Contestație decizie de concediere. Decizia 2400/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2400/R/2009
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 2134 din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta SC AUTOMOBILE 2 C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs reclamantul recurent Gas olicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al. 2.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2134 din 23.07.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, s-a dmis excepția tardivității formulării contestației invocată din oficiu de către instanță.
S-a respins contestația formulată de contestatorul G împotriva Deciziei nr.21/19.09.2008 emisă de intimata SC Automobile 2 C SA, prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, ca urmare a admiterii excepției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, procedura de soluționare a excepțiilor procesuale este reglementată de art. 137 și urm. Cod Procedură Civilă care arată că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum si a excepțiilor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția tardivității formulării contestației este o excepție dirimantă care împiedică judecarea fondului litigiului. Când aceasta este invocată instanța nu va putea analiza decizia contestată sub aspectul legalității ori temeiniciei acesteia.
Contestatorul a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.21/19.09.2008 și Tribunalul a constatat că acțiunea acestuia a fost înregistrată in data de 23.03.2009, cu depășirea termenului legal de 30 zile prevăzut de dispozițiile art.268 alin.5 din Codul Muncii pentru contestarea acestui act, întrucât în ședința publică din data de 30.04.2009 acesta a declarat a primit-o în cursul lunii ianuarie 2009 (6).
Față de cele ce preced, având în vedere că, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.21/19.09.2008 în privința căreia s-a împlinit termenul de prescripție înăuntrul căruia putea fi contestată, instanța în temeiul art. 283 și urm. din Codul Muncii coroborate cu prevederile art.137 pr.civ. a admis excepția invocată și, pe cale de consecință a respins contestația formulată de către contestator ca fiind tardiv introdusă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursreclamantul G, solicitând admiterea acestuia cu modificarea sentinței în sensul anulării deciziei, ca fiind neîntemeiată.
În motivare reclamantul arată că, nstanța de fond a reținut excepția tardivității introducerii cererii, motivând ca cererea nu a fost depusa in termenul legal de 30 de zile.
La instanța de fond a fost întrebat când a primit decizia. Nu și-a amintit exact si a declarat ca a primit cererea undeva in cursul lunii ianuarie. Nu cunoștea prevederile legale privind un termen de legal de înăuntrul căruia trebuie depusa contestația. Reclamantul a depus contestația la vreo zece zile după ce a primit-o si a luat cunoștința de aceasta, dar nu poate preciza ziua exact..
Consideră ca trecerea eronata a unei mențiuni neconforme cu realitatea faptica intr-o carte de munca, trebuie examinata sub un aspect mult mai extins, deoarece este un caz de nulitate absoluta. Este vorba de nulitatea absoluta a unui act care reglementează raporturi importante. Vechimea in munca si drepturile salariaților, daca au fost eronat înregistrate in cartea de munca vor produce efecte juridice eronate pentru totdeauna, chiar daca nu au fost contestate in termenul de 30 de zile, ele rămân înregistrări neconforme cu realitatea, contravin situației de fapt.
Consideră ca o mențiune trecuta în mod eronat in cartea de munca poate fi anulata oricând in temeiul nulității absolute in temeiul art.2 din Decretul 167 din 1958. Nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, arătându-se că hotărârea a fost data cu înțelegerea greșită a legii, prin interpretare ad literam a legii, fără a se examina efectele actului juridic generat si efectele acestuia pentru viitor.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Deși și-a întemeiat în drept motivele de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, din dezvoltarea acestor motive rezultă că s-a criticat hotărârea de fond din perspectiva interpretării greșite a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Așa cum a reținut și prima instanță, în ședința publică din 30 aprilie 2009 în cadrul explicațiilor date instanței, recurentul a recunoscut că i s-a comunicat Decizia de concediere nr. 21/19.09.2008 în luna ianuarie 2009, ceea ce reprezintă o mărturisire judiciară spontană, nefiind obținută prin intermediul interogatoriului. În mod evident, pentru ca recunoașterea unui fapt litigios de către o parte să constituie o mărturisire nu este necesar ca autorul acesteia să o fi făcut cu intenția de a putea fi folosită împotriva sa, fiind suficient ca recunoașterea să fi fost făcută voluntar.
De asemenea, fiind un act de voință unilateral mărturisirea este, în principiu, irevocabilă. În conformitate cu dispozițiile art. 1206 alin. (2) cod civil mărturisirea judiciară poate fi revocată dacă se dovedește că a fost făcută dintr-o eroare de fapt. Ceea ce invocă recurentul, respectiv că nu a cunoscut consecințele juridice ale recunoașterii sale reprezintă o eroare de drept, care nu poate determina revocarea mărturisirii, faptul recunoscut, în speță data comunicării deciziei de concediere, rămânând adevărat chiar dacă recurentul nu și-a dat seama de consecințele recunoașterii făcute.
Susținerile recurentului în sensul că nulitatea absolută a deciziei de concediere poate fi invocată oricând sunt neîntemeiate în condițiile în care dispozițiile art. 268 alin. (5) din Codul muncii prevăd în mod expres că decizia de sancționare poate fi contestată în termen de 30 de zile. Aceste dispoziții sunt derogatorii de la dreptul comun (Decretul 167/1958) invocat de reclamant și sunt aplicabile în cauză conform prevederilor art. 295 alin. (1) din Codul muncii.
În consecință, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat și a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 2134 din 23.07.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Dact.
4 ex./08.12.2009
Jud.fond: și
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Cluj | Contestație decizie de concediere. Decizia 1464/2009. Curtea... → |
|---|
