Contestație decizie de concediere. Decizia 1396/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1396
Ședința publică din 14.12.2009
PREȘEDINTE
Judecător
JUDECĂTOR 1: Alina Savin
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind judecarea recursului declarat de intimata - AFACERILOR SRL împotriva sentinței civile nr. 641/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea-intimată -, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea-intimată - asistată de avocat, lipsă fiind recurenta - AFACERILOR SRL.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a fi prezentă și partea adversă.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei au răspuns părțile ca în precedent.
Apărătorul contestatoarei-intimate depune la dosar chitanța cu care face dovada achitării onorariului de avocat și adresa nr.3044/4.11.2009 emisă de Spitalul de Obstetrică și Ginecologie
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatoarei-intimate referitor la primul motiv de recurs, arată că contestatoarea a fost asistată de avocat pe parcursul procesului, cererea introductivă a fost semnată de apărătorul acesteia, și de asemeni împuternicirea avocațială a fost semnată de partea care a fost reprezentată de avocat.
Mai arată că s-a făcut dovada cu acte că în ziua de 6.05.2009 contestatoarea a fost internată în spital, recurenta având cunoștință despre motivul neprezentării la serviciu.
Referitor la faptul că, cheltuielile de judecată nu au fost solicitate prin cererea introductivă, consideră că nu poate constitui un motiv de recurs, acestea fiind solicitate de către contestatoare la termenul din 9.07.2009.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 641/09.07.2009 pronunțată de către Tribunalul Brăila, s-a admis contestația formulată de contestatoarea - și s-a constatat nulitatea deciziei de concediere emisă de intimata AFACERILOR
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deținut.
A fost obligată pârâta să plătească contestatoarei drepturile bănești ce i se cuvin de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, actualizată cu rata inflației la data plății, și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la acest tribunal sub nr. 1931/113/1.06.2009, reclamanta (fostă ) - cheamă în judecată pe pârâta - AFACERILOR SRL B pentru a se constata nulitatea deciziei de concediere nr. 4 din 7.05.2009, reintegrarea în muncă în funcția avută și plata drepturilor salariale de care a fost lipsită, începând cu data concedierii și până la reintegrare, actualizate cu rata inflației la data plății.
Reclamanta a cerut și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Reclamanta susține că prin decizia contestată a fost concediată în temeiul art. 65 al. 1 Codul Muncii. Decizia este lovită de nulitate absolută, în opinia contestatoarei, întrucât a fost emisă în perioada în care era în incapacitate temporară de muncă (concediu medical), motiv pentru care a formulat acțiunea de față.
Pârâta, prin întâmpinare a cerut respingerea contestației ca nefondată.
În dezvoltarea apărării sale, pârâta a încercat să demonstreze că aplicarea art. 65 al. 1 Codul Muncii, a fost determinată de situația economică precară a societății.
Cu privire la certificatul medical prezentat de reclamantă, pârâta arată că la data de 6 mai 2009 - a fost prezentă la serviciu, dovadă fiind foaia colectivă de prezență.
În cauză s-au administrat proba cu acte.
Examinând contestația pe baza probelor administrate, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost angajată cu contract individual de muncă la - AFACERILOR SRL B, începând cu data de 1 septembrie 2005 (fila 12).
La data de 7 mai 2009, prin Decizia nr. 4, angajatorul a hotărât concedierea sa în temeiul art. 65 al. 1 Codul Muncii, începând cu data de 28 mai 2009.
Verificând legalitatea emiterii deciziei, tribunalul constată că la data de 7 mai 2009, adică la data emiterii deciziei, contestatoarea se afla în incapacitate temporară de muncă, dovada fiind făcută cu certificatul medical seria - nr. - din 5 mai 2009 (fila 20).
În temeiul art. 60 al. 1 lit. a Codul Muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificatul medical conform legii. Consecința încălcării acestei interdicții este nulitatea deciziei, așa cum se dispune prin art. 76 Codul Muncii.
Apărarea pârâtei, conform căreia certificatul medical a fost emis pentru o zi (6 mai 2009) când reclamanta a fost prezentă la locul de muncă nu este fondată, atâta timp cât actul medical nu a fost anulat.
