Contestație decizie de concediere. Decizia 1166/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7144/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1166/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-"E- "SRLîmpotriva sentinței civile nr.1141 din data de 13.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29150/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-"E- "SRL,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 27.10.2008 depusă la dosar-fila 28, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 16.10.2008, fotocopia sentinței recurate investită cu formulă executorie din partea intimatului.
Recurenta -"E- "SRL,prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -"E- "SRL,prin avocat, având cuvântul în susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar declarația proprietarului imobilului în care societatea recurentă își desfășoară activitate, respectiv, în-, sector 1 (punct de lucru al societății recurente) a numitei, autentificată sub nr.4045 din 03.11.2008 la BNP și, pentru a dovedi faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu a fost comunicată societății la adresa mai sus menționată.
Față de cele susținute, solicită admiterea cererii de repunere în termenul legal de recurs, având în vedere faptul că, la instanța de fond s-a depus la dosar cerere din partea societății prin care solicita citarea acesteia și la punctul de lucru, respectiv, din-, sector 1, iar la data comunicării hotărârii primei instanțe, aceasta s-a făcut numai la sediul societății nu și la punctul de lucru.
Cât privește investirea cu formulă executorie a sentinței atacate de către intimatul în cauză, solicită a se observa că acesta a procedat în acest sens cu rea credință, dat fiind faptul că procedura de comunicare a hotărârii instanței de fond nu a fost legal îndeplinită, iar societatea recurentă a luat cunoștință de hotărâre la momentul formulării cererii de către avocatul ales al acesteia.
Cu privire la cererea de recurs dedusă judecății, recurenta, prin avocat, solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată și motivată în scris, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1141 din 13.02.2008, pronunțată în dosarul nr. 29150/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata "E- "; a dispus anularea deciziei nr. 2/24.07.2007, emisă de intimată; a obligat intimata să-l reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior concedierii, precum și la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 74 lit. a) din Codul muncii, întrucât nu conține motivele care au determinat concedierea.
În decizia menționată, a mai reținut prima instanță, intimata s-a rezumat să menționeze că încetarea contractului de muncă a fost determinată de dificultățile economice în care se află societatea și de reorganizarea activității acesteia, fapt care nu echivalează cu o descriere a motivelor care au determinat concedierea.
În plus, lipsa cuprinderii în conținutul deciziei de concediere a mențiunilor obligatorii nu poate fi complinită prin alte acte, ulterioare, concomitente sau anterioare deciziei de concediere sau prin apărări făcute de angajator în fața instanței cu ocazia contestării deciziei.
S-a mai constatat că decizia nu face referire nici la actul decizional prin care s-a hotărât modificarea organigramei societății, neputând fi luată în considerare ca dovadă ce tinde să probeze caracterul real al cauzei încetării contractului de muncă hotărârea AGA nr. 4/01.06.2007, câtă vreme acest act nu este menționat în decizia de concediere.
De asemenea, toate actele contabile depuse la dosar de intimată nu prezintă dovada înregistrării la administrația financiară, pentru a se dovedi că acestea sunt documente care constituiau adevărata cauză a situației financiare a firmei.
În consecință, s-a apreciat că pârâta nu a făcut dovada caracterului serios și real al cauzei desființării locului de muncă ocupat de reclamant în condițiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii, nu a respectat nici obligația imperativă prevăzută de art. 73 din același Cod privind acordarea termenului de preaviz și nu a făcut dovada comunicării către reclamant a preavizului de concediere nr. 20/21.06.2007, în lipsa semnăturii destinatarului.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 78 din Codul muncii.
Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale a fost respins, întrucât s-a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta "E- ", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de recurs, s-a solicitat repunerea recurentei în termenul de declarare a recursului și considerarea ca moment de începere a calculului termenului ziua în care aceasta a luat efectiv cunoștință de conținutul hotărârii atacate, respectiv 07.08.2008, când apărătorul părții a studiat dosarul.
În susținerea acestei cereri, s-a arătat că sentința civilă atacată nu a fost comunicată recurentei, deși la data de 24.04.2008 a fost depusă la Serviciul Registratură al Tribunalului o cerere de recomunicare la adresa punctului de lucru din B, str. -. - nr. 26, sector 1.
Mai mult, a susținut recurenta, aceasta a fost nevoită să ia cunoștință despre măsurile procesuale ce au fost dispuse ulterior comunicării hotărârii (emiterea titlului executoriu și efectuare unei recomunicării fictive a sentinței) printr-o simplă conjunctură, respectiv în urma unei cereri de studiere a dosarului ce a fost formulată de apărătorul părții.
Cu privire la cererea de repunere în termen, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când parte dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În fapt, Curtea constată că, la data de 8.04.2008 (fila 99 din dosarul instanței de fond), sentința civilă pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a VIII-a a fost comunicată la sediul social al "E- " din-, indicat de contestator în cuprinsul contestației sale și de intimată în cererile depuse la filele 12 și 66 ale dosarului de fond.
La data de 02.05.2008, pârâta a solicitat comunicarea sentinței la punctul de lucru al societății, situat în B, str. -. - nr. 26, sector 1, deși, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 79-86 ale dosarului de fond, certificate pentru conformitate de avocatul societății, s-a realizat acordul părților contractului de închiriere pentru imobilul de la adresa de mai sus în sensul rezilierii acestuia, începând cu data de 1.11.2007.
Dovada de comunicare la adresa punctului de lucru din str. -. - nr. 26 a fost restituită la dosarul cauzei, cu mențiunea că noul locatar nu permite afișarea (fila 100 a dosarului instanței de fond)
Ca urmare a cererii formulate de contestator în data de 15.07.2008, comunicarea hotărârii către partea adversă s-a făcut, în aceeași zi, și prin afișare la ușa instanței. (fila 107 a dosarului instanței de fond)
În raport de această situație, Curtea reține că nu poate fi avută în vedere data de 07.08.2008 ca moment de începere a curgerii termenului de recurs de 10 zile, astfel cum solicită recurenta, cu atât mai mult cu cât cererea avocatului "E- " privind aprobarea studierii dosarului în care a fost pronunțată sentința recurată nu poartă nici o viză prin care să i se dea dată certă.
Cum recurenta nu a făcut dovada existenței vreunei împrejurări obiective, mai presus de voința sa, care să o fi împiedicat să exercite calea de atac în termenul de 10 zile prevăzut de lege, Curtea urmează să respingă cererea de repunere în termenul de recurs.
Având în vedere că recursul a fost expediat prin poștă la data de 08.08.2008, astfel cum rezultă din mențiunea înscrisă pe plicul aflat la fila 14 dosarului de recurs, după împlinirea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, calculat pe zile libere, conform art. 101 din Codul d e procedură civilă, de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond (indiferent dacă se ia în calcul data de 8.04.2008 sau cea de 15.07.2008), Curtea, față de dispozițiile art. 301 din Codul d e procedură civilă, va face aplicarea art. 103 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, în raport de prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul urmează a fi respins, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de recurenta "E- " împotriva sentinței civile nr.1141 din 13.02.2008, pronunțată în dosarul nr. 29150/3/LM/2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./tehnored
2 ex.25.03.2009
Jud.fond: Dalina/
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
← Contestație decizie de sancționare. Decizia 23/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1341/2009. Curtea... → |
---|