negat acuzele aduse, solicitând totodată să ia cunoștință de pretinsele reclamații celor în cauză, reclamații care nu i-au fost puse la dispoziție.
Pe de altă parte, motiva sancțiune la modul la care o face angajatorul este foarte lesne deoarece, oricând se pot găsi persoane - pacienți care vor afirma că în timpul transportului li s- făcut rău etc. și asta pentru că starea de rău este foarte des întâlnită la bolnavii care fac dializă, tratament care poate da reacții adverse foarte diverse iar reclamantul, șofer fără studii medicale, nu poate și nici nu trebuie să intervină în vreun fel, singura lui datorie constând în conducerea mașinii.
În cauză, adevărul constă în interdicția pe care reclamantul o are în opri mașina pe parcurs însă oprirea mașinii este solicitată de către pacienți nu pentru că li s- făcut rău ci pentru că doresc să-și cumpere pâine, alimente, țigări ori să ia rudă de pe traseu. Atunci când reclamantul refuză, pacienții reclamă atitudinea "necivilizată" acestuia.
Nu în ultimul rând, contestatorul a arătat că, și în situația în care s-ar dovedi că a avut atitudine necivilizată față de cele trei persoane nominalizate, nu se poate reține că aceasta singura abatere este atât de gravă încât să poate constitui motiv al concedierii. În susținerea cererii invocă atitudinea corectă atât față de angajator, cât și față de pacienții pe care-i transporta, respectarea regulilor de circulație.
Intimata MEDICAL depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii și arătând că măsura luată de unitate, și anume concedierea pe motive disciplinare, este legală și temeinică și se impunea cu necesitate dată fiind conduita total neadecvată avută de reclamant.
Astfel, măsura luată se afla în perfectă concordanță cu normele prevăzute de Legea 53/2003, în speță cu prevederile art. 61 lit. a, potrivit căruia angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații:
a) în cazul în care salariatul săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
În speță, condiția legală, existența unor abateri repetate de la regulile de disciplina muncii, ca sancțiune disciplinară, este pe deplin dovedita. Astfel,reclamantul, având funcția de șofer în cadrul unității, avut de- lungul întregii perioade cât a lucrat un comportament necorespunzător, dând dovada de agresivitate verbală și reticența în a-și îndeplini obligațiile de serviciu, afișând atitudine necivilizată, ofensatoare și folosind un limbaj vulgar atât în raport cu pacienții pe care trebuia să îi transporte cât și cu unii dintre colegii de serviciu.
Acest comportament fost cauza mai multor reclamații și plângeri îndreptate împotriva sa.
Astfel, în data de 24.03.2008 (deci la doar trei luni de când reclamantul fusese angajat la unitate), fost depusă reclamație din partea numitei, care fost agresată verbal, speriată de conducerea imprudentă mașinii, fiind nevoită să coboare la 6 km distanță de casă. În acțiunea formulată de reclamant, se spune că acesta nu ar fi condus mașina cu o viteză peste limita legală, lucru neadevărat, dar chiar dacă ar fi fost adevărat, persoanele care au reclamat modul de conduce al reclamantului nu au făcut referire la limita de viteză ci la adaptarea vitezei la condițiile carosabilului. Este evident că o persoană care prefera să meargă pe jos 6 km pentru ajunge în siguranță acasă a avut motive temeinice pentru nu parcurge această distanță cu autoturismul care îi era pus la dispoziție, și anume condițiile total nesigure pentru viața și integritatea corporală în care reclamantul conducea autovehiculul.
O altă reclamație îndreptată împotriva reclamantului remisă unității pentru soluționare, este cea numitei Roșie care a fost amenințată că nu va mai fi luată în mașină pe motiv că "are hainele nespălate", fiind în continuare jignită și apostrofată. În mod rău intenționat reclamantul arată în cererea sa de chemare în judecată că "lipsa de curățenie reprezintă o atitudine necivilizată unor pacienți fapt pentru care nu poate fi sancționat reclamantul", pentru că reclamantul nu fost sancționat pentru lipsa de curățenie unora, ci pentru că acesta încălcat obligațiile prevăzute în fișa postului, el neavând chemarea să se pronunțe cu privire la astfel de chestiuni, fiind obligat doar să asigure transportul pacienților, cu atât mai puțin avea dreptul să amenințe că nu va mai primi în mașina de serviciu persoane, pe criterii stabilite de el.
