Contestație decizie de concediere. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. Nr. 132/
Ședința publică din 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în F nr.4,. 4,.5, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 673 din 22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - COM SRL cu sediul în com. Vânători, sat, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2594/91 din 14.09.2007 la Tribunalul Vrancea contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziilor nr. 1 din 1.06.2007 și nr. 1 din 13.08.2007 emise de intimata - Com SRL Vânători din com. Vânători județul V solicitând anularea acestora, reintegrarea sa în funcția avut anterior, obligarea intimatei la plata drepturilor bănești începând cu data de 1.06.2007 și până la reintegrarea sa.
Prin decizia nr. 1 din 1.06.2007 intimata - Com SRL a dispus ca începând cu data de 1.06.2007 să fie concediată în baza art. 61 lit.a din Codul muncii, salariata sa.
S-a menționat în decizie că salariata a săvârșit abateri grave constând în faptul că în perioada lucrată a totalizat un număr de 45 zile absențe nemotivate.
Prin decizia nr. 1 din 13.08.2007 emisă de aceeași intimată - Com SRL se dispune ca începând cu data de 13.08.2007 să fie concediată salariata sa în baza art. 61 lit.a din Codul muncii.
S-a menționat în decizie că salariata a săvârșit abateri grave constând în neprezentarea la serviciu din data de 1.06.2007, în perioada lucrată totalizând un număr de 55 zile absențe nemotivate.
În contestația formulată contestatoarea a susținut că prin contractul individual de muncă nr.15930 din 16.10.2006 s-a angajat ca vânzătoare la intimată.
A mai arătat că situațiile reținute în deciziile emise că ar avea 45 zile absențe nemotivate nu este reală întrucât a prezentat intimatei certificate medicale seria - nr.- și nr. - anunțând și angajatorul despre imposibilitatea prezentării la locul de muncă.
S-a mai susținut că deciziile au fost emise cu încălcarea disp. art. 267 din Codul muncii fără a fi dispusă efectuarea unei cercetări prealabile ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei.
De asemenea deciziile au fost emise cu încălcarea disp. art. 268 alin. 2 literele a, b și c din Codul muncii ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei în sensul că nu a descris fapta ce constituie abatere disciplinară, nu a menționat prevederile legale din contractul colectiv de muncă încălcate și nu a arătat motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului în timpul cercetării prealabile cât și disp. art. 268 al.3 din Codul muncii respectiv comunicarea în termen de 5 zile a deciziei de concediere.
La emiterea deciziilor a mai arătat contestatoarea au fost încălcate și disp. art. 60 din Codul muncii potrivit cărora concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificate medicale conform legii.
Prin sentința civilă nr. 673 din 22 noiembrie 2007 s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost angajată la data de 16 octombrie 2006 la societatea - Com SRL Vânători - jud.V, în calitate de vânzătoare la magazinul mixt din F- B, aparținând societății, unde a lucrat până la data de 01 iunie 2006, dată de la care nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
Inițial, intimata a emis decizia nr.1 din 01.06.2007, pe care ulterior a revocat-o prin decizia nr.2 din 01 august 2007.
Prin decizia nr.1 din 13 august 2007 intimata a desfăcut contractul de muncă al contestatoarei pentru neprezentarea la serviciu cu începere de la 01 iunie 2007, menționând că aceasta a acumulat un număr de 55 de absențe nemotivate.
Această decizie a fost comunicată contestatoarei la data de 15 august 2007, împrejurare ce rezultă din confirmarea de primire aflată la fila 28 din dosar, cu respectarea termenului prevăzut de disp.art.268 pct.3 Codul muncii, astfel că sub acest aspect susținerea reclamantei nu poate fi primită.
În ce privește cercetarea disciplinară, instanța de fond a reținut că contestatoarea a fost convocată la sediul societății pentru soluționarea problemelor de serviciu și a contractului de muncă, însă nu s-a prezentat, împrejurare ce rezultă din convocarea și dovada de primire a acesteia și din procesul verbal încheiat la data de 13 august 2007 din care rezultă că contestatoarea nu s-a prezentat și nici nu a comunicat intimatei motivul neprezentării.
