Contestație decizie de concediere. Decizia 3044/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2235/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3044/
Ședința publică de la 06.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr.315/14.01.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36131/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 29.04.2009, după care,
Președintele completului comunică un exemplar al întâmpinării recurentei-pârâte, prin consilier juridic.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea respinge cererea de amanare, avand in vedere ca intampinarea a fost depusa in termenul legal si lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului recurentei-pârâte să ia cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei au răspuns au răspuns recurenta-pârâtă prin consilier juridic cu delegație la dosar și intimatul-reclamant personal și asistat de avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar un înscris, respectiv fotocopia, semnată pentru conformitate cu originalul, a sentinței civile nr.951/09.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a contencios Administrativ și Fiscal.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și menținerea dispoziției nr.2361/29.08.2008 emisă de Primarul Sector 2, ca legală și temeinică.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului. Susține că raporturile juridice de muncă au fost încheiate între Primăria Sector 2 și angajator, de altfel instanța de fond a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive. Arată, de asemenea, că al doilea motiv de recurs este neîntemeiat întrucât instanța de fond a analizat toate aspectele supuse contestației. În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, arată că a fost sancționat pentru că a primit documente privind recepția unei lucrări. Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.21/05.05.2009 și factura fiscală nr.73/05.05.2009, pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.315/14.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca nefondata, a admis cererea în parte privind pe contestatorul, în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 2 B; a anulat dispoziția nr. 2361/29.08.2008, a dispus reintegrarea contestatorului în postul anterior deținut, a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de către contestatorul ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă; a respins cererea de daune morale ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că între părți a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat cu nr. 58/2.12.2004, contestatorul fiind încadrat pe postul de inspector grupa I A.
La data de 29.08.2008, intimata a emis decizia nr. 2361 prin care a dispus sancționarea disciplinară a salariatului său cu desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 263 alin. 1 și 2 și art. 264 alin. 1 lit. f Codul muncii, art. 102 alin. 1 lit. f din Regulamentul de ordine interioara reținând că acesta nu a respectat procedura de lucru privind înregistrarea corespondenței depuse de petent personal la ghișeu, faptă prin care a încălcat prevederile art. 103 din Regulamentul de ordine interioară.
Verificând legalitatea dispoziției contestate, instanța a reținut motivele de nulitate invocate de contestator sunt întemeiate numai în parte.
Astfel, potrivit art. 75 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, salariatul trebuie convocat cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de cercetarea disciplinara. În speță, convocarea a fost emisă la data de 12.08.2008 pentru data de 14.08.2008, dată la care contestatorul a dat o notă explicativa, susținând-și punctul de vedere. Instanța a apreciat că dreptul salariatului de a-și face apărările necesare a fost respectat de către intimată, iar faptul că nu a fost respectat termenul de 5 zile lucrătoare nu este de natură să conducă la nulitatea deciziei, deoarece nu există o vătămare a drepturilor contestatorului. Acesta nu precizează în ce fel i-au fost vătămate drepturile prin nerespectarea acestui termen, aceasta fiind o condiție esențială a nulității indiferent de natura ei.
Cât privește neconstituirea unei comisii de cercetare, instanța a reținut că cercetarea disciplinara poate fi efectuată și de o persoană împuternicită în acest sens de conducerea angajatorului, după cum se prevede și prin regulamentul intern al intimatei, nu în mod obligatoriu de mai multe persoane, esențiala fiind respectarea drepturilor salariatului.
Prezentarea unei note explicative reprezintă o modalitate de formulare a apărărilor din partea salariatului și instanța nu consideră că este un motiv de anulare a deciziei de concediere, în condițiile în care salariatul a avut posibilitatea de a explica împrejurările și de a se apară în mod real și efectiv. Or, în cauza contestatorul a avut această posibilitate, dreptul la apărare nefiindu-i limitat în vreun fel.
