Contestație decizie de concediere. Decizia 1188/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1188/R-CM
Ședința publică din 24 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC MUNTENIA SA, împotriva sentinței civile nr. 62/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- pârâtă MUNTENIA prin consilier juridic Acea în baza delegației depusă la dosar și intimatul- reclamant, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 7/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei- pârâte a depus la dosar concluzii scrise.
Avocat a depus la dosar xerocopii de pe decizia nr. 67 din 15 aprilie 2009, emisă de unitatea recurentă, decizia civilă nr.350/R-CM din 26 iunie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr- și copie-extras din Codul Muncii - și adnotat cu legislație, doctrină și jurisprudentă -Volumul
Părțile prezente susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei- pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 62/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, în sensul respingerii contestației formulată de și menținerea deciziei emisă de unitate ca fiind legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca lipsit de obiect și de interes.
In subsidiar invocă nulitatea absolută a deciziei de concediere întrucât angajatorul anterior emiterii acesteia nu a propus salariatului alte locuri de muncă, compatibile cu pregătirea sa.
Solicită respingerea recursului față de toate motivele invocate.
Reprezentanta recurentei- pârâte, având cuvântul în replică cu privire la excepția de nulitate invocată de apărătorul intimatului- reclamant susține că decizia a fost emisă în baza dispozițiilor hotărârii, pronunțată de Tribunalul Argeș prin care a fost anulată prima decizie de suspendare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 02.09.2008, contestatorul, în contradictoriu cu intimata Turism Muntenia a solicitat anularea deciziei nr.147/31.07.2008 emisă de intimată, reintegrarea în postul deținut anterior concedierii, cu obligarea unității la plata despăgubirilor salariale corespunzătoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că prin decizia de mai sus i-a fost desfăcut contractul de muncă potrivit art.65 alin.1 și 2 din Codul Muncii, începând cu data de 01.08.2008. Decizia este nelegală pentru următoarele motive:
1) Contractul său de muncă a fost suspendat de două ori, măsura fiind anulată de către instanțele judecătorești prin hotărâri definitive sau irevocabile. Prin decizia nr.146/31.07.2008 a fost reîncadrat pe postul de conducător auto, ca urmare a deciziei civile pronunțată la 16.08.2008 de Curtea de APEL PITEȘTI și în aceeași zi s-a emis decizia contestată prin care i s-a desfăcut contractul de muncă. Arată că ultima măsură a fost dispusă cu rea-credință, neexistând o hotărâre a Consiliului de Administrație al Turism Muntenia din acea dată prin care să se dispună o reorganizare a departamentului în care lucra. Mai mult, la baza emiterii acesteia au stat hotărâri ale acestui organ emise anterior deciziei de reîncadrare și concediere.
2) Reducerea posturilor nu a fost efectivă, în perioada decembrie 2007 - aprilie 2008 patru posturi de conducător auto rămânând vacante, în perioada suspendării sale și chiar după emiterea hotărârilor din datele de 29.01.2008 și 30.07.2008 au mai fost angajate alte persoane pe funcții identice.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.62/CM din 16 ianuarie 2009, a admis contestația, a anulat decizia nr.147/31.07.2008 emisă de Turism Muntenia și a dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii, cu consecința obligării intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorului pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și reintegrare, indexate, majorate, reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul.
Prin aceeași sentință a fost obligată intimata la cheltuieli de judecată în cuantum de 750 lei.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul unității intimate în postul de conducător auto. La data de 18.06.2007, prin decizia nr.1445 intimata i-a suspendat contractul de muncă, însă prin sentința civilă nr.851/CM/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.338/R/CM/18.04.2008 a Curții de APEL PITEȘTIs -a dispus anularea acesteia și repunerea părților în situația anterioară. La data de 22.01.2008, prin decizia nr.17, intimata a dispus din nou suspendarea contractului de muncă al acestuia, iar prin sentința civilă nr.576/CM/16.06.2008 Tribunalul Argeșa admis contestația împotriva acestei decizii, a anulat-o și a repus părțile în situația anterioară. La data de 31.07.2008 s-a emis decizia nr.146/31.07.2008 de către intimată, prin care contestatorul a fost reîncadrat pe postul de conducător auto în cadrul Departamentului Transporturi începând cu 31.07.2008. În aceeași zi, prin decizia nr.147 intimata a dispus încetarea contractului de muncă al acestuia, în baza art.65 alin.1 și 2 din Codul Muncii.
