Contestație decizie de concediere. Decizia 1385/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1385/
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, --6,.38, jud. împotriva sentinței civile nr.674/29.04.2009 în contradictoriu cu intimata, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.12.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 10.12.2009.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.674/29.04.2009 Tribunalul Galația respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta G, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 8242/121 din 12.12.2008 pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata G anularea deciziei nr. 86/26.11.2008, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei de concediere.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că a fost concediat din motive care nu țin de persoana salariatului, fără a avea o cauză reală și serioasă, contrar art.65 alin.2 din Codul muncii.
A mai arătat că măsura concedierii este nelegală deoarece s-au încălcat prevederile art.39 din Codul muncii alin.1 pct. a) și c), respectiv acordarea drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2008, plata zilelor de concediu de odihnă neefectuate din anul 2008 în număr de 13 zile, precum și J din salariul cuvenit la desfacerea contractului prevăzut de Contractul colectiv de muncă pe ramură construcții de mașini, precum și tichetele de masă aferente lunilor octombrie și noiembrie 2008.
A învederat că decizia nu conține durata preavizului legal, iar potrivit art.74 alin.1 lit.a din Codul muncii nu cuprinde motivele care determină concedierea.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată motivat de faptul ca din analiza indicatorilor economici consiliul de administrație era dator să ia cele mai urgente măsuri de reducere a cheltuielilor inclusiv cheltuielile generate de forța de munca, luându-se decizia nr.9/30.09.2008 de reducere a personalului indirect productiv și desființându-se mai multe posturi, printre care și cel al contestatorului.
A mai arătat ca decizia de concediere a contestatorului nu reprezintă altceva decât efectul planului adoptat de consiliul de administrație al societății de diminuare a cheltuielilor inclusiv a celor cu personalul, fiind vizate spre desființare acele posturi ale personalului indirect productiv.
A depus la dosar în susținere o serie de acte și înscrisuri.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 86/26.11.2008 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului conform art.65 alin 1 din Codul muncii.
Instanța a reținut că decizia a fost emisă cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de art.74 din Codul muncii, iar referitor la durata preavizului contestatorul a luat la cunoștință de durata acestuia din adresa cu nr.6915/21.10.2008, făcându-se referire la acest fapt și în cuprinsul deciziei contestate.
Instanța a reținut că intimata a făcut dovada dificultăților economice și a reorganizării activității, depunând la dosarul cauzei situații financiare și deciziile de desfacere a contractelor de muncă ale unor salariați din cadrul societății.
Astfel s-a reținut că intimata a făcut dovada respectării dispozițiilor alin.2 ale art.65 din Codul muncii, în sensul că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Față de aceste considerente instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivare a arătat că instanța de fond nu a analizat motivele contestației sale privind angajarea pe funcții similare sau adiacente cu schimbarea denumirii funcției și faptul că era în concediu de odihnă când i-a acordat preaviz.
Instanța nu a analizat capetele de cerere privind neplata drepturilor salariale aferente lunilor octombrie și noiembrie 2005 și plata zilelor de concediu de odihnă neefectuate din anul 2008, în număr de 13 zile și J din salariul cuvenit la desfacerea contractului prevăzut în Contractul colectiv de muncă, neplata preavizului de 30 zile cu 100% și neplata contribuției la bugetul de stat( CAS, CASS, pensie) pentru lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2008.
În consecință a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestației așa cum fost formulată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.304 indice 1 Cod procedură civilă,Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.126 al.6Cod procedură civilă judecătorii au obligația să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Pretențiile contestatorului din prezentul dosar au fost precizate prin încheierea de ședință din data de 7.04.2009 (fila 62 dosar fond).
Prima instanță nu a analizat în nici un mod motivele arătate de contestator privind legalitatea și temeinicia deciziei de concediere referitoare la faptul că la data acordării preavizului se afla în concediu de odihnă și societatea intimată a făcut angajări pe funcții similare sau adiacente.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat în nici un fel dacă angajatorul i-a achitat sau nu toate drepturile salariale cuvenite contestatorului până la data concedierii sale (plata zilelor de concediu neefectuat, plata salariului pe luna noiembrie, achitarea contribuțiilor datorate către bugetele de stat).
Instanța nu a argumentat de ce angajatorul i-a plătit preavizul în procent de 75% în loc de 100% sau de ce nu i-a acordat J din salariul cuvenit la desfacerea contractului așa cum este prevăzut în contractul colectiv de muncă.
În baza rolului activ instanța de fond trebuia să solicite angajatorului să depună la dosar foaia colectivă de prezență pe luna noiembrie, Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anul 2008 și dovada achitării drepturilor solicitate de contestator prin acțiunea introductivă.
În consecință, față de motivele arătate, devine incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, însă cauza nu poate fi rejudecată în fond pentru prima oară de către Curtea de APEL GALAȚI ca și instanță de recurs pentru că lua părților dreptul la un grad de jurisdicție.
În aceste condiții se constată că prima instanță nu s- pronunțat asupra fondului cauzei și sunt aplicabile prevederile art.312 al.5 Cod procedură civilă.
În baza disp.art.312 al.1,2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de contestator și se va casa sentința recurată cu trimiterea în rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare se vor avea în vedere și susținerile părților din dosarul de recurs și se vor analiza defalcat toate capetele de cerere solicitate de contestator prin cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, --6,.38, jud. împotriva sentinței civile nr.674/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.674/29.04.2009 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./18.12.2009
Tehnored./4 ex./ 18 2009
Fond:-
Asistenți jud. C-tin -
Com. 2 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 770/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 222/2008. Curtea... → |
|---|
