Contestație decizie de concediere. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 274/AS
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.254/22.05.2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în M,-, județul C, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C, consilier juridic, conform delegației nr.10483/12.10.2009, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, având în vedere obiectul și natura prezentei cauze califică dosarul ca fiind de asigurări sociale și nu de conflicte de muncă, urmând a fi trecut în condica de asigurări sociale.
Fiind întrebat, reprezentantul recurentei pârâte precizează că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri, probe de formulat, în termeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, cu consecința modificării în tot a sentinței.
Consideră că în mod eronat instanța de fond a luat în calcul perioada 15.05.1975 - 08.09.1980 menționată în adeverința nr.875/21.08.2003 ca fiind activitate prestată în grupa I de muncă.
CURTEA
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând instanței ca prin hotărarea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de respingere din data de 08.01.2009 și să oblige pârâta la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată a fost respinsă cererea sa de înscriere la pensia pentru muncă depusă și limită de vârstă, reținându-se că la data formulării cererii vârsta sa era mai mică decât vârsta standard de pensionare, iar stagiul de cotizare realizat mai mic decât stagiul complet de cotizare.Reclamanta a susținut că acestă decizie este nelegală, întrucât pârâta nu a luat în considerare și stagiul realizat în grupa I de muncă, precum și sporurile de care a beneficiat în timpul activității.
Totodată, reclamanta a mai învederat că în perioada 09.09.1975-22.07.1989 a lucrat ca acar, perioada respectivă fiind consemnată ca atare în carnetul de muncă și încadrându-se in grupa I de muncă.
In apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că cererea de pensionare a reclamantei a fost respinsă întrucât la data formulării acesteia nu erau îndeplinite condițiile art.1671din Legea 19/2000.Astfel, stagiul de cotizare realizat de reclamantă este de 24 ani,7 luni și 20 zile, din care 8 ani, 10 luni și 12 zile in grupa I de muncă, inclusive sporul afferent acestei grupe de 4 ani.
Prin sentința civilă nr.254/22.05.2009 Tribunalul Constanțaa admis contestația formulată de reclamantă, a anulat decizia nr. -/01.09.2008 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu stabilirea drepturilor de pensie de la data de 01.09.2008.
Pentru a soluționa astfel instanța a avut în vedere următoarele:
Prin decizia nr. -/08.01.2009 a fost respinsă cererea reclamantei de înscriere la pensia pentru munca depusă și limită de vârstă, în motivarea acestei decizii reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 41 alin.1 din Legea 19/2000, în sensul că vârsta reclamantei era mai mică decât vârsta standard de pensionare, iar stagiul de cotizare realizat mai mic decât stagiul complet de cotizare necesar.
Astfel, potrivit art.41 alin.1 din Legea 19/2000 pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că reclamanta a formulat cererea de pensionare la data de 01.09.2008, data la care, potrivit mențiunilor din anexa nr.3 a Legii 19/2000, trebuiau indeplinite cumulativ condițiile unui stagiu complet de cotizare de 26 ani și 10 luni, precum și cele ale unei vârste de cel putin 58 ani si 5 luni. Sub acest aspect, mentiunile din cuprinsul deciziei, referitoare la un stagiu complet de cotizare de 27 ani și 4 luni și o vârstă standard de 58 ani și 8 luni, deduse din aplicarea Ordinului nr. 340/,sunt contrare legii și nu pot fi reținute.
La data înscierii la pensie reclamanta, născută la 22.02.1951, avea vârsta de 57 ani și 8 luni, mai mică deci decât vârsta standard de pensionare cu 1 an.Totodată, stagiul total de cotizare realizat, astfel cum a fost reținut prin decizia contestată, a fost de 24 ani,7 luni și 20 zile, de asemenea mai mic decât stagiul complet de cotizare stabilit prin anexa nr. 3 a Legii 19/2000.
Instituția pârâtă a retinut ca reclamanta a realizat un stagiu de cotizare de 8 ani, 10 luni și 12 zile in grupa I de muncă, în condițiile Legii 3/1977, beneficiind astfel și de un spor de 4 ani aferent acestui stagiu.A fost avută în vedere în acest sens perioada 09.09.1980-22.07.1989, în care reclamanta și-a desfășurat activitatea la, pe post de acar.
