Contestație decizie de concediere. Decizia 220/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE
de muncă și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 220
Ședința publică din 19 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de pârâta SC " Reșița " SA împotriva sentinței civile nr.270/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect contestație decizie concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei - recurente, avocat, în substituirea avocatului, lipsă fiind reclamantul - intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamantul - intimat a depus la dosar, prin registratură, la data de 12.02.2008 concluzii scrise în două exemplare din care un exemplar se comunică reprezentantei intimatei care depune la dosar împuternicire avocațială și împuternicire avocațială de substituire.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului - intimat invocă prin notele de ședință depuse, excepția tardivității recursului formulat de către recurentă.
Reprezentanta pârâtei - recurente solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulată de reclamantul - intimat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului C - S la data de 14.11.2006, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC " Reșița " SA, solicitând anularea dispoziției nr.245/RU 0100/13.10.2006 emisă de pârâtă (prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în baza dispozițiilor art.264 lit. "f" din Codul muncii, art.140 din Contractul colectiv de muncă și art.110/VI din regulamentul intern) reîncadrarea în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă, adică cea de electrician, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neplătite pe perioada cât i-a fost desfăcut contractul de muncă, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 19.01.2007, reclamantul, prin avocat, și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea deciziei nr.295//13.10.21006 emisă de pârâtă, reîncadrarea sa în funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă și plata drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit de la data desfacerii și până la reîncadrarea sa, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că în perioada 26.10.200 - 17.10.2006 și-a desfășurat activitatea în cadrul SC " Reșița " SA, în funcția de electrician, în ultima perioadă la secția DP:0410 cu atribuirea de dezafectare a halei, recuperarea materialelor și predarea acestora la maistrul ce le ducea ulterior la magazie.
A mai arătat reclamantul că un coleg al său i-a deschis dulapul pentru a căuta un patent, și a găsit materialele ce au fost recuperate în perioada schimbului, în vederea predării lor maistrului.
Prin sentința civilă nr.83/19.01.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C - Saa dmis acțiunea reclamantului, anulând decizia și dispunând reîncadrarea în funcția deținută anterior desfacerii contractului său de muncă, respectiv de electrician, cu plata drepturilor salariale, cu titlu de despăgubiri, ce i s-ar fi cuvenit de la data desfacerii contractul de muncă și până la reîncadrare; a obligat pârâta la plata față de reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că pârâta nu a arătat care au fost motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de fostul salariat în timpul cercetării disciplinare.
Recursul declarat de pârâta SC " Reșița " SA împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr.246/21.03.2007, casându-se sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C - S, motivat de faptul că excepția a fost greșit admisă și nu s-au examinat aspectele de fond ale cauzei.
Tribunalul C - S, reinvestit cu soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr.270 din 15.10.2007, a admis acțiunea, dispunând înlocuirea sancțiunii de desfacere a contractului de muncă cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, astfel cum este prevăzută la art.264 alin.1 Codul muncii, dispunând obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul până la reîncadrarea efectivă, luându-se totodată act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, deși a reținut că reclamantul a săvârșit într-adevăr o abatere de la disciplina muncii, încălcând prevederile art.116 pct.13 din Regulamentul intern, apreciind că din declarațiile celorlalți angajați coroborate cu cele ale reclamantului, nu rezultă cu certitudine intenția acestuia de a sustrage bunuri, a concluzionat că fapta săvârșită de reclamant este de o gravitate redusă, dispunând înlocuirea sancțiunii de desfacere a contractului de muncă cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, astfel cum este prevăzută la art.264 alin.1 de la d) Codul muncii.
În temeiul art.78 din Codul muncii, instanța a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul până la încadrarea efectivă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta solicitând în principal, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației, iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Motivându-și recursul, pârâta a arătat că în cauză sunt incidente motivele de nelegalitate care atrag modificarea sentinței recurate, prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motivarea fiind contradictorie în sensul că deși s-a reținut în considerente că reclamantul a săvârșit o abatere de la disciplina muncii, încălcând prevederile art.116 pct.13 din Regulamentul intern, a înlocuit sancțiunea aplicată, în reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, respectiv gradul III, conform art.110 Regulamentul intern.
