Contestație decizie de concediere. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 150/
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de contestatorul, domiciliat în F,-, bloc 27,. 7, jud. V, în contradictoriu cu intimata - INTERNAȚIONAL SRL B, cu sediul în B,-, sector 1 și B, localitatea Otopeni,-, jud. I, având ca obiect "CONTESTAȚIE ÎN ANULARE" împotriva deciziei civile nr. 624/27.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: contestatorul, personal, lipsă fiind intimata - INTERNAȚIONAL SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: cererea este la al doilea termen de judecată, legal motivată și este scutită de taxă judiciară de timbru; a doua zi după ședința de judecată din 11.02.2008 s-a depus întâmpinare și înscrisuri de către intimată care au fost comunicate contestatorului cu precizarea ca acesta să-și pregătească apărarea față de excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare, după care:
Curtea a procedat la legitimarea contestatorului în baza CI seria - nr. - eliberată de Poliția Municipiului F la data de 30.08.2001, CNP -.
Contestatorul precizează că nu și-a angajat avocat urmând ca apărările să le formuleze personal. Totodată precizează că intimata susține prin întâmpinare că a depus acte și facturi fiscale în valoare de 5 milioane lei care însă nu i-au fost comunicate cu întâmpinarea. Solicită studierea dosarului și reluarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea încuviințează cererea contestatorului și dispune reluarea dosarului după studierea actelor de către contestator.
La reluarea dosarului, la apelul nominal la a doua strigare a cauzei, a răspuns contestatorul personal, lipsă fiind intimata.
Curtea pune în vedere contestatorului să complinească lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată adresată instanței.
Contestatorul a semnat contestația în anulare complinind lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată. A precizat că a studiat actele dosarului și nu mai are alte cereri de formulat solicitând cuvântul în susținerea motivelor contestației de față.
Curtea constată cauza în stare de judecată și nemaifiind cereri de formulat acordă cuvântul contestatorului pentru susținerea motivelor contestației.
Contestatorul solicită respingerea excepției lipsei de interes invocată de intimată în cererea sa pe motivul că nedeclarând recurs nu poate solicita în calea extraordinară de atac plata orelor suplimentare neacordate de intimată, chiar dacă intimata a apreciat că instanța nu a omis nici unul dintre motivele de recurs care au dus la modificarea hotărârii instanței de fond.
Apreciază că are interes motivat și de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe unul din capetele cererii sale inițiale, motiv de casare în baza dispozițiilor art. 312 alin. (5) Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția de tardivitate apreciază că a formulat cererea în cadrul termenului legal de 1 an de la data luării la cunoștință a deciziei de recurs motivat de faptul că decizia atacată este susceptibilă de executare silită deoarece intimata a fost obligată la reintegrarea sa în funcția deținută anterior, hotărârea nefiind pusă în executare nici la acest moment.
La întrebarea instanței adresată contestatorului despre motivul de recurs pe care îl apreciază a fi neanalizat avându-se în vedere că se pune în discuția admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, contestatorul apreciază că au fost analizate toate motivele de recurs dar nu i-a fost refuzată plata drepturilor salariale fără a fi motivată această respingere.
Mai mult, nu înțelege de ce nu i-au fost acordate aceste drepturi din moment ce la dosar existau statele de plată și foile colective de prezență. Acest capăt de cerere solicitat nu a fost analizat nici de instanța de fond și nici de cea de recurs. Solicită ca prin admiterea contestației de față instanța de recurs să se pronunțe și asupra acestui capăt de cerere.
Cu privire la excepția exercitării abuzive a drepturilor sale procesuale solicită a fi respinsă deoarece nu a solicitat decât cheltuielile ocazionate cu transportul pentru procesele avute pe rolul instanței din
Depune la dosar răspuns la întâmpinare și practică judiciară solicitând respingerea excepțiilor invocate de intimată ca nefondate și admiterea contestației în anulare pentru motivele descrise în cererea formulată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-, de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 1502 din 24.10.2005 la Tribunalul Vrancea contestatorul formulat contestație împotriva deciziei nr. 597 din 16.09.2005 emisă de intimata - Internațional SRL cu sediul în B solicitând admiterea contestației, constatarea nulității acesteia, reintegrarea sa în funcția deținută și obligarea unității la plata drepturilor salariale cuvenite.
