Contestație decizie de concediere. Decizia 1335/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1335/R-CM
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.617 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat A pentru recurentul-contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr.23/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul Vâlcea și consilier juridic pentru intimata Râmnicu V, în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurentului-contestator susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă și reîncadrarea în funcția avută, cu obligarea intimatei la plata drepturilor bănești de care a fost lipsit contestatorul. Depune la dosar concluzii scrise însoțite de documente pe care contestatorul le-a întocmit cu executorul judecătoresc și decizia nr.205 din 26.06.2001 pronunțată de Curtea Constituțională.
Consilier juridic pentru intimata Râmnicu V având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral.
Susține că, din înscrisurile probatorii aflate la dosar, rezultă că angajatorul a respectat toate prevederile legale în vigoare și că atât preavizul cât și decizia de concediere au fost comunicate prin poștă, iar contestatorul a refuzat primirea.
Precizează că sediul se află în interiorul, iar serviciul de poștă se face prin
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatorul, în contradictoriu cu intimata, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr.1181/8.12.2008 emisă de intimată, reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești cuvenite și a despăgubirilor calculate de la data încetării activității, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației a arătat că prin decizia contestată i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.55 lit.c coroborat cu art.58 alin.2 și art.65 Codul muncii și că această măsură este netemeinică, deoarece nu au fost respectate drepturile și obligațiile inserate în contractul individual de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat tardivitatea formulării contestației, arătând că a fost depășit termenul legal reglementat de art.283 alin.1 Codul muncii, respectiv 30 de zile de la data comunicării deciziei de concediere. De asemenea, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu motivarea că încetarea contractului individual de muncă al contestatorului s-a făcut având în vedere dificultățile economice și necesitatea reorganizării activității consiliului de administrație, fiind respectate dispozițiile art.65 din Codul muncii și cele din contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
Prin sentința civilă nr.617/9.06.2009 a fost respinsă contestația ca fiind tardiv formulată, instanța reținând că prin decizia nr.1181/8.12.2008 emisă de intimată, s-a dispus, în temeiul art.55 lit.c coroborat cu art.58 alin.2 și art.65 din Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, având funcția de inginer electronist în cadrul Secției electro. Încetarea contractului a avut loc ca urmare a desființării postului contestatorului. În cuprinsul deciziei s-a reținut că salariatul a refuzat să semneze decizia pentru luare la cunoștință.
A mai reținut tribunalul că, în conformitate cu art.75 din Codul muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării acesteia, comunicare ce se face personal către salarial sub semnătură de primire, sau, în caz de refuz, prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința acestuia.
A constatat instanța că în speță contestatorul a refuzat primirea deciziei contestate, motiv pentru care aceasta i-a fost comunicată prin scrisoare recomandată la data de 11.12.2008 și că în perioada 8.12.2008 - 26.03.2009 (data formulării contestației) salariatul a încercat reluarea raporturilor de muncă, însă a fost refuzat de către angajator.
A concluzionat tribunalul că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului de 30 de zile instituit de art.283 alin.1 lit.a Codul muncii și ca atare a respins contestația ca fiind tardiv formulată.
În termen legal contestatorul a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
În mod greșit instanța a soluționat excepția tardivității formulării contestației, fără a administra un minim de probatoriu, bazându-și soluția numai pe înscrisul de la fila 9 din dosar, în condițiile în care chiar intimata a arătat că a comunicat salariatului decizia ca urmare a notificării adresate prin executorul judecătoresc. În aceste condiții contestatorului i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, refuzându-i-se posibilitatea de a administra probe cu privire la această excepție.
În legătură cu documentul de la fila 9, recurentul a susținut că acesta face dovada comunicării preavizului și că la rubrica expeditor este trecută, iar nu, deși acestea sunt două unități distincte.
Mai susține contestatorul că dovada comunicării legale a deciziei trebuie dovedită cu confirmarea de primire de către angajat, sub semnătura acestuia și că termenul de 30 de zile trebuie socotit de la data unei astfel de comunicări legale. Sancțiunea necomunicării constă în aceea că decizia nu produce efecte, comunicarea reprezentând o garanție pentru ocrotirea intereselor salariatului și neputând fi înlocuită cu alte probe (aceasta este practica constantă a fostului Tribunal Suprem).
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost comunicată legal, prin poștă cu confirmare de primire - nr.12769 -, primirea fiind însă refuzată de recurentul-contestator.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.10/29.05.2008 (7 dosar fond), Consiliul de administrație al Râmnicu Vaa probat propunerea de reorganizare a societății prin desființarea unui număr de 60 de locuri de muncă, urmată de concedieri individuale, măsura fiind luată ca urmare a dificultăților economice financiare înregistrate de societate. În cadrul Secției electro s-a dispus reducerea unui post de inginer electro, respectiv postul ocupat de contestatorul (8).
La data de 7.11.2008 acestuia i-a fost acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare (9 dosar fond), iar prin decizia nr.1181/8.12.2008, înregistrată la angajator sub nr.11535/8.12.2008 (12), s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului din inițiativa angajatorului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, începând cu data de 8.12.2008. Decizia a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.55 lit.c coroborat cu art.58 alin.2 și cu art.65 și urm. din Codul muncii.
Pe această decizie s-a făcut mențiunea că salariatul refuză să semneze de primire, mențiune atestată de 4 martori. Împotriva acestor mențiuni contestatorul nu s-a înscris în fals.
Ca urmare a refuzului contestatorului de a primi decizia, angajatorul i-a comunicat-o prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (13 dosar fond). În înscrisul aflat la fila 13 apare ca expeditor cu sediul în Râmnicu V,-, iar ca destinatar, cu domiciliul în Calea lui nr.48, -.27,.A,.12. Scrisoarea recomandată a plecat de la unitate la data de 9.12.2008, iar oficiul de poștă l-a avizat pe salariat la data de 10.12.2008, contestatorul lipsind de la domiciliu.
Contestatorul nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a ridica înscrisul, acesta fiind păstrat până la data de 22.12.2008, când a expirat termenul de păstrare, aprobându-se înapoierea înscrisului la expeditor.
Curtea constată așadar că în speță angajatorul a respectat regulile impuse de Codul muncii, în sensul că, urmare a refuzului de primire personală a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, a procedat la comunicarea legală prin poștă a respectivului înscris.
Deși recurentul-contestator a luat cunoștință de existența deciziei încă din data emiterii acesteia, dată la care a refuzat să semneze de primire, iar unitatea angajatoare i-a comunicat decizia prin recomandată cu confirmare de primire în decembrie 2008, totuși contestația a fost promovată abia în luna martie 2009.
Constatând că a fost depășit termenul de 30 de zile reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 lit.a Codul muncii, în mod corect Tribunalul Vâlceaa respins contestația ca fiind tardiv formulată, situație față de care, curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.617 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind Râmnicu
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1631/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 125/2010. Curtea de... → |
|---|