Mai mult, acest aspect este irelevant sub aspectul legalității emiterii deciziei.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a admis contestația și a constatat nulitatea deciziei de concediere.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 78 Codul Muncii, tribunalul a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior și a obligat pe pârâtă la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită, începând cu data concedierii (28 mai 2009) și până la data reintegrării efective.
În baza art. 161 al. 4 Codul Muncii, drepturile salariale vor fi actualizate cu rata inflației la data plății, pentru a acoperii prejudiciul suferit de contestatoare prin neîncasarea la timp a salariului din cauza concedierii nelegale.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către petentă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta AFACERILOR B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prima instanță era datoare să încerce împăcarea părților, neîndeplinirea acestei obligații atrăgând nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
Cererea de chemare în judecată este nulă, lipsind disp. art. 112 pct. 2 și 6.pr. civilă.
Instanța a acordat cheltuieli de judecată de 500 lei cu toate că nu au fost cerute de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
De asemenea, conform foii colective de prezență, reclamanta a fost la serviciu până la orele 16,oo în ziua de 06.05.2009, motiv pentru concedierea acesteia este perfect legală.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea contestației.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 76 din Legea nr. 168/1999.
Intimata nu a formulat întâmpinare însă, prezentă în instanță prin apărător a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică. A solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit disp. art. 76 din Legea nr. 168/1999, instanța are obligația de a încerca împăcarea părților la prima zi de înfățișare. Însă, contrar susținerilor recurentei, neîndeplinirea acestei obligații nu atrage nicidecum nulitatea absolută a hotărârii întrucât actul normativ nu prevede nici o sancțiune și nici nu se aduce vreo vătămare părților prin neîndeplinirea obligației.
, în cursul procesului, părțile au posibilitatea de a se împăca. Ori, în cauza de față, la prima zi de înfățișare, contestatoarea intimată a invocat excepția nulității absolute a deciziei de concediere iar instanța a rămas în pronunțare asupra excepției, în baza disp. prev. de art. 137 alin. 1.pr. civilă, și nu pe fondul cauzei.
În consecință, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
În ceea ce privește nulitatea cererii de chemare în judecată, art. 133.pr. civilă prevede că va fi declarată nulă cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Recurenta se referă la art. 161.pr. civilă însă, potrivit acestor dispoziții, dacă reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea lipsurilor și numai dacă aceste lipsuri nu se împlinesc, instanța va anula cererea, ori, recurenta intimată nu a invocat această excepția nici prin întâmpinare și nici la prima zi de înfățișare, așa cum prevăd disp. art. 136.pr. civilă. mai mult, contestatoarea intimată a făcut dovada reprezentării sale prin avocat, fiind depusă la dosar împuternicirea nr. 128/21.05.2009, astfel că nu intervine sancțiunea nulității, condițiile art. 112 fiind îndeplinite.
Referitor la cheltuielile de judecată, acestea au fost cerute de către contestatoarea intimată la prima zi de înfățișare, la termenul de judecată din data de 09.07.2009, în condițiile art. 132 alin. 1.pr. civilă.
Față de excepția nulității absolute a deciziei de concediere, aceasta a fost corect constatată de prima instnață, întrucât, la data emiterii deciziei, respectiv 07 mai 2009, contestatoarea intimată se afla în concediu medical, deci în incapacitate temporară de muncă, fiind incidente prev. art. 60 alin. 1 lit. a din Codul Muncii și art. 76 din Codul Muncii. Cât timp certificatul medical nu este anulat, acesta reprezintă un act juridic ce își produce efectele. acesta cuprinzând perioada 06.05.2009-11.05.2009. mai mult, în recurs, intimata a depus la dosar adresa nr. 3044/04.11.2009 emisă de Spitalul de Obstetrică și Ginecologie B din care rezultă că aceasta a fost internată în perioada 06.05.2009, ora 19,oo-11.05.2009, cu nr. 5022.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
În baza disp. art. 274.pr. civilă, ca parte căzută în pretenții, se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată constând în onorariu de avocat achitat potrivit chitanței nr. 102/09.11.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata - AFACERILOR SRL împotriva sentinței civile nr. 641/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată către intimată de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
Grefier
Red./5.01.2010
Dact./ 4 ex/14.01.2010
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1744/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 147/2009. Curtea... → |
|---|