A mai solicitat contestatorul obligarea intimatei la plata drepturilor salariale neacordate și virarea către bugetul de stat a cotelor pentru impozitul pe salarii, fondul CAS, fondul de sănătate și șomaj pentru salariile acordate, obligarea la plata drepturilor pentru concediul de odihnă pe anul 2003 și 2004 neacordat și neefectuat, obligarea pârâtei la anularea înscrierilor făcute în carnetul său de muncă privind modificările unilaterale ale salariului.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1630 din 21.11.2005 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - Internațional SRL B solicitând ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești aferente concediului pentru incapacitate temporară de muncă din luna octombrie 2005 în sumă totală de 1.110 lei RON și la plata unei amenzi civile și daune interese de 100 lei RON pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că este angajatul pârâtei și că la data de 3.10.2005 a intrat în concediu de incapacitate temporară de muncă și că deși a depus la angajator certificatele medicale acesta a refuzat să-i achite drepturile cuvenite.
Prin cererea din 8.12.2005 reclamantul și-a completat cererea solicitând plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă și pentru luna noiembrie 2005 și în continuare până la data încetării incapacității temporare de muncă.
Prin cereri ulterioare contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata indemnizației pentru concediul de odihnă pentru anul 2005, la plata unor amenzi civile și la plata unor daune interese și daune morale în sumă de 3000 lei RON.
Prin încheierea de ședință din 20.02.2006 s-a dispus conexarea dosarului nr. 1630/2005 la dosarul nr. 1502/2005.
Prin sentința civilă nr. 121/ 06.03.2006 s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 597 din 16.09.2005 și s- dispus reintegrarea contestatorului în funcția ocupată anterior, cu plata drepturilor salariale de la data concedierii până la data reintegrării efective.
A obligat intimata la plata drepturilor salariale neacordate începând cu luna august 2003 și la virarea către bugetul de stat a cotelor de impozit pe salarii, fond CAS, fond sănătate și șomaj, proporțional cu diferențele salariale.
A obligat intimata la plata indemnizației de concediu de odihnă pentru anii 2003, 2004 și 2005.
A obligat intimata la plata indemnizației pentru incapacitate de muncă aferentă lunilor octombrie și noiembrie 2005 și în continuare la plata indemnizației până la încetarea incapacității de muncă.
A obligat intimata să anuleze înscrierile făcute în carnetul de muncă privind modificările unilaterale ale salariului.
S-au respins capetele de cerere privind obligarea intimatei la plata amenzii civile și daune interese ca prematur introduse.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata - INTERNAȚIONAL SRL cu sediul în B considerând-o nelegală.
Prin decizia nr. 624/27.09.2006 a Curții de APEL GALAȚIs -a admis recursul declarat de intimata INTERNAȚIONAL SRL B, împotriva sentinței civile nr. 121/6.03.2006 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 1502/2005.
S-a modificat în parte sentința civilă nr. 121/6.03.2006 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
S-a înlăturat mențiunea privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate începând cu luna august 2003 și la virarea către bugetul de stat a cotelor pentru impozitul pe salariu, fond CAS, fond sănătate și șomaj proporțional cu diferențele salariale.
S-a înlăturat mențiunea privind obligarea pârâtei la anularea înscrisurilor făcute în carnetul de muncă referitor la modificările unilaterale ale salariului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Au fost avute în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a fost salariatul intimatei-recurente conform contractului individual de muncă nr. 1101 din 01.04.2003 începând cu data de 01.03.2003 ( 49 dosar fond) contract semnat de ambele părți: angajator și angajat.
Anterior acestei date contestatorul a avut încheiat un contract de colaborare (convenție civilă) cu intimata începând cu data de 1.09.1994 ( 12 dosar fond) prin care se stabilea și condițiile de retribuire pentru munca prestată.