De asemenea, reclamantul avut și o serie de conflicte cu unii dintre colegii de serviciu care, însă, din colegialitate nu au dorit să reclame acest lucru, deși lucrurile au fost cunoscute la nivelul conducerii unității. Acest lucru este însă recunoscut chiar de către reclamant care, în urma convocării în fața comisiei de disciplină din data de 21.07.2008, în urma căreia comisia propus sancționarea cu avertisment, acesta a afirmat că, "va încerca să își îmbunătățească relația cu anumiți pacienți și cu unii dintre colegi".
După ce fost convocat la comisia de disciplină în data de 23.07.2008, la data de 30.10.2008, în urma unei noi întruniri a comisiei de disciplină provocate în continuare de comportamentul neadecvat al reclamantului, acesta fost din nou sancționat, de data aceasta cu avertisment scris, pentru nerespectarea programului de lucru, prin decizia de sancționare nr. 443/30.10.2008.
Cu toate acestea, reclamantul a perseverat într- conduită necivilizată și ostilă, astfel încât pe data de 03.11.2008, acesta fost pentru treia oară convocat în fața comisiei de disciplină în urma unei alte reclamații prin care s- reținut că în data de 29.10.2008, în timp ce se deplasa de la către pentru a transporta la domiciliu pe pacienții, și, acesta a avut din nou o atitudine agresivă și vulgară față de cei pe care îi transporta. Astfel, deși pacienții l-au rugat să meargă puțin mai încet, acesta nu ținut cont de solicitarea lor, nici atunci când ajuns în unde drumul este foarte accidentat, ceea ce făcut ca pacienții să se lovească cu capul de geamuri. În urma acestui fapt, unuia dintre pacienți i s- făcut rău, lucru care, însă, nu l- determinat pe reclamant să adapteze viteza de mers la condițiile carosabilului. Mai mult decât atât, în urma rugăminților pacienților, acesta țipat la ei. Din nou cu rea intenție, reclamantul arată că în situația în care pacienților li s- făcut rău în timpul transportului, șoferul nu trebuie să intervină în nici un fel, singura lui obligație fiind aceea de conduce mașina, făcând abstracție de faptul că ceea ce a provocat starea de rău pacienților transportați fost tocmai modul necorespunzător în care acesta conducea mașina. Mai menționează că pacienții în cauză nu au solicitat oprirea mașinii, așa cum încearcă să sugereze reclamantul în acțiunea sa, ci reducerea vitezei și adaptarea ei la condițiile de mers.
Mai menționează, în ceea ce privește temeinicia deciziei de desfacere contractului de muncă, faptul că de câte ori fost convocat în fața comisiei de disciplină, reclamantul avut o atitudine sfidătoare și necooperantă.
În ceea ce privește legalitatea deciziei nr. 468/24.11.2008, a arătat faptul că decizia de concediere disciplinară nu încalcă prevederile art. 268 alin. 2 lit.a Codul Muncii, așa cum afirmă reclamantul, dat fiind faptul că în decizie se cuprinde, așa cum prevede legea, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, și anume fapta petrecută în data de 29.10.2008, faptă care cumulată cu celelalte abateri ale reclamantului dus la desfacerea contractului de muncă. Nerespectarea programului de lucru, despre care se face vorbire în acțiunea reclamantului este obiectul altei decizii de sancționare, și anume decizia nr. 443, elementele detaliate ale acestei abateri regăsindu-se în cuprinsul deciziei respective.
Nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 268 lit. b alin. 2 Codul Muncii, pe motiv că ar lipsi "precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;". Potrivit aceluiași act normativ, art. 263, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Ori, din aceasta reiese clar că legiuitorul nu avut în vedere cu cadru strict limitat la statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, atunci când se referă la normele căror încălcare dă dreptul la aplicarea unei sancțiuni disciplinare. Spiritul legii are în vedere încălcarea oricăror înscrisuri cu caracter normativ în baza cărora se desfășoară relațiile de muncă și care circumscriu sfera obligațiilor și drepturilor în raporturile de muncă. Astfel, chiar dacă legea nu menționat expres și fișa postului, este evident că și aceasta intră în categoria documentelor care dau temei unei decizii de sancționare disciplinară. Iar potrivit prevederilor articolului invocat de reclamant la acest punct, în decizia de sancționare, făcut trimitere la punctele din fișa postului care au fost încălcate de reclamant, și anume, pct. 12 și 21 potrivit cărora salariatul este obligat "să aibă atitudine civilizată față de persoanele transportate" și respectiv să "se comporte civilizat în relațiile cu clienții, colegii de serviciu, superiorii ierarhici, organele de control".
Este evident că dacă legiuitorul ar fi avut în vedere doar necesitatea prevederii articolului din statutul de personal, regulamentul intern și contractul colectiv de muncă, prevederile art. 263 citat mai sus, care prevede un cadru mai larg de acte normative ar rămâne fără acoperire.
În fine, arata parata,decizia nr. 468 nu încalcă nici prevederile art. 268 alin.2 lit. Codul Muncii conform cu care decizia trebuie să conțină în mod obligatoriu "instanța la care sancțiunea poate fi contestată". Aceasta pentru că în cuprinsul deciziei, la art. 4 este menționat faptul că reclamantul se poate adresa cu contestație la Judecătoria Iași. Este adevărat că dintr- eroare, instanța indicată este judecătoria și nu tribunalul, dar având în vedere că în situația introducerii contestației la judecătorie, din oficiu, această instanță și-ar declina competența și ar trimite cererea la instanța competentă, fără ca dreptul contestatorului să aibă de suferit, consideră că invocarea nulității deciziei pe acest motiv nu poate fi reținută.
Înțelege să invoce pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive, având în vedere că reclamantul înțeles să-și îndrepte acțiunea împotriva iar decizia de concediere disciplinară a fost emisă de Medical, care este o altă persoană juridică înregistrată la Registrul Comerțului. Reclamantul a fost la un moment dat angajatul, dar relațiile de muncă au încetat în urma demisiei. Analizând litigiul de muncă de față, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SRL I, contestatorul și-a precizat acțiunea încă de la prima zi de înfățișare în sensul că a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, pe SC Medical SRL Față de modificarea în termen a acțiunii, excepția nu mai subzistă.
Cu privire la excepția nulității absolute a deciziei contestate întrucât nu s-a indicat instanța la care poate fi contestată, aceasta este neîntemeiată și a fost respinsă. În finalul deciziei contestate apare mențiunea că împotriva prezentei decizii, salariatul se poate adresa cu contestație la Judecătoria Iași, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare. Menționarea greșită a instanței nu l-a împiedicat pe contestator să atace decizia, în termen, la instanța competentă să o soluționeze, nefiind prejudiciat de această eroare.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că a fost angajatul intimatei SC Medical SRL I începând cu data de 01.01.2008, îndeplinind funcția de șofer, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM I sub nr. -/11.01.2008.
Prin decizia de concediere disciplinară nr. 468/24.11.2008 s- dispus desfacerea contractului individual de muncă nr. -/11.01.2008 de la data de 25.11.2008, în temeiul art. 61 lit. Codul Muncii, cu motivarea săvârșirii unor abateri repetate de la regulile de disciplina muncii. Ca situație de fapt s-a reținut că în data de 29.10.2008, în timp ce se deplasa de la către pentru a transporta la domiciliu pacienții, și, acesta a avut o atitudine agresivă și vulgară față de cei pe care îi transporta. Astfel, deși pacienții l-au rugat să meargă puțin mai încet, acesta nu ținut cont de solicitarea lor, nici atunci când ajuns în unde drumul este foarte accidentat, ceea ce făcut ca pacienții să se lovească cu capul de geamuri. În urma acestui fapt, unuia dintre pacienți i s- făcut rău, lucru care, însă, nu l- determinat pe reclamant să adapteze viteza de mers la condițiile carosabilului. Acestea sunt dovedite prin copiile declarației date de cei trei și de referatul înregistrat sub nr. 444/31.10.2008, aflate la dosar la filele 37 și 38. Din declarația bolnavilor respectivi rezultă că a dat dovadă de agresivitate verbală și atitudine necivilizată, ofensatoare, folosind un limbaj vulgar față de pacienții pe care avea obligația să- transporte.