În acest context, a reținut instanța de fond, având în vedere disp.art.267 pct.3 Codul muncii potrivit cărora,neprezentarea salariatului la convocarea făcută, fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea,fără efectuarea cercetării prealabile, nu poate fi primită susținerea contestatoarei vizavi de nulitatea deciziei de concediere.
Referitor la dispozițiile art.268 pct.2 Codul muncii, instanța de fond a reținut că, nici acestea nu sunt incidente pentru că dispoziția contestată conține descrierea faptei, consemnând lipsa nejustificată a contestatoarei de la locul de muncă cu începere de la 01 iunie 2007 și mențiunea că în această perioadă s-au acumulat 55 de absențe nemotivat.
În legătură cu mențiunea prevăzută de dispozițiile art.268 lit.c referitoare la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, instanța de fond a reținut că aceasta nu putea fi făcută în condițiile în care contestatoarea nu s-a prezentat pentru cercetarea prealabilă și nu și-a făcut nici un fel de apărări.
Relevant, a reținut instanța de fond, este faptul că, contestatoarea nu a făcut în nici un fel dovada că a încunoștințat unitatea cu privire la incapacitatea de muncă, deși, putea să o notifice și să-i comunice odată cu notificarea faptul că se află în concediu medical iar concediile medicale vizează perioada 18.06.-24.06.2007 și 25.06.-30.06.2007, iar contestatoarea nu s-a prezentat la locul de muncă cu începere de la 01.06.2007 și nici după încetarea stării de incapacitate și nici nu a făcut dovada că ar fi făcut vreun demers în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat s-a susținut că la instanța de fond a invocat excepția nulității absolute a deciziilor de desfacere a contractului de muncă, nulitate prev. de art. 267 alin.1 din Codul muncii, iar instanța de fond fără a uni această excepție cu fondul a respins contestația ca neîntemeiată încălcând disp. art. 137 alin.1 din Codul d e procedură civilă care prevede că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură.
În acest fel a arătat recurenta nu s-a putut apăra cu privire la fondul cauzei respectiv să formuleze probe cu care să dovedească, că a fost prezentă la serviciu până la data intrării în concediul medical.
A mai susținut recurenta că intimata deși a emis o altă decizie cu același număr la 12.08.2007, nu a anulat prima decizie, între timp emițând o altă decizie prin care o anula pe cea din 1.06.2008, prezentând și un proces verbal din care ar rezulta că s-a discutat desfacerea contractului de muncă.
Angajatorul însă nu a îndeplinit condițiile cerute de art. 267 alin.2 din Codul muncii în sensul că nu a fost convocată cu precizarea obiectului prezentei, ora, data, locul întrevederii, limitându-se aoi nvita să se prezinte la unitate pentru probleme legate de contractul de muncă.
De altfel, a arătat recurenta, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr. 2895/2006 în vigoare de la 1.01.2007 prevede procedura de efectuare a cercetării disciplinare.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației și anularea deciziei emise.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp. art. 309 pct.5, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă intimata - Com SRL Vânători a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de contestatoare.
A arătat că instanța de fond nu a încălcat disp. art. 137 alin.2 Cod procedură civilă întrucât a fost acordat termen pentru probe și că, chiar recurenta prin apărător a arătat că nu are probe de solicitat.
Pe fondul cauzei, intimata a susținut că inițial a emis decizia nr.1 din 1.06.2007 pentru absențe nemotivate de la serviciu, însă ITM i-a menționat că nu a procedat corect, motiv pentru care a anulat-
A arătat că a convocat-o pe contestatoare la unitate cu scrisoare recomandată și că neprezentându-se a emis decizia nr.1/13.08.2007 prin care a dispus desfacerea contractului de muncă pentru absențe motivate.
În atare condiții consideră că decizia nr. 1/13.08.2007 este legal emisă.
