Contestație decizie de concediere. Decizia 2409/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2409
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1792/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, personal și asistat de apărător ales, cu împuternicire la dosar, și pentru intimata-pârâtă - avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind unitatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pricina a fost repusă pe rol, unitatea dând curs solicitărilor adresei și depunând la dosar înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurentul-reclamant pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificare a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației și anularea deciziei de concediere cu punerea părților în situația anterioară și plata drepturilor bănești cuvenite, precum și a cheltuielilor de judecată. Depune la dosar Decizia Curții de APEL CRAIOVA nr. 1626/2009 și arată că, deși practica judiciară nu constituie izvor de drept, se poate crea precedent și în speța de față.
Avocat pentru unitatea pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate drept temeinică și legală, deoarece concedierea individuală a fost urmare a reorganizări și deficiențelor materiale a societății, iar faptul că s-au pensionat anticipat doi angajați nu poate obliga unitatea la reintegrarea recurentului.
.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 04 august 2008, petentul a formulat contestație împotriva deciziei nr.448/29.07.2008 emisă de pârâta SC - SA S solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei sus-menționate și menținerea sa ca salariat în cadrul pârâtei.
În motivare petentul a precizat că prin decizia contestată a fost disponibilizat potrivit art.65 Codul Muncii, fără ca pârâta să respecte criteriile minimale prevăzute de Contractul colectiv de muncă aplicabil. A mai susținut petentul că nu a fost avut în vedere faptul că are o vechime de 18 ani în societate și are o pregătire profesională superioară altor salariați ce au fost menținuți în funcție, precum și de faptul că nu are abateri disciplinare. De asemenea, a fost invocat faptul că deși trebuiau desființate două posturi din cadrul serviciului, condiție îndeplinită prin pensionarea altor doi salariați, pârâta a procedat și la disponibilizarea sa și a altui salariat.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată motivat de faptul că în cauză s-a produs o concediere individuală impusă de desființarea locului de muncă ocupat de petent ca urmare a noii structuri organizatorice aprobată pentru anul 2008. mai arătat pârâta că măsura disponibilizării petentului a fost luată ca urmare a măsurilor impuse de creșterea prețului la energie ce a generat o conduită care să certifice funcționarea societății cu profit, măsuri ce au constat în transformări tehnologice, reorganizarea activității, reducerea cheltuielilor, creșterea productivității muncii, adoptarea unor noi soluții manageriale. La dosar au mai fost depuse actele avute în vedere la emiterea deciziei.
La data de 06.11.2008 petentul și-a precizat cererea în sensul că a solicitat și reintegrarea pe postul deținut anterior cu plata drepturilor bănești aferente.
Tribunalul O l t, prin sentința nr.1792 din 20 noiembrie 2008, respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC " " SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că petentul a fost salariatul pârâtei pe postul de servant în cadrul Serviciului Situații de Urgență, Prevenire și Protecție, iar prin decizia nr.448 din data de 29.07.2008 i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul art.65, art.73 Cm și art.74 alin 1 și 2 din CCM Unic la nivel Național.
La baza acestei măsuri a stat desființarea locului de muncă ocupat de petent ca urmare a reorganizării activității, conform organigramei aprobată de Comitetul Director al pârâtei prin decizia nr.269/25.09.2008. Din această decizie s-a reținut că la nivelul pârâtei s-a aprobat reducerea personalului de la 1395 la 1366 salariați, începând cu data de 01.09.2008. Din cadrul Serviciului Situații de Urgență, Prevenire și Protecție () a fost propusă desființarea a două posturi ca urmare a fuzionării a două servicii din cadrul pârâtei, respectiv Serviciul de Urgență cu Serviciul Intern de Prevenire și Protecție.
Comparând organigramele societății înainte și după reorganizare, s-a reținut că în cadrul Serviciului Situații de Urgență, Prevenire și Protecție din 19 posturi au rămas 17 posturi. Desființarea postului ocupat de petent a fost impusă de necesitatea reorganizării activității cu scopul de a îmbunătăți activitatea societății și de a se încadra în bugetele aprobate, pârâta având acest drept potrivit art.40 alin.1 lit.a Cm.
Apărarea petentului în sensul că la emiterea deciziei contestate nu au fost respectate criteriile prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă, nu a putut reține, deoarece în cauză a avut loc o concediere individuală potrivit art.65 Cm, impusă de desființarea locului de muncă ocupat de petent. De asemenea faptul că doi salariați din cadrul aceluiași serviciu s-au pensionat anticipat nu atrage obligativitatea menținerii petentului pe postul ocupat anterior deoarece opțiunea pensionării anticipate revine exclusiv celui în drept să solicite aceasta și nu angajatorului. Angajatorul în baza dreptului de a-și organiza activitatea, prevăzut de art.40 alin.1 lit.a Codul Muncii, este singurul în măsură să stabilească numărul de posturi necesare pentru buna desfășurare a activității.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs contestatorul, care a solicitat, in temeiul prevederilor art. 299-316.civ.Cod Penal, modificarea sentintei in sensul admiterii contestatiei, anularii deciziei de concediere nr. 448 din 29.07.2008 emisa de intimata SC SA S, cu consecinta reintegrarii sale pe postul detinut anterior si plata drepturilor banesti aferente.
In fapt, recurentul contetstator a sustinut ca instanta de fond nu a avut in vedere inscrisurile existente la dosarul cauzei si a facut o apreciere gresita a starii de fapt si a dispozitiilor legale aplicabile.