La aplicarea celei mai grave sancțiuni-desfacerea contractului de muncă- s-a avut în vedere faptul că a avut un comportament agresiv și necivilizat față de bolnavii pe care trebuia să-i transporte și a mai fost sancționat prin decizii anterioare. Din nota explicativă dată de contestator la data de 03.11.2008 și aflată în copie la dosar la fila 36 rezultă aceeași atitudine refractară a acestuia.
Prin declarațiile date de contestator și anterior( filele 53, 54 dosar) acesta recunoaște că are un comportament și un limbaj necivilizat și necorespunzător dar a promis să și le îmbunătățească, lucru nerealizat însă.
Contestatorul a invocat anumite evenimente grave din viața sa personală care l-ar fi determinat să se comporte astfel. În relațiile sociale și de serviciu însă acest tip de comportament nu este permis. Cu atât mai mult cu cât în atribuțiile sale de serviciu intra transportul unor oameni foarte bolnavi( mulți făceau dializă) și cu un nivel de trai foarte scăzut, față de care ar fi trebuit să manifeste chiar mai multă condescendență decât față de un om normal și sănătos. Este posibil ca unii dintre bolnavi să nu fi avut hainele foarte curate dar având în vedere afecțiunile lor, despre care contestatorul știa, nu trebuia să-i trateze astfel. Același mod agresiv de a trata bolnavii rezultă și din faptul că a refuzat să reducă viteza mașinii în zonele unde drumul nu era asfaltat sau era, ceea ce le-a produs traume, aceștia având și așa o stare de sănătate precară. Contestatorul nu conducea un mijloc de transport în comun, astfel încât singurele sale atribuții să fie respectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, ci transporta bolnavi și încă doar bolnavi cu afecțiuni grave care nu se puteau deplasa cu alt mijloc de transport.
Decizia contestată cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară - fapta petrecută în data de 29.10.2008, faptă care, cumulată cu celelalte abateri, dus la desfacerea contractului de muncă. Nerespectarea programului de lucru, despre care se face vorbire în acțiunea nu face obiectul deciziei contestate
În decizie sunt cuprinse, la încadrarea în drept, normele și regulile stabilite prin fișa postului pct. 12 și 21 potrivit cărora salariatul trebuie să aibă o atitudine civilizată față de persoanele pe care le transportă și dispozițiile art. 61 lit. a) din Codul Muncii.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 181-191 din Codul Muncii, a respins contestația formulată de.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegala si netemeinica.
A invocat recurentul ca sentința tribunalului este nula întrucât prima instanța nu a analizat si nu a rezolvat prin dispozitiv excepția nulității absolute a deciziei de concediere întemeiata pe disp.art.268 alin.2 lit. a si b din Codul Muncii constând in descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara si precizarea prevederilor din regulamentul intern,statut sau CCM incalcate de salariat. Lipsa unor sancțiuni anterioare "faptei din 29.10.2008" si trimiterea doar la fisa postului nu este suficienta, aceasta nefăcând parte dintre actele juridice interne la care face trimitere Codul Muncii.
Invoca recurentul nulitatea deciziei de concediere si pentru incalcarea disp.art.267 din Codul Muncii, susținând ca in cauza nu s-a efectuat cercetare disciplinara prealabila, angajatorul nu a combătut cu nimic ceea ce a susținut contestatorul in nota explicativa.
