Contestație decizie de concediere. Decizia 2523/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2523/R/2009
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, recursul declarat de reclamanții SINDICATUL LIBER INDEPENDENT DIN CADRUL COMPANIEI DE SALUBRITATE, și, împotriva sentinței civile nr. 1834 din 17 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați și, precum și pe pârâta intimată COMPANIA DE SALUBRITATE, având ca obiect litigiu de muncă - contestație decizie de concediere.
Se constată că în data de 16 noiembrie 2009, reclamanții recurenți au depus concluzii scrise (2 exemplare), din care un exemplar a fost depus prin registratura instanței.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 13 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1834 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL LIBER în contradictoriu cu pârâta COMPANIA DE SALUBRITATE C având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că salariații pe care îi reprezintă reclamantul au fost angajați la societatea pârâtă având încheiate contracte individuale de muncă.
În Procesul verbal nr. 2/10.04.2008 încheiat cu ocazia Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor Companiei de Salubritate SA s-a consemnat la pct. 1 de pe ordinea de zi aprobarea modificării organigramei societății, respectiv restructurare, precum și faptul că contestatorii - și nu au fost de acord nici cu conținutul și modelul noii organigrame și nici cu măsura restructurării personalului. În procesul verbal din 10.06.2008, administratorii pârâtei au discutat și decis desființarea posturilor de șefi compartimente și o nouă organigramă.
Prin decizia nr. 28/24.11.2008 administratorii societății au decis modificarea organigramei societății și au desființat posturile de șefi compartimente la un număr de șase angajați printre care se află și contestatorii.
Referitor la respectiva decizie instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 40 din Codul muncii, angajatorul are, în principal, dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității, drept care nu poate fi îngrădit și care a fost aprobat de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor Companiei de Salubritate SA. Conducerea societății are dreptul să păstreze salariații cei mai capabili și poate proceda la desfacerea contractelor de muncă celor necorespunzători, dreptul de apreciere sub acest aspect aparținându-i exclusiv, fără a fi obligată să obțină vreun aviz.
Referitor la susținerile reclamantului că pârâta nu a informat și nu a angajat consultări cu sindicatul instanța a reținut că contestatorii - și (în calitate de lideri de sindicat) nu au fost de acord nici cu conținutul și modelul noii organigrame și nici cu măsura restructurării personalului, cu ocazia Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor Companiei de Salubritate SA, astfel că aceștia erau direct informați prin participarea la ședințele de conducere.
Din analiza organigramei societății și din lista cu persoanele cărora li s-au desfăcut contractele individuale de muncă, rezultă că reorganizarea și restructurarea au fost reale.
Instanța a mai reținut că contestatorilor li s-au oferit locuri de muncă corespunzătoare pregătirii profesionale ale acestora, astfel încât și au acceptat posturile oferite de pârâtă. De menționat că a și demisionat din funcția de vicepreședinte al sindicatului.
Contestatorul a formulat la data de 27.01.2009 o cerere prin care solicita trecerea în șomaj invocând motive personale. Analizând această cerere unilaterală de desfacere a contractului individual de muncă, instanța a reținut că din voința acestuia expresă nu a continuat să muncească la noul loc de muncă și a dorit încetarea raportului de muncă în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, achiesând de fapt cu temeiul de drept al concedierii.
Referitor la contestatorul - care a fost șeful compartimentului Personal Salarizare Juridic (decizia nr. 6/24.01.2000, 30), din Adeverința nr. 2486/08.10.1996 reiese că acesta este absolventul Facultății de Drept Ca U niversității " " fără examen de licență.
Pârâta, de bună - credință, i-a oferit acestuia postul de consilier juridic cu toate că potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 514 din 28 noiembrie 2003 - privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, poate fi consilier juridic doar acela care este licențiat al unei facultăți de drept, post însă refuzat de contestator.