Potrivit contractului individual de muncă încheiat între părți s-a stabilit ca, contestatorul să aibă un salariu de bază lunar în sumă de 2.500.000 lei ROL.
Nu există nici un alt document din care să rezulte că contestatorului i s-ar fi stabilit prin negociere un alt salariu de bază decât cel menționat în contractul individual de muncă mai sus menționat și că s-ar fi negociat un salariu de 30.056.224 lei ROL așa cum susține contestatorul și a reținut și instanța de fond.
Veniturile menționate în carnetul de muncă cât și cele înscrise în fișa fiscală pentru anii 2003 și 2004 ( 6 și 7 dosar fond) sunt veniturile realizate lunar de către contestator urmare îndeplinirii unor sarcini de serviciu și încadrării în niște parametrii stabiliți de angajator după sistemul stabilit anterior prin convenția civilă - contract de colaborare conform borderourilor de cheltuieli întocmite lunar de către acesta ( 63-107 dosar recurs) și un salariu de bază negociat, dovada fiind fluctuația cuantumului acestuia; această fluctuație fiind și înainte de 01.08.2003 pentru că de exemplu conform fișei fiscale pentru luna martie 2003 primit suma de 24.676.666 lei ROL net, pentru luna aprilie 2003 suma de 33.616.66 lei ROL net, pentru luna mai 2003 suma de 33.844.999 lei ROL net, pentru luna iulie 2003 suma de 37.476.666 lei ROL net.
Ori dacă avea un salariu negociat brut de 30.056.224 lei ROL trebuia să primească anterior datei de 01.08.2003, un salariu net cu mult mai mic, având în vedere impozitele și taxele reținute și trebuia să fie constant ca sumă.
Susținerea contestatorului că ar fi semnat în alb contractul individual de muncă nu poate fi primită pentru că contestatorul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, nota internă din 24.01.2003 ( 5 dosar fond) nefăcând dovada că în contractul transmis spre semnare nu ar fi existat salariul negociat iar dacă ar fi făcut acest lucru, este culpa lui și și-a asumat un risc.
De altfel contestatorul din 01.08.2003 și până la concedierea sa nu a contestat drepturile bănești primite care erau calculate pe baza borderourilor lunare trimise de el.
Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a disp. art. 16 al. 2 din Codul muncii pentru că există un contract individual de muncă încheiat, nu se contestă prestarea muncii, nu se contestă primirea unor sume de bani rezultat al prestării muncii, singurul lucru în discuție fiind salariul negociat de 30.056.224 lei ROL care nu a fost dovedit cu nimic.
Menționarea în adeverința sa de salarizare nr. 538/4.11.2004 cât și în cea privind stagiul de cotizare pentru Casa de pensii (nr. 1242 din 07.06.2006) veniturilor brute realizate, de asemenea nu dovedesc că s-ar fi negociat un salariu de bază, ci faptul că primea o retribuție lunară conform unor criterii stabilite cu recurenta intimată contestatorul fiind plătit practic în funcție de realizările avute și încadrarea într-un anumit plafon de cheltuieli.
Faptul că, contestatorul avea sau nu norma întreagă nu are nici o relevanță în cauză pentru că el solicită un drept salarial pretins negociat.
Dacă contestatorul a negociat un salariu de bază brut de 30.056.224 lei ROL atunci cum explică faptul că în luna aprilie 2003 primit brut 40.209.314 lei ROL, 40.456.161 lei ROL pe mai 2003 și 45.477.910 lei ROL pe iunie 2003 conform carnetului de muncă pentru că nu a menționat că în aceste luni ar fi negociat un salariu de bază brut mai mare decât cel din luna martie 2003.
Toate aceste mențiuni din actele mai sus menționate dovedesc că, contestatorul deși avea un salariu de bază brut negociat cu recurenta-pârâtă de 2.500.000 lei ROL lunar conform contractului individual de muncă, în realitate el primea o serie de "bonusuri" la salariul de bază în funcție de anumiți indicatori stabiliți cu recurenta: numărul de comisioane realizate și încasări efectuate, km. parcurși, plafon de cheltuieli realizate, recurenta având ca obiect de activitate: curierat, transport și livrare mărfuri la domiciliu, serviciu de mesagerie, transport bunuri în regim de taxi, sistem de retribuire confirmat ulterior de contractul colectiv de muncă pe 2005 ( 61 recurs).