În cuprinsul deciziei, conform art. 268 lit. c Codul muncii, trebuie indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, sancțiunea ce intervine fiind nulitatea absolută. Intimata nu a precizat de ce nu a reținut apărările salariatului, deși a prezentat aceste susțineri în decizie, astfel încât cererea contestatorului este întemeiată sub acest motiv.
În ce privește instanța la care decizia poate fi contestată, recurenta a susținut că intimata a indicat instanței de contencios administrativ, însă contestatorul nu a fost vătămat în drepturile sale, depunând contestația la instanța competentă.
Contestatorul mai invoca neindicarea textului legal care a fost încălcat, însă instanța a reținut că intimata a precizat art. 103 din regulamentul de ordine interna pe care l-a considerat încălcat, precum și procedura internă de înregistrare a corespondentei. Abaterea disciplinară reprezintă o încălcare a regulilor de disciplină a muncii, nefiind limitată această răspundere numai la faptele expres enumerate în regulamentul intern sau statutul de personal drept abateri. Atât timp cât activitatea contestatorului trebuia să respecte și aceste proceduri de înregistrare a corespondenței, nesocotirea lor nu poate fi lipsită de consecințe în privința sa și este de natură să atragă răspunderea disciplinară.
În privința temeiniciei deciziei de concediere, instanța a reținut ca într-adevăr contestatorul nu a respectat procedura de înregistrare a corespondenței, procedând la efectuarea recepției lucrărilor fără ca cererea să fie înregistrata și să se dispună măsuri corespunzătoare. Prin urmare, decizia este temeinică sub aspectul împrejurărilor reținute.
Instanța a apreciat însă întemeiate susținerile contestatorului referitoare la aprecierea sancțiunii aplicate. Potrivit art. 266 Codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere criteriile prevazute de lege.
Or, angajatorul a luat măsura cea mai prevăzuta de lege fără a ține seama de criteriile de individualizare a acesteia. Împrejurările săvârșirii abaterii disciplinare nu denotă o culpă gravă din partea salariatului, care nu a urmărit să producă prejudicii angajatorului, de altfel, consecințele asupra activității acestuia nu au existat, deoarece contestatorul a îndeplinit o procedură care intră în atribuțiile sale- efectuarea recepției, după cum însăși intimata recunoaște în întâmpinare. Contestatorul nu a mai fost anterior sancționat, iar conduita acestuia la locul de muncă nu a creat dificultăți angajatorului.
În consecință, sancțiunea aplicată este disproporționată, ceea ce atrage nulitatea deciziei de concediere.
În temeiul art. 78 Codul muncii, s-a dispus reintegrarea salariatului în postul deținut anterior concedierii și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
În privința daunelor morale, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile, deoarece contestatorul nu a făcut dovada unui prejudiciu moral cauzat de angajator, acesta neputând fi presupus. Mai mult, contestatorul nu este lipsit de orice culpă, având în vedere, așa cum instanța a arătat mai sus, ca nu a respectat procedura de înregistrare a corespondenței.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a reținut că angajator este Primăria Sectorului 2, însă actele emise sunt semnate de primar, având în vedere atribuțiile acestuia conform Legii nr. 215/2001. Așadar, excepția apare ca neîntemeiata, și a fost respinsă ca atare.
Pentru aceste motive, instanța a admis acțiunea în parte, anulând decizia emisă de intimată, pe care a obligat-o la reintegrarea contestatorului și la plata despăgubirilor prevăzute de art. 78 alin 1 Codul muncii, respingând cererea de plata a daunelor morale ca nefondată.
În baza art. 274. a obligat intimata la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Primăria Sectorului 2, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat faptul că invoca excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sectorului 2 si recurenta solicită instanței să observe că atât din cuprinsul încheieri de ședință din data de
12.01.2009 cât și din cuprinsul hotărârii recurate, reiese că asupra acestei excepții, instanța de fond a omisă se pronunțe.
Astfel, recurenta a învederat instanței că Primarul Sectorului 2 îndeplinește pe lângă atribuțiile prevăzute de art. 63 și urm din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală și calitatea de angajator pentru personalul angajat în condițiile Codului muncii ( astfel cum rezultă și din cartea de muncă depusă de părți la termenul din 12.01.2009 reclamantul fiind angajat prin Dispoziția nr.1415/2004 a Primarului Sectorului 2.
