Contestație decizie de concediere. Decizia 1366/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1366/R-CM
Ședința publică din 09 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în Pitești,-, -.A,.21, județul A, împotriva sentinței civile nr.101/CM din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 02 octombrie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că la data de 4.02.2008 contestatorul, în contradictoriu cu intimata Cota 1200 a formulat contestație împotriva deciziei nr.3/6.12.2007 emisă de intimată, solicitând anularea acesteia, reintegrarea, plata tuturor drepturilor salariale, plata concediilor medicale pentru lunile noiembrie și decembrie și a sumelor pe care nu le-a primit pe perioada neoperată în cartea de muncă începând cu luna iunie 2006 până la data de 1.03.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivare contestatorul a arătat că a fost angajatul unității intimate, în postul de bucătar șef și că în luna ianuarie, ca urmare a unei vizite la. Aac onstatat că în carnetul său de muncă figura mențiunea încetării contractului de muncă cu intimata prin decizia contestată.
Decizia de încetare a contractului de muncă este lovită de nulitate pentru că nu i-a fost comunicată; nu a săvârșit abateri disciplinare repetate și nicio abatere gravă; nu s-a efectuat cercetarea disciplinară anterior emiterii ei; la data emiterii acesteia s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
A mai arătat contestatorul că i s-a eliberat certificat medical pentru luna noiembrie 2007, pe care l-a înaintat conducerii societății intimate prin intermediul fiului său, iar certificatul de concediu medical pentru luna decembrie l-a trimis acesteia prin poștă, data de 13.12.2007 cu scrisoare recomandată și că nu i s-au achitat drepturile salariale cuvenite.
În ceea ce privește sumele pe care nu le-a primit pe perioada iunie 2006-1.03.2007 contestatorul a arătat că în acel interval a desfășurat activitate fără a avea contract individual de muncă în formă scrisă.
Prin întâmpinare, intimata a arătat că doar pe perioada 1.03.2007-15.12.2007 contestatorul a fost angajatul său, că a efectuat cercetarea disciplinară, respectând dispozițiile art.267 Codul muncii, în sensul că l-a convocat pe contestator în vederea realizării acesteia prin adresa 234/5.11.2007, însă acesta nu s-a prezentat. Decizia de desfacere a contractului de muncă i-a fost ulterior comunicată contestatorului la adresa indicată de acesta la momentul angajării.
A mai arătat intimata că nu i-au fost comunicate certificatele de concediu medical și că acesta a săvârșit abaterile reținute, respectiv a lipsit nemotivat de la locul de muncă în rânduri repetate, în acea perioadă contestatorul apărând în evidențele ITM ca angajat și al Com A Pitești.
Prin sentința civilă nr.101/CM/20 ianuarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins contestația formulată de contestator, reținând următoarele:
Prin decizia nr.3/16.12.2007, intimata Cota 1200 Aad ispus încetarea contractului de muncă al contestatorului potrivit art.61 lit.a din Codul muncii, începând cu data de 15.12.2007. S-a menționat în cuprinsul deciziei că în perioada 31.05.-15.12.2007 contestatorul a lipsit nemotivat de la locul de muncă timp de 137 zile și că a refuzat să răspundă la convocarea pentru cercetarea disciplinară.
Prin adresa nr.234/ 2007, intimata l-a convocat pe contestator la efectuarea cercetării prealabile disciplinare. Adresa a fost trimisă acestuia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pe plic apare mențiunea "destinatar necunoscut", însă adresa de pe plic este cea indicată de contestator în cuprinsul contractului individual de muncă, al contestației prezente, cât și în actul de identitate al acestuia. În consecință, instanța a apreciat că angajatorul și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.267 alin.2 Codul muncii, fiind operabile disp.art.267 alin.3 Codul muncii.