Ori contestatorul cu cât realiza mai multe deplasări, mai multe servicii și cât mai puține cheltuieli primea o cotă mai mare din veniturile realizate sub formă de salariu.
Ori sub aspectele menționate hotărârea instanței de fond este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În atare condiții în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea recurentei intimate la plata unor drepturi salariale neacordate începând cu luna august 2003 și implicit la virarea către buget a cotei de CAS etc. cât și obligarea recurentei la anularea înscrisurilor făcute în carnetul de muncă privind modificările unilaterale ale salariului, întrucât deși în carnetul de muncă trebuia înscris numai salariul de bază stabilit conform contractului individual de muncă s-au înscris lunar veniturile salariale realizate.
Susținerile recurentei cu privire la faptul că în mod greșit instanța de fond a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 597/2006 nu pot fi primite întrucât nu s-a dovedit de către aceasta necesitatea concedierii acestuia și nici reducerea efectivă de posturi la punctul de lucru Far ecurentei.
Potrivit contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 art. 79 la aplicarea efectivă a reducerii de personal vor fi avute în vedere o serie de criterii minimale.
Susținerea recurentei că instanța nu are competența de a verifica îndeplinirea acestor criterii și că aceasta este numai atributul exclusiv al conducerii societății este contrară prevederilor contractului colectiv la nivel național, instanța putând verifica măsura dispusă sub toate aspectele de nelegalitate.
Ori instanța de fond, chiar lăsând la o parte Hotărârea nr. 13/10.01.2006 Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a reținut corect că, concedierea contestatorului a fost abuzivă, că dacă măsura dispusă era justificată, ea putea fi luată față de ceilalți salariați cu o vechime în muncă mult mai mică decât contestatorului, cu vârsta mult mai mică decât a acestuia.
Nu poate fi primită nici motivarea recurentei precum că contestația ar fi lipsită de interes și lipsită de obiect din moment ce contestatorului i s-a emis Decizia nr. 125 din 14.03.2006 asupra capacității de muncă și că, în baza acesteia, s-a emis decizia nr. 408 din 01.04.2006 de încetare raport muncă în baza art. 56 lit. d din Codul muncii întrucât această decizie nu este decizie de pensionare de invaliditate conform Legii nr. 19/2000, ci o decizie prin care se constată un grad de invaliditate, contestatorul putând renunța la această decizie.
În ceea ce privește concediul de odihnă neefectuat dreptul contestatorului la indemnizația de concediu este justificată el fiind un drept legal, cuvenit atât timp cât se dovedește că el nu a fost acordat.
Recurenta are obligația programării concediilor de odihnă ale salariaților și salariatul este și el obligat să-l efectueze.
Ori nefăcându-se dovada efectuării lui în natură recurenta are obligația să-l despăgubească pe salariat cu indemnizația de concediu la care ar fi avut dreptul.
Având în vedere cele menționate mai sus Curtea a apreciat că recursul declarat de recurenta-intimată - Internațional SRL este fondat numai pentru aspectele mai sus menționate.
Împotriva deciziei nr. 624/27.09.2006 a Curții de APEL GALAȚI, a formulat contestație în anulare contestatorul, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
A arătat că instanța de recurs a admis recursul înlăturând obligația - INTERNAȚIONAL de a achita drepturile salariale privind orele suplimentare și, a omis din greșeală, să cerceteze și motivele de modificare.
Deși la fond s-au acordat drepturile salariale reprezentând munca suplimentară, instanța de recurs a respins plata acestor drepturi, în rejudecare, fără să motiveze în hotărâre această decizie deoarece nu a cercetat motivele de modificare sentinței civile nr. 121/2006, fiind astfel încălcate norme de procedură.