Având în vedere refuzul acestuia de a accepta postul oferit, coroborat cu aspectul reducerii postului, instanța a constatat că pârâta a procedat corect prin concedierea acestuia, în cauză nefiind aplicabile prevederile art. 60 alin. 1 din Codul muncii, deoarece pârâta nu avea cum să mai ofere reclamantului un alt post corespunzător pregătirii profesionale decât cel oferit. Protecția oferită de lege liderilor de sindicat nu poate bloca reorganizarea societății, astfel că, în cazul refuzului unui post oferit de angajator, singura soluție este concedierea angajatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții SINDICATUL LIBER INDEPENDENT DIN CADRUL COMPANIEI DE SALUBRITATE, și, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și anularea deciziilor de desființare a posturilor reclamanților cu diminuarea salariilor, precum și a deciziilor ulterioare contestate, în sensul reintegrării în funcțiile deținute anterior, plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceștia de la data de 19 ianuarie 2009 - data concedierii - și până la efectiva integrare, precum și la plata de daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial astfel cum au fost solicitate în acțiunea dedusă judecății pe fond.
În motivarea recursului au arătat că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că în cadrul societății nu a avut loc o reorganizare reală și motivată de considerente economice, singurele posturi restructurate fiind ale celor doi petenți, desființarea posturilor reclamanților nu a fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă.
Măsura desființării posturilor și concedierii petenților a avut în mod clar scopul de a intimida, limita și chiar desființa activitatea sindicală din societate, atâta vreme cât de această măsură a fost vizat președintele sindicatului și vicepreședintele acestuia care după ce a demisionat din funcția respectivă a fost menținut în societate, precum și un susținător al sindicatului, postul acestuia fiind cumulat cu acela de director administrativ, post ocupat de către un salariat pensionar, care cumulează pensia cu salariul.
Consideră că instanța de fond nu a reținut faptul că la desființarea posturilor și concedierea petenților au fost încălcate prevederile art. 60 lit. h, art. 65 alin. 2, art. 76, 221, 223 din muncii și ale art. 9 și 10 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor precum și ale art. 94 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Pârâta COMPANIA DE SALUBRITATE prin întâmpinarea de la 22-23, solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței tribunalului ca temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
Un prim motiv de recurs constă în acela că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că în cadrul societății nu a avut loc o reorganizare reală și motivată de considerente economice, singurele posturi restructurate fiind ale celor doi petenți, desființarea posturilor reclamanților nu a fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă.
Curtea reține că din actele dosarului rezultă fără dubiu că măsura reorganizării a fost reală, fiind determinată de cauze economice, și de asemenea a fost și legală, fiind desfășurată cu respectarea dispozițiilor legale.
Susținerea recurenților, contrară celor reținute anterior, nu a fost susținută de probe, în schimb angajatorul a făcut dovada susținerilor sale, potrivit art. 75 din Legea nr. 168/1999.
Mai susțin recurenții că măsura desființării posturilor și concedierii petenților a avut în mod clar scopul de a intimida, limita și chiar desființa activitatea sindicală din societate, atâta vreme cât de această măsură a fost vizat președintele sindicatului și vicepreședintele acestuia care după ce a demisionat din funcția respectivă a fost menținut în societate, precum și un susținător al sindicatului, postul acestuia fiind cumulat cu acela de director administrativ, post ocupat de către un salariat pensionar, care cumulează pensia cu salariul.
Consideră că instanța de fond nu a reținut faptul că la desființarea posturilor și concedierea petenților au fost încălcate prevederile art. 60 lit. h, art. 65 alin. 2, art. 76, 221, 223 din muncii și ale art. 9 și 10 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor precum și ale art. 94 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece și membrii de sindicat pot fi vizați de măsurile de reorganizare, dat fiind că textele legale indicat vizează protecția reprezentanților organizațiilor sindicale față de modificări abuzive ale contractelor de muncă iar nu și în cazul în care angajatorul este constrâns obiectiv să își restrângă activitatea, simpla calitate de reprezentant al organizației sindicale nu conferă drepturi în plus în caz de reorganizare efectivă.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții SINDICATUL LIBER INDEPENDENT al salariaților din cadrul COMPANIEI DE SALUBRITATE, reprezentat prin președinte și, împotriva sentinței civile nr. 1834 din 17 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
- - - --- - -- -
GREFIER
-
de, dactilografiat de Sz.
În 8 ex. la data de 27.11.2009
Judecători fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1468/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 73/2009. Curtea de... → |
|---|