A mai arătat că certificatele medicale depuse privesc perioada 18.06 - 24.06.2007 și 25.06.30.06.2007 și nu menționează de ce nu s-a prezentat la serviciu în celelalte perioade.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, de criticile formulate de recurentă cât și de disp. art. 304 pct. 5, 8 și 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă Curtea constată că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală astfel că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl constituie concedierea disciplinară a contestatoarei conform art. 61 lit.a și art. 264 din Codul muncii prin deciziile nr. 1/1.06.2007 și apoi nr. 1 din 13.08.2007. Pentru ca măsura concedierii disciplinare să fie legală trebuie respectate dispozițiile imperative ale art. 267 și 268 din Codul muncii respectiv efectuarea cercetării disciplinare prealabile și modalitatea întocmirii deciziei de concediere disciplinară, pe lângă alte condiții.
În ceea ce privește decizia nr. 1 din 1.06.2007 fiind anulată de intimată prin decizia nr. 2 din 1.08.2007 (fila 56 fond) aceasta a rămas fără obiect.
Referitor la decizia nr. 1 din 13.08.2007 aceasta a fost emisă cu încălcarea disp. art. 267 în sensul neefectuării corecte a cercetării disciplinare prealabile.
Potrivit art. 267 alin.2 din Codul muncii cât și disp. art. 75 (3) din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, convocarea salariatului la cercetarea disciplinară trebuie făcută în scris, indicându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Nerespectarea acestor dispoziții imperative atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară.
Or din actele dosarului nu rezultă că angajatorul a respectat aceste dispoziții imperative ale legii în sensul convocării reclamantei în vederea efectuării unei cercetări disciplinare prealabile.
Adresa nr. 8 din 6.08.2007 (fila 25 dosar fond) este formală și nu îndeplinește cerințele disp. art. 267 alin.2 din Codul muncii, în ea nemenționându-se motivul convocării, data și ora certă a convocării.
Ori în această adresă se menționează la general că i se cere să se prezinte la sediu, în termen de 5 (cinci) zile, pentru soluționarea problemelor de serviciu și a contractului de muncă.
Menționarea în concret a motivelor pentru care este convocat salariatul dă posibilitatea acestuia să-și formuleze apărările în cauză cu privire la faptele ce i se impută.
De altfel nici locul de convocare nu-i cert, se menționează sediu fără a se preciza sediul societății care este în comuna Vânători, județul V sau al punctului de lucru
Ori instanța de fond, deși sesizată cu nulitatea deciziei de concediere nr. 1/13.08.2007 și sub aspectele menționate mai sus, în mod greșit a apreciat că cercetarea disciplinară a fost îndeplinită cu respectarea tuturor cerințelor legale, pronunțându-se numai pe fondul cauzei.
Sub acest aspect hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea legii.
Pentru aceste motive curtea apreciază că recursul declarat este fondat criticile formulate încadrându-se în disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În atare condiții în baza art. 312 al. 1,2 și 3 Cod procedură civilă urmează admite recursul declarat cu consecința modificării în tot a sentinței civile nr.673/2007 a Tribunalului Vrancea. În rejudecarea cauzei urmează a admite în parte contestația formulată de contestatoarea.
Urmează a constata nulitatea absolută deciziei nr. 1/13.08.2007 emisă de intimata - Com SRL.
Conform disp. art. 78 din Codul muncii se va dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii.
De asemenea se va dispune obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data de 13.08.2007 și până la reintegrarea efectivă în muncă.
Urmează a respinge capătul de cerere privind nulitatea deciziei nr. 1 din 1.06.2007 ca fiind rămasă fără obiect.
Conform art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocat conform chitanței nr. 0000138/12.09.2007, către contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea, din F nr.4,. 4,.5, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 673 din 22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr. 673 din 22.11.2007 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - COM SRL cu sediul în com. Vânători, sat, jud.
Constată nulitatea absolută a deciziei nr. 1 din 13.08.2007 emisă de intimata - COM SRL Vânători.
Dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii.
Dispune obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data de 13.08.2007 până la reintegrarea efectivă.
Respinge capătul de cerere privind nulitatea deciziei nr. 1 din 01.06.2007 ca fiind rămasă fără obiect.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /12.05.2008
:DC/ 2 ex/16.05.2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 125/2010. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 694/2008. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
