Contestație decizie de concediere. Decizia 1832/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1832/R-CM
Ședința publică din 02 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de contestatorul, domiciliat în Pitești,-, -.A,.1, județul A, împotriva sentinței civile nr.436/CM din data de 2.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-contestator, lipsind intimata
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-contestator depune la dosar concluzii scrise și o plângere penală, în copie, adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-contestator solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit motivelor expuse pe larg în scris.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată la data de 07.10.2008, la Tribunalul Argeș, contestatorul a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei nr.182/26.09.2008, emisă de intimata și repunerea în situația anterioară apariției deciziei ce se contestă.
În motivarea contestației s-a susținut că decizia a fost emisă în timpul cât contestatorul se afla în concediu de odihnă, nu s-a efectuat cercetarea disciplinară și nu au fost avute în vedere apărările sale în raport de învinuirea adusă, iar decizia nu i-a fost predată personal. Contestatorul a susținut că decizia este și netemeinică, întrucât cele 4 bidoane din plastic în care se găsea gazolină reziduală, aflate asupra sa, îi erau necesare pentru omogenizarea unei cantități de vopsea pe bază de ulei cu care intenționa să vopsească un gard în gospodăria proprie. Contestatorul a mai menționat că a intenționat să pună circa un litru din acest produs în rezervorul mașinii sale, întrucât rămăsese fără combustibil, timp în care agenții de pază au venit și l-au acuzat de furt.
La data de 10 2008, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca rămasă fără obiect întrucât decizia nr.182/26.09.2008 a fost anulată prin decizia nr.184/30.09.2008.
Prin sentința civilă nr.436 din 2 martie 2009, Tribunalul Argeșa respins contestația ca rămasă fără obiect, reținând următoarele:
Prin decizia nr.182/26.09.2008, intimata a decis ca începând cu data de 01.10.2008 să înceteze raporturile de muncă dintre părți prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, pentru încălcarea dispozițiilor art.196 lit.f și art.201 alin.1 din
În motivarea deciziei s-a reținut că în noaptea de 03.09.2008 contestatorul a fost surprins de către agenții de pază părăsind incinta stației având asupra sa 4 bidoane de capacitate 5 litri fiecare, cu produs petrolier, o parte a acestuia fiind turnat de acesta în rezervorul mașinii personale, până la întreruperea acestei activități de către agenții de pază. S-a mai menționat în motivarea deciziei că la reconstituirea faptei contestatorul a indicat autorităților locale de unde a sustras produsul, respectiv prin deschiderea robinetului de la tancul nr.3 de gazolină.
Intimata a făcut dovada că la data de 30.09.2008 s-a emis contestatorului o nouă decizie, având nr.184, prin care s-a anulat decizia nr.182/26.09.2008.
În aceeași zi, 30.09.2008, intimata a mai emis contestatorului o nouă decizie, cea cu nr.185, prin care a decis ca, începând cu data de 03.10.2008, să înceteze raporturile de muncă ale părților.
Pe lângă faptul că cele două decizii au fost comunicate contestatorului prin poștă, cu confirmare de primire, acestuia i s-au comunicat și în cadrul ședinței publice din data de 11.12.2008. Cu toate acestea, la termenul din data de 26.02.2009 contestatorul a solicitat să i se mai acorde un termen pentru a-și completa contestația inițială. Ținând seama de faptul că din data de 11.12.2008 până la data de 26.02.2009 contestatorul a adoptat o poziție de pasivitate și abia după ce instanța i-a pus în discuție rămânerea cauzei fără obiect, instanța a respins cererea acestuia pentru ca acesta să completeze acțiunea.
S-a reținut că decizia contestată nu și-a produs efecte juridice, fiind revocată de către emitent, astfel că a fost respinsă contestație ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs contestatorul, susținând că este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurentul-contestator arată că instanța nu a ținut cont de faptul că acesta a susținut în mod constant că nu a primit decizia nr.184 și nici decizia nr.185, prin care se pretinde că s-a anulat decizia nr.182 și că semnătura de pe confirmarea de primire nu aparține acestuia.
S-a mai susținut că instanța de fond în mod greșit la termenul din 26 februarie 2009 i-a respins cererea prin care a solicitat acordarea unui nou termen pentru a completa acțiunea, încălcând dispozițiile art.132 din Codul d e procedură civilă.
De asemeni susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, drepturi recunoscute și apărate atât de legislația română, cât și de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană.
Recursul nu este încadrat în drept, însă expunerea acestuia face posibilă încadrarea sa în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivului de nelegalitate invocat, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Obiectul dosarului de față este o contestație împotriva deciziei nr.182/26.09.2008 emisă de, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă începând cu 1 octombrie 2008 contestatorului.
La primul termen de judecată, 13 noiembrie 2008, la cererea contestatorului s-a acordat termen în baza art.156 din Codul d e procedură civilă pentru lipsă de apărare.
Prin întâmpinarea depusă la 10 2008, unitatea intimată a susținut că decizia nr.182 din 26.09.2008 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al lui a fost anulată prin decizia nr.184 din 30.09.2008 și deci cererea contestatorului a rămas fără obiect.
Unitatea intimată în susținerea întâmpinării a depus la dosar decizia nr.184 din 30.09.2008 prin care s-a anulat decizia nr.182 din 26.09.2008, cu confirmare de primire, precum și decizia nr.185 din aceeași dată prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al lui începând cu 3 octombrie 2008 (18-37).
Întâmpinarea și actele însoțitoare au fost comunicate contestatorului la 11 2008, așa cum rezultă din încheierea pronunțată la această dată (39).
Se constată că prima instanță a procedat legal la soluționarea cauzei în sensul respingerii contestației împotriva deciziei nr.182 din 26 septembrie 2008, ca rămasă fără obiect, întrucât aceasta a fost anulată prin decizia nr.184 din 30 septembrie 2008.
Potrivit legislației muncii și normelor de drept în vigoare, angajatorul poate reveni la o măsură dispusă.
Cât privește susținerile contestatorului în sensul că instanța i-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil se constată a fi nejustificate în speță întrucât, așa cum rezultă din încheierea din 13 noiembrie 2008, s-a acordat contestatorului termen pentru lipsă de apărare
Se mai constată că la termenele de judecată din 11 2008, 8 ianuarie 2009 și respectiv 5 februarie 2009, contestatorul a fost asistat de apărător ales.
Prin respingerea cererii formulată de apărătorul contestatorului la data de 26 februarie 2009, de acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar completare la acțiune, nu s-a produs nici o vătămare contestatorului, având în vedere obiectul contestației cu care a fost investită instanța, iar în ceea ce privește noua decizie de desfacere a contractului de muncă cu nr.185 din 30.09.2008, acesta avea posibilitatea să o conteste în termenul prevăzut de lege de la data comunicării.
Pentru considerentele expuse anterior se constată că motivul de nelegalitate al sentinței, invocat de contestator, este nefondat și urmează a fi respins.
Verificând din oficiu sub toate aspectele legalitatea sentinței în conformitate cu art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu există nici un motiv care să ducă la modificarea sau casarea sentinței.
Ca urmare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatorul, domiciliat în Pitești,-, -.A,.1, județul A, împotriva sentinței civile nr.436/CM din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimată fiind, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/10.12.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 244/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1139/2009. Curtea... → |
|---|