Astfel, prevederile art. 70 alin.1, 72 alin.2 si 3 lit.b, c si d din Contractul Colectiv de munca pe anii 2004-2008 stabilesc anumite criterii in cazul concedierii sau disponibilizarii, care au fost ignorate de catre intimata in cazul de fata, anume vechimea in munca, pregatirea profesionala, lipsa abaterilor disciplinare, a absentelor nemotivate si faptul ca este unicul intretinator al familiei sale.
A mai sustinut ca prin pensionarea anticipata a doi dintre colegii, si, conditia disponibilizarii a doua persoane a fost indeplinita, in sensul reducerii personalului de la sectorul cu doi salariati, cat era prevazut, astfel ca nu se mai justifica concedierea sa si a numitului.
In probatiune, a depus la dosar copia sentintei recurate, decizia nr. 448/29.07.2008, contractul colectiv de munca, carnetul de munca, tabel cu salariatii de la sectorul situatii de urgenta, graficul cu aparatul de functionare al intimatei, decizia de pensionare a unuia dintre colegii recurentului.
Prin intampinarea formulata la data de 02.02.2009, intimata SC SA a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, in cauza fiind vorba de o concediere individuala pentru motive care nu tin de persoana salariatului, care respecta cerintele de a fi efectiva, legala, avand o cauza cauza reala si serioasa.
Recursul este fondat pentru considerentele care se vor arata in continuare.
Litigiul de fata are ca obiect contestatia formulata de contestatorul impotriva deciziei de concediere nr. 448 din 29.07.2008 emisa de intimata SC SA, prin care s-a dispus concedierea contestatorului in temeiul art. 65 din Codul Muncii.
Asadar, speta pune in discutie verificarea conditiilor care se cer a fi indeplinite pentru ca masura concedierii salariatului determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de acesta sa fie legala.
Potrivit art. 65 din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Asadar, in actuala reglemetare (textul art. 65, astfel cum a fost redat, este cel dupa modificarea si completarea Codului muncii prin OUG nr. 55 din 30.08.2006), legiuitorul nu mai limiteaza motivele care determina desfiintarea locului de munca, singura persoana indreptatita sa aprecieze asupra oportunitatii luarii masurii de desfiintare a locului de munca al salariatului in cauza fiind angajatorul, masura trebuind sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, potrivit alineatului 2.
In raport de prevederile legale in vigoare, rezulta ca pentru a fi legala, masura concedierii trebuie sa fie efectiva, sa aiba o cauza reala si serioasa, acestea fiind conditiile care trebuie analizate in cauza de fata.
Sub aspectul caracterului efectiv, conditia a fost dovedita de intimata prin organigrama societatii de dinainte si dupa concedierea contestatorului, reducerea numarului de salariati de la fiind de la 19 la 17, asadar, doua posturi desfiintate, cel al contestatorului si cel al colegului acestuia,.
Insa, ca urmare a pensionarii a doi angajati din cadrul aceluiasi serviciu (dovada fiind facuta cu deciziile de pensionare a acestora), Curtea apreciaza ca nu se mai justifica disponibilizarea contestatorului si a celuilalt coleg al acestuia, lipsind motivatia restructurarii posturilor. De altfel, cu privire la, instanta de judecata a dispus reintegrarea acestuia pe postul detinut, in cadrul unui litigiu solutionat anterior celui de fata, pentru ratiuni similare.
Intimata a invocat in aparare faptul ca, desi in cazul deciziilor de pensionare a avut loc o incetare de drept a contractelor de munca, raportat la speta de fata, acest aspect nu determina anularea masurii concedierii individuale intrucat pensionarea celor doi salariati a avut loc dupa emiterea si comunicarea deciziei de concediere a contestatorului.
Este real faptul ca cererile de pensionare au fost depuse dupa data emiterii deciziei de concediere, respectiv la 31.07.2008, insa decizia de concediere si-a produs efectele la data de 01.09.2008, conform art. 5 din decizie, astfel ca instanta va inlatura aceste aparari.
Pe de alta parte, sub aspectul cauzei reale si serioase, in acceptiunea art. 65 din Codul Muncii, Curtea urmeaza sa retina ca aceasta cerinta legala nu a fost probata.
Motivarea ampla din cuprinsul deciziei de concediere reprezinta doar consideratii teoretice, nefiind sustinute de o analiza financiara a consiliului de administratie privind veniturile si cheltuielile intimatei sau alte documente care sa justifice masura desfiintarii postului contestatorului.
Conchizand asupra celor expuse, Curtea constata ca masura concedierii petentului in temeiul art. 65 din Codul Muncii este nelegala, desfiintarea locului de munca al acestuia, desi efectiva, nu are la baza o cauza reala si serioasa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, Curtea va admite recursul formulat de recurentul contestator si va modifica sentinta primei instante in sensul admiterii contestatiei si anularii deciziei nr. 448 din 29.07.2008, cu consecinta reintegrarii contestatorului pe postul detinut anterior si plata drepturilor banesti calculate conform art. 78 din Codul Muncii.
Vazand si dispozitiile art. 274.civ.Cod Penal, Curtea va obliga intimata SC SA la plata cheltuielilor de judecata catre recurentul contestator in cuantum de 400 lei reprezentand onorariul aparatorului ales in prezenta faza procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1792/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Modifică sentința, în sensul că admite contestația.
Anulează decizia 448 din 29.07.2008 și dispune reintegrarea pe postul deținut anterior și plata drepturilor bănești calculate conform art. 78 din Codul Muncii.
Obligă intimata-pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Ex.3/24.05.2009
Jud.fond
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 353/2010. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