Contestatorul a invocat nulitatea deciziei și pentru încălcarea dispozițiile art.60 Codul muncii, arătând că la data emiterii deciziei se afla în concediu medical. La dosar se află două certificate de concediu medical emise pe perioada 3.12.2007-31.12.2007 și 1.11.2007-9.11.2007, care însă nu au fost înregistrate la unitatea intimată.
În cuprinsul acțiunii și al interogatoriului ce a fost administrat intimatei, contestatorul a menționat că în luna noiembrie l-a trimis pe fiul său la sediul societății să depună certificatul de concediu medical pentru această lună, iar la momentul administrării interogatoriului său a menționat că l-a trimis pe fiul său acasă la contabila intimatei pentru a i-l înmâna. Din declarația martorei, care ținea evidența contabilă a societății intimate a rezultat că în luna noiembrie nici contestatorul și nici fiul contestatorului nu i-au lăsat spre înregistrare certificatul de concediu medical. Martora contestatorului, a declarat că într-o zi din luna noiembrie 2007 i-ar fi însoțit pe copiii contestatorului la casa numitului, reprezentantul societății intimate în scopul de a-i înmâna certificatul de concediu medical și că aceștia la intrarea în acea casă aveau un plic în mână, la ieșire plicul nemaifiind în mâna acestora spunându-i-se că au reușit să îl predea. Martora nu a văzut ce conținea acel plic, iar pe de altă parte, declarația ei este în contradicție cu susținerile contestatorului din acțiune și interogatorii,astfel că instanța apreciază că nu s-a făcut dovada depunerii certificatului medical.
În ceea ce privește cel de al doilea certificat de concediu medical, ca dovadă a depunerii sale prin poștă contestatorul a atașat la dosar o recipisă de depunere a unei scrisori recomandate în care nici nu este menționată adresa destinatarului și nici nu se poate aprecia ce act a fost comunicat prin aceasta, iar pe de altă parte, nu este însoțită și de confirmarea de primire.
În consecință, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada depunerii celor două certificate de concediu medical, astfel că decizia nu este lovită de nulitate, nefiind încălcate dispozițiile art.60 lit.a Codul muncii.
Contestatorul a mai susținut că nu a săvârșit nicio abatere gravă sau abateri repetate. Din răspunsurile sale la interogatoriu și din analiza statelor de plată și a foilor colective de prezență a rezultat că a absentat fără nicio justificare de la locul de muncă pe perioada mai-iulie 2007, interval în care a desfășurat activitate la Com A 2001 De asemenea, și în lunile noiembrie și decembrie 2007 lipsit nemotivat. În consecință, instanța a apreciat că acesta a săvârșit abateri repetate.
În ceea ce privește faptul că în perioada iunie 2006-1.03.2007 ce nu este operată în carnetul de muncă contestatorul ar fi desfășurat activitate la unitatea intimată, tribunalul a apreciat că nu s-a făcut dovada în acest sens.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- sentința este nelegală, deoarece decizia de desfacere a contractului de muncă este emisă fără efectuarea cercetării prealabile, obligatorii, decizia nu a fost comunicată salariatului, iar lipsa sa de la serviciu este motivată medical; referitor la lipsa cercetării prealabile se invocă de către recurentul-contestator că a fost citat la adresa la care locuiește, însă plicul s-a restituit cu mențiunea "destinatar necunoscut", situație care echivalează cu lipsa acestei cercetări;
- sentința este nelegală și pe considerentul că deși s-a reținut că recurentul nu a depus la unitate certificatele medicale, în termenul prevăzut de lege, din probele administrate în cauză, rezultă tocmai contrariul atât prin depozițiile martorilor, cât și printr-o recipisă care confirmă susținerea recurentului;
- prima instanță nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind contravaloarea desfășurării activității pe perioada iunie 2006-1 martie 2007, deși acesta a dovedit că a lucrat la unitatea intimată.