S-a mai invocat faptul că această apreciere a instanței nu poate fi reținută, întrucât sancțiunea aplicată de angajator corespunde cu prevederile Regulamentului intern la nivel de societate, care este rezultatul negocierilor celor două părți, respectiv angajator și sindicatele reprezentative, acesta reprezentând lege atât pentru angajator cât și pentru angajați, iar pe de altă parte, angajații au luat la cunoștință de prevederile Regulamentului intern și de sancțiunile aplicabile în cazul săvârșirii de abateri disciplinare.
Un alt aspect invocat a fost acela că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra capătului de cerere referitor la încadrarea reclamantului în funcția de electrician, avută anterior desfacerii contractului de muncă.
Examinând recursul declarat de pârâtă, prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art.304 pct.9 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat.
Reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada 26.10.2000 -17.10.2006, la SC " Reșița " SA în funcția de electrician, în ultima perioadă la secția DP 0410 din cadrul SC " Reșița " SA.
La data de 17.10.2006 s-a desfăcut contractul individual de muncă al reclamantului, conform art.264 lit. "f" coroborat cu art.61 lit. "a" din Codul muncii.
Motivele ce au stat la baza acestei măsuri au fost acelea că la data de 26.09.2006, fiind în schimbul II, a participat la operațiuni de dezafectare a unei hale de unde a recuperat următoarele materiale:
- 56 pastile de în greutate totală de 0,5 kg;
- suporți de cupru de la contacte - 4 kg;
- sârmă de cupru - 16 kg.
Aceste materiale au fost ascunse în dulapul său personal din atelier, unde au fost găsite de către colegii care căutau un patent, ocazie cu care au deschis dulapul.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat cu certitudine intenția reclamantului de a sustrage materialele respective, lucru de altfel recunoscut de el.
Astfel, în declarația dată de reclamant la data de 28.09.2007, acesta a recunoscut că în data de 27.09.2006, a ascuns cuprul și contactele în secție, iar cablurile le-a aruncat în de fier vechi, fiind depozitate în dulapul său.
Prin nota explicativă din data de 02.10.2006 se evidențiază căutarea și ascunderea lor din nou, după ce i-au fost luate de colegi.
Fapta reținută în sarcina reclamantului și în împrejurările mai sus menționate, constituie o abatere gravă de la regulile de disciplină a muncii, în accepțiunea art.61 alin.1 lit.a din Codul muncii, constatându-se încălcarea de către reclamant și a prevederilor art.116 pct.13 din Regulamentul intern, potrivit cărora constituie abatere de la contractul colectiv de muncă surprinderea pe teritoriul societății cu bunuri și valori ce constituie proprietatea companiei.
Chiar dacă nu s-a creat nici un prejudiciu de ordin material pârâtei, din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a săvârșit abaterea disciplinară reținută în sarcina sa, neprezentând relevanță comportamentul acestuia de înaintea săvârșirii acestei fapte, sancțiunea disciplinară de desfacere a contractului de muncă fiind just stabilită.
În speță abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca reclamantului, angajatorul stabilind sancțiunea disciplinară în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, ținând cont de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de gradul de vinovăție a salariatului și de consecințele abaterii disciplinare, ca o măsură de prevenție specială și generală.
În consecință, se constată că decizia nr.295/RU/0100/13.10.2006 s-a emis cu respectarea dispozițiilor art.267 și 268 din Codul muncii, iar probele administrate confirmă existența faptei reținută și care constituie abatere gravă sancțiunea disciplinară fiind legală și temeinică și în conformitate cu dispozițiile art.266 Codul muncii.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.1 - 3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, și modificată în tot sentința atacată cu consecința respingerii ca neîntemeiată a contestației formulată de reclamant.
Se va lua act că pârâta - recurentă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei SC " Reșița " SA împotriva sentinței civile nr.270/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul - intimat.
Modifică în tot sentința civilă nr.270 din 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul C - S, și în consecință:
Respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
DR.- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./26.02.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./29.02.2008
Prima instanță:Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 33/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 965/2009. Curtea de... → |
|---|