Din mențiunile carnetului de muncă, precum și din adeverința nr. 875/21.08.2003 emisă de Regionala CF C-Stația M rezultă însă că reclamanta a desfășurat aceeași activitate și in perioada 15.05.1975-08.09.1980, funcția ocupată fiind incadartă in grupa I de muncă,potrivit Ordinului nr. 50/1990, anexa 1, punctul 123.
Prin urmare, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar rezultă că reclamanta a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 14 ani, 2 luni și 5 zile, căruia îi este aferent un spor de 7 ani.Stagiul total de cotizare realizat de reclamantă devine astfel superior stagiului complet de cotizare impus de anexa nr.3 din Legea 19/2000, ceea ce atrage pentru reclamantă și beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare potrivit art.1671din lege.
Aplicând reducerea de 8 ani a vârstei standard de pensionare, potrivit textului anterior enunțat,rezultă că la data formulării cererii de pensionare reclamanta îndeplinea condițiile de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă.
Împotriva acestei sentințe, la data de 23 iulie a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Instanța de fond în mod eronat a luat în calcul perioada 15.05.1975 - 08.09.1980 menționată în adeverința nr.875/21.08.2003 ca fiind activitate prestată în grupa I de muncă, motivat de faptul că acesta nu respectă procedura de încadrare în grupa de muncă potrivit art. 6 din Ordinul nr.50/1990 "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective(nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)", procedură reluată în Ordinul 590/15.09.2008 al Ministerului muncii, familiei și egalității de șanse pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile legii nr.19/2000.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/08.01.2009 emisă de intimată a fost respinsă cererea reclamantei de înscriere la pensia pentru munca depusă și limită de vârstă.
În motivarea deciziei intimata a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 41 al.1 din legea 19/2000, în sensul că vârsta reclamantei era mai mică decât vârsta standard de pensionare, iar stagiul de cotizare mai mic decât stagiul complet de cotizare necesar.
Din mențiunile carnetului de muncă precum și din adeverința nr.875/21.0.2003 emisă de Regionala CF C - Stația M rezultă că reclamanta a desfășurat aceeași activitate și în perioada 15.05.1975 - 08.09.1980, funcția ocupată fiind încadrată în grupa I de muncă potrivit Ordinului 50/1990 anexa 1, pct. 23.
Pârâta contestă perioada 15.05.1975 - 08.09.1980 menționată în adeverința nr.875/21.08.2003 ca fiind activitate prestată în grupa I - a de muncă, motivat de faptul că nu respectă procedura de încadrare în grupa de muncă potrivit art.6 din Ordinul 50/1990.
Pentru adeverințele eliberate angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea lor.
Susținerea pârâtei că activitatea reclamantei nu se încadrează în grupa I-a de muncă, nu poate fi reținută atât timp cât din adeverința menționată mai sus rezultă că în perioada 15.05.1975 - 08.09.1980 reclamanta a avut funcția de acar
Cu program normă întreagă de 100% pe zi, funcție încadrată în grupa a - I-a de muncă conform.50/1990 republicat, anexa 1, punctul 123.
Pârâta nu a făcut dovada că în urma controlului exercitat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale în baza art. 3 lit.e) și art.4 din HG 4/2001, s-ar fi constatat nerespectarea metodologiei de încadrare în grupa a I-a de muncă prevăzută de Ordinul 50/1990 de către societatea unde a fost angajată reclamanta.
În consecință, în mod corect prima instanță a apreciat că la data formulării cererii de pensionare reclamanta îndeplinea condițiile de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă.
Astfel, la data formulării cererii de pensionare(01.09.2008) potrivit anexei 3 din legea 19/2000 trebuiau îndeplinite cumulativ condițiile unui stagiu complet de cotizare de 26 ani și 10 luni, precum și cele ale unei vârste de cel puțin 58 ani și 5 luni.
La data înscrierii la pensie, reclamanta, născută la 22.02.1951 avea vârsta de 57 ani și 8 luni.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar rezultă că reclamanta a realizat un stagiu de cotizare în grupa a I-a de muncă de 14 ani, 2 luni și 5 zile, căruia îi este aferent un spor de 7 ani.
Stagiul total de cotizare realizat de reclamantă devine astfel superior stagiului complet de cotizare impus de anexa 3 din legea 19/2000, ceea ce atrage
pentru reclamantă și beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare potrivit art. 1671din lege.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312.pr.civ.Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.254/22.05.2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în M,-, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.- -/05.11.2009
- gref.-
2 ex./12.11.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 553/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1180/2009. Curtea... → |
|---|