Intimata - INTERNAȚIONAL SRL Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
invocat excepția lipsei de interes deoarece, în ipoteza prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă, numai recurentul poate introduce contestație în anulare.
invocat excepția inadmisibilității deoarece pe calea contestației în anulare se invocă motive ce țin de fondul cauzei, ceea ce este inadmisibil.
A invocat excepția tardivității, față de dispozițiile art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind irevocabilă de peste un an de zile.
A invocat excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către contestator deoarece a chemat-o în judecată în mai multe dosare și a formulat plângere penală împotriva administratorului societății.
Analizând contestația în anulare promovată în baza dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, și prin prisma excepțiilor invocate, Curtea constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
În primul rând, excepția lipsei de interes invocată de intimată nu o apreciem ca întemeiată deoarece orice parte în dosarul de recurs poate uza de promovarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare și deci, nu se poate afirma că nu avea un interes atât timp cât își exprimă o nemulțumire față de o decizie pronunțată în recurs.
În al doilea rând, apreciem neîntemeiată și excepția tardivității formulării contestației în anulare întrucât, potrivit dispozițiilor art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă, împotriva hotărârilor irevocabile care se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, se poate face contestație oricând înainte de începutul executării iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 40 alin. 1 litera b sau
Ori, intimata nu a făcut dovada că a început executarea silită astfel că prezenta contestație se poate face oricând înainte de începutul executării silite.
Însă considerăm întemeiată excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de către intimată.
Astfel, contestatorul invocat dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă în sensul că nu s-ar fi cercetat vreunul din motivele de modificare a sentinței civile nr. 121/2006 a Tribunalului Vrancea.
Acest articol prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Ori, acest motiv de recurs nu poate fi invocat decât de către recurentul căruia i s-a admis recursul în parte sau s-a respins.
În cauza de față, recursul a fost promovat de către intimată și nu de către contestatorul.
În realitate, contestatorul critică motivarea instanței de recurs și soluția dată de aceasta unui capăt de cerere.
Ori, prin calea contestației în anulare nu se pot invoca din nou motive ce țin de fondul cauzei, întrucât s-ar transforma în "recurs la recurs" ceea ce este inadmisibil și s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice.
Invocarea de către partea intimată în cadrul dosarului de recurs a faptului că nu este cercetat un motiv de modificare sau nu este motivată decizia este inadmisibilă, față de condițiile art. 318 alin. 1 teza ultimă Cod procedură civilă.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 320 Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.
Nu vom reține excepția privind exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale invocată de către intimată deoarece, nu s-a dovedit o rea-credință din partea contestatorului pentru a putea fi întrunite condițiile prevăzute de art. 723 Cod procedură civilă, iar promovarea unor diverse acțiuni împotriva aceleiași intimat sau introducerea unei plângeri penale nu este opozabilă în prezenta cauză.
Dreptul la liberul acces la instanță și la petiție este recunoscut de altfel, atât de către Constituția României cât și de către practica prin dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului astfel că se va respinge această excepție ca nefondată.
Ca parte căzută în pretenții, se va obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată către intimată însă în cuantum redus la suma de 200 lei potrivit disp. art. 274 alin. 3.pr. civilă, apreciindu-se că onorariul solicitat în sumă de 4760 lei este prea mare față de valoarea pricinii, cauza nefiind de un grad de complexitate ridicat, față de excepția inadmisibilității contestației în anulare ce nu a comportat discuții asupra fondului, cu atât mai mult cu cât celelalte excepții invocate de către intimată au fost respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE excepțiile lipsei de interes, a tardivității și a exercitării abuzive a drepturilor procesuale formulate de intimata - INTERNAȚIONAL SRL B, cu sediul în B,-, sector 1 și B, localitatea Otopeni,-, jud.
RESPINGE contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în F,-, bloc 27,. 7, jud. V, în contradictoriu cu intimata - INTERNAȚIONAL SRL B și privind decizia civilă nr. 624/27.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, ca fiind inadmisibilă.
Obligă pe contestator să plătească intimatei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 10 Martie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
Grefier,
-
: - -
: 2 ex.//08 Aprilie 2008
Recurs: //
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2898/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 764/2008. Curtea de... → |
|---|
