Contestație decizie de concediere. Decizia /2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.
Ședința din Camera de Consiliu din 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
***************
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2010, privind recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței nr.2998 din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.02.2010, care fac parte integrantă din prezenta decizie și instanța în conformitate cu prevederile art 260 pr.civ a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2010.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.2998 din 30.06.2009 a respins contestația formulată de petentul, în contradictoriu cu intimata
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de concediere nr. 100/02/01/13/DJ din 04.03.2009 emisă de intimata s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al petentului în temeiul art.65 alin.1 Codul Muncii, motivat de desființarea locului de muncă ca urmare a procesului de reorganizare a Direcției Executive Operațiuni, ceea ce a determinat desființarea Compartimentului, Acces 3 G, în conformitate cu decizia Directorului General al nr.59/21.05.2008.
Conform art.65 din Codul Muncii (1), concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, desființare ce trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, dintre cele prevăzute la alin.1.
S-a reținut că desființarea locului de muncă ocupat de petent a fost determinată de reorganizarea Direcției Executive Operațiuni, în conformitate cu decizia directorului general, reorganizare ce a avut ca scop eficientizarea întregii activității a, avându-se în vedere optimizarea procedurilor de lucru și asigurarea în același timp de resurse suficiente pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor și livrarea la timp a serviciilor societății.
Prin caracterul efectiv al desființării locului de muncă trebuie să se înțeleagă respectarea cerinței ca, respectivul loc de muncă să fi fost suprimat din statul de funcții, sens în care cauza trebuie să existe, să fie efectivă, să se întemeieze pe modalitatea concretă care exclude motive vagi, inconsistente și în consecință incontrolabile.
Pentru ca o cauză să fie reală și serioasă, este necesar ca aceasta să aibă caracter obiectiv în temeiul Codului Muncii, să fie impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice sau de o reorganizare a activității.
În concret, cauza trebuie să fie independentă de factorii subiectivi, să fie precisă, să constituie veritabilul motiv al concedierii, să fie serioasă, în sensul că dificultățile economice, transformările tehnologice sau o reorganizare a activității după caz, să aibă o anumită gravitate care să impună cu adevărat reducerea locului de muncă.
Ori, prin decizia nr.59/21.05.2008 a Directorului General al s-a dispus printre altele și reorganizarea Direcției Executive Operațiuni, ceea ce a determinat desființarea Compartimentului, Acces 3 G, reorganizarea având ca scop eficientizarea întregii activități a Romtelecom la nivelul întregii țări.
Din organigramele depuse la dosarul cauzei, precum și din statele de funcțiuni, se atestă faptul că a avut loc o reală și efectivă desființare a locului de muncă al petentului.
De altfel, Sindicatul și-a dat acordul cu privire la criteriile ce urmau a fi avute în vedere la concedierea salariaților afectați de procesul de reorganizare al societății.
De asemenea, instanța a reținut că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea condițiilor impuse de prevederile art.74 pct.1 cuprinzând motivele care au determinat concedierea, durata preavizului și lista locurilor de muncă disponibile în, aspect ce rezultă din anexa nr.1 la decizia de concediere a contestatorului.
Nu poate fi reținută susținerea petentului în sensul că art.112 din la nivelul pe 2007-2008, prevede în mod imperativ acordul sindicatului în orice problemă a relațiilor de muncă, deoarece acest articol se referă la comunicarea hotărârilor și deciziilor privind problemele importante din domeniul relațiilor de muncă.
Cu privire la acest articol, precum și prevederile art. 16 din, instanța a reținut că au fost respectate de către intimată, aspect ce rezultă din procesul-verbal de consultare a Federațiilor Sindicale reprezentative la nivelul, cu privire la procesul de evaluare din structurile ce vor fi reorganizate în cadrul procesului de eficientizare a activității desfășurate de societate, precum și din procesul-verbal de consultare a sindicatelor, cu privire la cuantumul sumei care să fie oferit de către societate salariaților afectați de reorganizarea activității companiei.
Susținerile petentului cu privire la faptul că desființarea postului nu a fost determinată de o cauză reală și serioasă și că decizia sa de concediere este lovită de nulitate absolută, a fost infirmată de societatea intimată conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultând că au fost respectate atât dispozițiile legale statuate de Codul Muncii în materia concederii individuale, precum și celelalte prevederi din legislația în vigoare, neexistând nici un motiv care să atragă sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere prevăzută de art. 76 Codul Muncii.
Prin urmare, instanța a reținut și constatat legalitatea și temeinicia măsurii concedierii petentului și pe cale de consecință, a respins contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând următoarele:
Ca instanța de fond nu a luat in considerare adresa nr. 47/2008 si adresa nr- prin care se arata ca nu exista norme de personal si norme de munca.
Nu s-a avut in vedere adresa nr. 26/2009 susținându-se ca desființarea locului de munca s-a făcut in baza deciziei nr. 59/2008 prin care doar a schimbat denumirile unor formații de lucru sau reducerea numărului de formații, fara sa facă cunoscut pentru fiecare formație numărul necesar de personal.
Ca unitatea recunoaște ca numărul necesar de personal este bine definit conform Planului de reorganizare, ceea ce înseamnă ca a stabilit normativul de personal necesar activității, normativ ce nu a fost stabilit conform Codului Muncii sau contractului colectiv de munca aplicabil.
Ca din Decizia nr. 100/02/01/21/DJ de revocare a concedierii d-ului, aflat in aceeași funcție reiese clar ca locul de munca nu a fost desființat, ci doar i s-a schimbat denumirea, deci activitatea nu a dispărut.
Arata ca in activitate a avut calificative foarte bune si nu a avut sancțiuni.