În cuprinsul acestei ultime decizii ce face obiectul procesului s-a menționat că la baza emiterii sale au stat Hotărârea nr.5/29.01.2008 și nr.32/30.07.2008 ale Consiliului de Administrație al Turism Muntenia în conformitate cu care s-a realizat reorganizarea societății, vânzarea celor 5 autoturisme și a unui microbuz ale acesteia, precum și desființarea postului contestatorului și Hotărârea Adunării Generale Ordinare Acționarilor din data de 17.07.2008, prin care s-a aprobat noua organigramă a Turism Muntenia
Analizând hotărârile de mai sus, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr.5/29.01.2008 Consiliul de Administrație al Turism Muntenia a dispus vânzarea 5 autoturisme și a microbuzului -. Prin Hotărârea nr.32/30.07.2008 același organism a dispus reîncadrarea contestatorului în postul deținut anterior și încetarea contractului de muncă al acestuia, începând cu 01.08.2008, ca urmare a reorganizării Departamentului transporturi din cadrul unității.
Potrivit art.65 alin.2 din Codul Muncii, în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când acesta nu se mai regăsește în organigrama sau în statul de funcții al angajatorului. Concedierea nu este efectivă atunci când postul sau posturile desființate apar în structura angajatorului, dar în cadrul altor departamente, compartimente, birouri sau secții.
Intimata a depus la dosar organigrama aprobată în ședința Consiliului de Administrație din 19.05.2008 și pe cea valabilă până la acel moment, nu și pe cea despre care se menționează în conținutul deciziei că ar fi stat la baza măsurii concedierii emisă. Analizând aceste documente depuse de intimată la dosar, tribunalul a constatat că în noua organigramă nu se mai regăsește departamentul a, însă că se menține Departamentul transporturi. Nu s-a făcut dovada că, contestatorul își desfășura activitatea în departamentul a, ci în departamentul transporturi, iar din organigrame nu a rezultat cu certitudine numărul de posturi existente anterior lunii mai 2008 în aceste compartimente, existând doar mențiunea reducerii ulterioare a 4 posturi, fără a se arăta care sunt. În consecință, s-a constatat că nu s-a făcut dovada desființării efective postului contestatorului.
De asemenea, desființarea unor posturi în condițiile în care sunt menținute altele de același fel, trebuie precedată de existența unor criterii de selecție a personalului care ocupă posturile în cauză, criterii care trebuie respectate în mod obiectiv. Dacă s-ar reține că intimata a redus efectiv postul contestatorului, aceasta nu a făcut dovada existenței unor criterii de selecție din care să reiasă necesitatea desființării postului deținut de contestator. Mai mult, la momentul la care contestatorul a fost reintegrat, respectiv 31.07.2008, exista deja organigrama aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație al Turism Muntenia din mai 2008, în cuprinsul deciziei nr.1461/2008 existând mențiunea reintegrării acestuia conform deciziei civile nr.338/R/CM/18.04.2008 a Curții de APEL PITEȘTI în postul de conducător auto din cadrul Departamentului Transporturi. Astfel, la acel moment postul exista, iar altă modificare a organigramei intervenită după 19.05.2008 nu a fost dovedită.
Mai mult, suspendarea contractului de muncă al contestatorului de două ori, chiar după ce instanța de judecată a anulat măsura suspendării și faptul că în aceeași zi în care intimata a dispus reintegrarea potrivit hotărârii instanței a dispus și încetarea contractului de muncă demonstrează caracterul neserios al măsurii, întreaga procedură întocmită de unitate, care a condus la luarea măsurii de concediere a contestatorului, vizând în fapt înlăturarea acestuia din societate.
Așa fiind, față de cele menționate anterior, tribunalul a reținut că la nivelul intimatei nu a avut loc o concediere în conformitate cu dispozițiile art.65 din Codul Muncii, respectiv aceasta nu îndeplinește condițiile de a fi efectivă, reală și serioasă.
Împotriva sentinței civile nr.62/CM/16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs intimata Turism Muntenia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, invocând faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, cât și aplicarea greșită a legii.