Declarația cu privire la fapta nu este scrisă de nici una dintre persoanele menționate, respectiv, fiind întocmită de si nu este datata ori înregistrata. Referatul 444/2008 si propunerea de concediere au fost întocmite de aceeași persoana audiata ca martor la prima instanța, a cărui declarație trebuia înlăturata ca fiind subiectiva.
Mai arata recurentul ca, așa cum rezultă din motivarea deciziei de concediere, măsura fost luată ca urmare a abaterilor repetate de la regulile de disciplină muncii (art. 1 decizie) ori această situație nu este dovedită câtă vreme din dispozițiile art. 61 lit. Codul Muncii rezultă că abaterile repetate care pot duce la măsura extremă concedierii trebuie să fi fost anterior sancționate disciplinar, ceea ce în cauză nu este dovedit.
In drept, recursul nu a fost motivat insa criticile formulate se circumscriu disp.art.304 pct 9.pr.civ. vizând interpretarea si aplicarea greșita a legii.
Intimata SC Medical SRL I nu a depus întâmpinare.
In recurs s-au depus înscrisuri (filele 19-23 si 30-32 dosar).
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de motivele invocate, prioritar cu referire la cele ce vizează excepția nulității absolute a deciziei de concediere prin prisma disp. art. 137 Cod pr.civ. si 268 alin.2 lit. a si b din Codul Muncii, Curtea constata ca recursul este fondat, insa doar pentru următoarele considerente.
Prin decizia de concediere disciplinară nr. 468 din 24.11.2008 s- dispus de către pârâtă, începând cu data de 25.11.2008, desfacerea contractului individual de muncă nr. -/11.01.2008, în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. Codul Muncii, cu motivarea săvârșirii unor abateri repetate de la regulile de disciplina muncii.
Curtea apreciază ca decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta prin încălcarea dispozițiilor lit. baa lin.2 a art. 268 Codul Muncii deoarece lipsește din conținutul sau "precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat". Angajatorul face trimitere doar la pct.12 si 21 din fișa postului reclamantului. Ori, aceste precizări nu sunt de natura a acoperi cerințele exprese ale textului legal anterior menționat, așa cum eronat a reținut prima instanța, atât timp cat legiuitorul a inteles sa prevadă limitativ condițiile de forma necesare pentru legalitatea unui act unilateral de acest fel.
Faptul ca potrivit art. 263, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară nu înseamnă că o poate exercita abuziv, fiind fara echivoc faptul ca legea, pentru protecția dreptului salariatului, are în vedere si menționeaza expres ca decizia trebuie sa cuprindă prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Ca atare, cum decizia de concediere apare ca fiind nula absolut, conform disp.art.268(2) lit.b din muncii, Curtea nu va mai proceda la analiza celorlalte critici formulate de recurent ce vizează fondul cauzei si, in baza disp.art.312 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul, va modifica in tot sentința tribunalului si va admite contestația, făcând si aplicarea disp.art.274 pr.civ.
In ceea ce privește cererea privind dobânda legala,Curtea o va respinge si va constata ca prin aplicarea art.78(1) din Codul Muncii se procedează la o integrala despăgubire a salariatului. De asemenea, va constata ca virarea contribuțiilor către stat este o obligație prevăzuta de lege in sarcina angajatorului, neimpunându-se pronunțarea unei hotărâri in acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.853 din 15.05.2009 a Tribunalului Iași, sentința pe care o modifica in tot.
Admite excepția nulității absolute a deciziei de concediere nr. 468 din 24.11.2008 emisa de SC Medical SRL I, excepție invocata de contestatorul.
Constata nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 468/24.11.2008.
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
Obliga intimata SC Medical SRL I la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data de 25.11.2008 si pana la reintegrarea efectiva.
Respinge cererile vizând plata dobânzii legale si virării de către intimata a contribuțiilor datorate statului.
Obliga intimata sa plătească contestatorului recurent suma de 1900 lei cheltuieli de judecata(fond si recurs).
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 27 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
14.12.2009- 2 ex.-
Tribunalul Iași:;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 33/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 276/2009. Curtea de... → |
|---|