Analizând sentința recurată in raport cu motivele de recurs de investire a instanței, Curtea retine următoarele:
Salariatul recurent a îndeplinit funcția de tehnician de teren instalări & reparații in cadrul Compartimentului Acces G 3 din cadrul unitații intimate.
Prin decizia nr. 59/21.05.2008 s-a dispus, începând cu data de 01.06.2008, modificarea structurilor organizatorice din cadrul Direcției Executive Operațiuni, fiind afectata de masurile organizatorice si din care face parte contestatorul.
prin reorganizare structurala a fost justificata de către unitatea angajatoare prin determinări de ordin tehnologic, retehnologizarea si imbunatatirea politicilor comerciale, rezultate ca urmare a liberalizării totale a pieței de telecomunicații si a implementării de tehnologie noua, ce a dus la necesitatea restructurării personalului excedentar.
Prin decizia nr. 44/2008 au fost stabilite o serie de masuri de protecție sociala privind salariați afectați stabilindu-se, totodată, si criteriul evaluării profesionale ce trebuie avut in vedere la momentul disponibilizărilor.
Prin Decizia nr. 33/2008 s-a implementat procesul de evaluare profesionala, din care a făcut parte si contestatorul.
Reorganizarea departamentului din care făcea parte contestatorul s-a realizat prin restructurarea celor 3 compartimente Acces 1, 2 si 3 G in doua compartimente Furnizare Servicii Acces GJ Zona A, respectiv Zona B si reducerea unui număr de posturi de natura celui deținut de contestator, respectiv tehnician de teren instalări & reparații.
Prin Decizia nr. 100/02/01/13/DJ s-a dispus încetarea contractului individual de munca in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, reținându-se ca, urmare a rezultatului obținut in cadrul procesului de evaluare, contestatorul nu a putut fi redistribuit pe unul din noile posturi, ce au fost ocupate de alți salariați din cadrul Direcției Executive Operațiuni care au obținut rezultate mai bune. Potrivit art. 65(1) Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Așa cum se observa din dispozițiile mai sus menționate, concedierea individuala pentru a fi legala trebuie sa îndeplinească următoarele condiții: motivele sa nu de persoana salariatului, adică sa de situația obiectiva a unitații angajatoare; locul de munca al salariatului sa fie efectiv desființat; cauza ce a dus la desființare sa fie reala si serioasa. In cauza de fata, așa cum se observa din starea de fapt reținuta, concedierea s-a datorat unor motive obiective care țin de masurile de restructurare ale unitații, justificate de către aceasta, constând in efectele retehnologizării si liberalizării pieței telecomunicațiilor, motive independente de persoana salariatului.
Aceste efecte constituie cauza desființării locurilor de munca, fiind reala si serioasa, atât timp cat întreaga structura organizatorica a unitații a fost afectata de aceste masuri luate la nivelul tuturor departamentelor funcționale, așa cum rezulta din decizia nr. 59/2008. In ceea ce privește departamentul din care a făcut parte contestatorul se observa ca a avut loc o restructurare efectiva, prin reorganizarea celor trei compartimente si desființarea unor locuri de munca, intre care si cel al contestatorului. Situația reorganizării si a desființării unor posturi de lucru este dovedita prin organigramele depuse la dosar din care rezulta înființarea celor doua compartimente zonale 1 si 2 si dispariția unor posturi, nominalizat fiind si cel al contestatorului. Ca aceasta desființare a fost efectiva rezulta atât din dispariția acestui post din structura organizatorica, cat si din emiterea deciziei de concediere, care atesta desființarea locului de munca. Cat timp condițiile impuse de textul de lege sunt respectate, strategia de restructurare apartine in mod exclusiv unitații angajatoare, acesta fiind singura in măsura sa aprecieze mijloacele optime de realizare a programului de reorganizare in funcție de specificul unitații. Nu pot fi reținute nici motivele de recurs extrase din conținutul adreselor precizate, acestea reprezentând puncte de vedere care nu isi găsesc justificare in raport de considerentele reținute sub aspectul îndeplinirii condițiilor impuse de art. 65 Codul Muncii. de personal si numărul necesar de personal al formațiilor de lucru tine de decizia de oportunitate economica a unitații, masurile dispuse privind restructurarea fiind relevante in acest caz. Aceste elemente nu sunt de natura a atrage anularea masurilor de concediere, atât timp cat nu sunt elemente care sa justifice existenta unui abuz de drept sub acest aspect. In cauza nu s-a pus problema desființării activităților realizate in cadrul departamentului, ci a reducerii numărului de posturi aferente acestor activitati. Astfel, revocarea concedierii d-lui nu afectează, sub aspectul legalității, decizia de concediere a contestatorului, fiind vorba de o menținere de post si nu de existenta sau inexistenta activității respective. Nu pot fi reținute nici motivele de recurs privind situația personala a contestatorului cat timp concedierea dispusa in temeiul art. 65 Codul Muncii nu vizează motive care țin de persoana salariatului, ci motive obiective care privesc situația unitații. In ceea ce privește motivele noi de recurs privind contestarea evaluării făcute cu ocazia concedierii, Curtea retine ca instanța de recurs analizează hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs formulate si depuse in condițiile art. 303 Codul d e procedura civila, cu excepția motivelor de ordine publica. Or, aceste motive nu reprezintă motive de ordine publica si au fost depuse pentru prima data cu ocazia concluziilor scrise, cu incălcarea dispozițiilor legale menționate. Pentru toate aceste motive, instanța retine ca sentința Tribunalului este temeinica si legala, motivele de recurs fiind neîntemeiate, situație in care urmează a respinge recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței nr.2998 din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.04.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 623/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1943/2009. Curtea... → |
|---|