Motivând recursul, intimata susține că hotărârea este nelegală întrucât instanța de fond nu a manifestat rol activ, nu s-a implicat în stabilirea situației reale, în sensul că nu a luat în considerare faptul că pentru a se constata dacă desființarea postului a avut loc în mod efectiv, ar fi trebuit cercetate statul de funcții și organigrama societății. Dacă se analiza organigrama societății anterioară emiterii deciziei de concediere individuală, se poate cu ușurință constata faptul că în cadrul Agenției de turism nu au existat Biroul Transporturi și Biroul a, în timp ce organigrama aprobată de Consiliul de Administrație la data de 19 mai 2008 și de Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor la data de 17 iulie 2008, Biroul a nu se mai regăsește. Este real că urmare anulării deciziei de suspendare, contestatorul a fost reîncadrat pe postul deținut anterior, dar aceasta conform sentinței civile nr.576/CM/16 iunie 2008, după care la aceeași dată angajatorul a emis o decizie de concediere individuală, în temeiul art.65 alin.1 și 2 din Codul Muncii.
A doua critică, încadrată conform dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, vizează aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond a apreciat că decizia de încetare a contractului de muncă a fost emisă cu încălcarea art.65 alin.1 și 2 din Codul Muncii. Condițiile concedierii individuale din motive economice și care trebuie îndeplinite cumulativ, au fost respectate întocmai de intimată.
Ultima critică, ce vizează motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, se referă la faptul că în raport de solicitările formulate de contestator prin cererea sa, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul dacă nu se impunea încetarea contractului individual de muncă, pe care rezultă că nu le-a cerut.
Față de cele arătate mai sus se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea contestației.
Contestatorul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Examinând criticile formulate prin prisma probelor administrate în cauză, a cauzelor de modificare invocate cât și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
În ce privește prima critică ce vizează faptul că instanța nu a manifestat rol activ în soluționarea cauzei, susținerea este neîntemeiată.
Conform principiului rolului activ prevăzut de art.129 Cod procedură civilă, judecătorul este obligat să descopere adevărul și să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor legitime, ceea ce a și făcut instanța de fond, rolul activ al instanței presupunând doar aflarea adevărului judiciar. Din dezvoltarea acestei critici rezultă însă nemulțumirea intimatei față de interpretarea dată de instanță probelor administrate în cauză și a stabilirii situației de fapt ce rezultă din motivarea sentinței.
Instanța de fond a manifestat rol activ, nu au fost încălcate dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, a stabilit corect situația de fapt, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Nici cea de-a doua critică nu este fondată, în dezvoltarea căreia se invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii.
Astfel, dispozițiile Codului muncii, art.65 alin.(2) corespund exigențelor prevăzute de art.24 lit.a) din Carta Socială Europeană, text care menționează "dreptul lucrătorilor de a nu fi concediați, fără un motiv întemeiat". Nici existența unor dificultăți economice nu constituie determinarea exactă a motivelor ce justifică încetarea contractului individual de muncă.
Articolul 65 alin.(2) prevede că "desființarea locului de muncă, trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă", condiții a căror îndeplinire poate fi cenzurată de instanța judecătorească, textul nepermițând încetarea contractului individual de muncă din voința unilaterală a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin asemenea măsuri să poată fi îngrădit exercițiul dreptului la muncă. Ori instanța de fond, a apreciat corect că în cauză nu a avut loc o concediere în conformitate cu dispozițiile art.65 din Codul Muncii.
Ultima critică încadrată în drept conform dispozițiilor art.304 pct.6 Cod procedură civilă este de asemenea neîntemeiată, întrucât instanța nu a dat mai mult decât s-a cerut, având în vedere contestația formulată și capetele de cerere formulate de contestator, respectiv "anularea deciziei de concediere, reîncadrarea în funcția deținută anterior, cu obligarea societății la plata despăgubirilor salariale corespunzătoare".
Potrivit art.129 (6) Cod procedură civilă, în toate cazurile, "judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății", dispoziții respectate întocmai de instanța de fond.
În ce privește excepția ridicată de contestator, aceea a lipsei de obiect și de interes a intimatei în susținerea pe fond a recursului, urmează a se observa că decizia nr.67/15 aprilie 2009 a fost emisă în baza sentinței civile nr.62/CM/16 ianuarie 2009 a Tribunalului Argeș, decizie definitivă și executorie, așa încât nu se poate susține că recursul este lipsit de obiect sau de interes, motiv pentru care au fost analizate pe fond motivele de recurs.
Așa fiind, în considerarea celor arătate mai sus, se apreciază că recursul nu este fondat și în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta MUNTENIA, împotriva sentinței civile nr.62/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./06.07.2009
Jud.fond: /
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 35/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 411/2009. Curtea de... → |
|---|