- în ședința publică din 2 octombrie 2009, se invocă de către recurentul-contestator un motiv de ordine publică și anume faptul că deși decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă la data de 16 decembrie 2007, se precizează în conținutul acesteia că-și produce efectele cu data de 15 decembrie 2007, situație inadmisibilă.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, invocate de recurentul-contestator, Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, se invocă de către contestator că decizia a fost emisă cu nerespectarea condițiilor imperative prevăzute de Codul muncii, în sensul că nu a fost convocat legal pentru efectuarea cercetării prealabile, situație care ar conduce în opinia recurentului-contestator la nulitatea deciziei.
În mod legal instanța de fond a reținut că intimata a depus toate diligențele legale pentru convocarea recurentului la sediul acesteia în vederea efectuării cercetării disciplinare, sens în care a emis adresa nr.234/2007, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Faptul că pe plic apare mențiunea "destinatar necunoscut" nu poate fi imputat în nici un caz intimatei, care se afla, de altfel, în imposibilitatea obiectivă de a mai face alte demersuri legale, deoarece recurentul-contestator pe tot parcursul judecății la instanța de fond, cât și în recurs a precizat aceeași adresă la care de altfel a fost și citat de către intimată și pentru care s-a și emis decizia contestată, situație față de care în mod legal s-a reținut că angajatorul și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.267 alin.2 din Codul muncii.
Mai mult decât atât, din conținutul certificatelor medicale depuse de către recurentul-contestator la instanța de fond a rezultat cu certitudine că în perioada în care a fost emisă adresa nr.234/2007, recurentul-contestator nu era internat în spital și se afla la domiciliul său.
În ceea ce privește susținerea din cea de-a doua critică de recurs, potrivit cu care recurentul-contestator ar fi depus certificatele medicale la sediul intimatei, însă aceasta nu le-a dat curs dând dovadă de rea-credință, se reține de către C că această susținere este pur formală, deoarece din ansamblul probatoriu administrat în cauză la instanța de fond a rezultat în mod clar că aceste certificate nu s-au depus în termenul prevăzut de lege, iar invocarea de către recurent a faptului că la dosar există o recipisă de depunere a unei scrisori recomandate, nu poate să conducă la concluzia că în acea scrisoare se afla certificatul, neexistând confirmarea de primire și în concluzie nu au fost încălcate în nici un fel dispozițiile art.60 lit.a din Codul muncii.
Dimpotrivă, pe fondul contestației în mod legal s-a reținut de către instanța de fond că din recunoașterile recurentului-contestator la interogatoriu și din analiza statelor de plată și a foilor colective de prezență, a rezultat fără nici o putință de tăgadă că recurentul a absentat fără nici o justificare de la locul de muncă, în anumite intervale de timp pe parcursul anului 2007, perioadă în care a desfășurat activitate la Com A 2001, situație față de care emiterea deciziei de către intimată este legală.
Referitor la cea de-a treia critică și anume aceea prin care se invocă faptul că deși recurentul-contestator a investit instanța de fond cu o cerere privind desfășurarea activității pe perioada iunie 2006-2007, respectiv pentru a fi obligată intimata la plata zilelor efectuate, Curtea va constata că instanța s-a pronunțat pe acest capăt de cerere care a fost respins ca nedovedit în mod legal.
În fine, nici ultima critică nu este fondată, și anume aceea prin care se invocă faptul că deși decizia de desfacere a contractului de muncă este emisă la data de 16.12.2007, iar în conținutul acesteia la art.1 se prevede că începând cu data de 15.12.2007 își produce efectele, pe de o parte se reține de către C că această critică nu reprezintă în nici un fel un motiv de ordine publică, iar pe de altă parte, această mențiune urmează a se reține că este o simplă greșeală materială care nu afectează în nici un fel drepturile recurentului și care nu ar fi putut produce nici un fel de consecințe juridice în situația în care ar fi fost admisă contestația.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în Pitești,-, -.A,.21, județul A, împotriva sentinței civile nr.101/CM din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimată fiind COTA 1200, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./26.10.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 700/2009. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