Cum obligației salariatului de a respecta disciplina muncii îi corespunde dreptul angajatorului de a constata abaterile disciplinare și de a aplica sancțiunile corespunzătoare potrivit legii, regulamentului intern, apreciem că persoana care trebuia chemată în prezenta cauză de către intimatul -reclamant, este, Primarul Sectorului 2 și nu Primăria Sectorului 2.
Cu privire la nulitatea absolută a Dispoziției nr. 2361/29.08.2008 emisă de Primarul Sectorului 2, ca urmare a faptului că din cuprinsul dispoziției nu rezultă de ce nu au fost reținute apărările salariatului, recurenta a arătat că în preambulul actului administrativ anulat, un "capitol" important este afectat motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului în cadrul cercetării disciplinare prealabile a faptei (punctul 3).
Din analiza logico-juridică a celor menționate la acest punct rezultă fără nici un dubiu că prin argumentul; în concluzie, recurentul nu a respectat procedura de lucru privind înregistrarea corespondentei depusă personal de petent la ghișeu constituie în opinia recurentei, motivul pentru care au fost înlăturate susținerile intimatului - reclamant, prezentate în aliniatele ce preced acest argument.
Recurenta a apreciat că, modalitatea de redactare a acestui argument nu ar trebui să constituie o cauză de nulitate absolută a dispoziției contestate, atâta timp cât intre aceste aliniate există o logică juridică ușor de sesizat.
Instanța de fond în baza rolului său activ trebuia în situația când nu era lămurită asupra acestui aspect să pună în discuția părților această împrejurare.
Cu privire la nulitatea dispoziției pentru că sancțiunea aplicată este disproporțională în raport de prevederile art. 266 Codul muncii.
Prin fapta sancționată și anume nerespectarea procedurilor de lucru, recurentul a favorizat SRL prin modul de soluționare a cererii sale, a fost înlăturată desemnarea persoanei ce urma să participe la recepție, de către șeful ierarhic și în ultimă instanță, împrejurarea că până la data terminării cercetării prealabile a intimatului - reclamant, conducerea serviciului nu a putut stabili condițiile în care documentele încheiate cu ocazia procedurii de recepție, acesta a certificat procesul-verbal, ca reprezentant al Primăriei Sectorului2 (astfel cum rezultă din Adresa nr. 93677/30.12.2008 depusă de recurentă la termenul din 12.01.2009), constituie în opinia recurentei cauze agravante a sancțiunii disciplinare de care instanța de judecată trebuia să țină cont.
Față de cele arătate recurenta solicită admiterea recursul împotriva sentinței civile nr. 315/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a în dosarul nr-, așa cum a fost formulat schimbarea în parte sentința recurată, iar pe fond să se mențină dispozițiile nr. 2361/29.08.2008 emisă de Primarul Sectorului 2 ca legală și temeinică.
Intimatul a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatul-contestator a fost salariatul recurentei-intimatePrimaria Sectorului 2fiind angajat pe funcția de inspector() gr. IA în baza contractului individual de muncă nr. 58/02.12.2004(fila 158 dosar).
Prin dispozitia nr. nr. 2361/29.08.2008, angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art.264 al.1 litera f coroborat cu art.61 lit.a din Codul muncii.
Fapta imputata ca abatere disciplinara, așa cum rezultă din conținutul dispozitiei contestate, consta in nerespectarea procedurii de lucru privind "Inregistrarea corespondentei depusa personal de petent la ghiseu".
In ceea ce priveste primul motiv de recurs, respectiv lipsa calitatii procesuale pasive a recurentei-intimate, Curtea nu poate retine sustinerile sub acest aspect, deoarece instanta de fond a pus in discutie exceptia invocata de intimata in sedinta publica de la 12.01.2009, a dispus unirea exceptiei cu fondul si s-a pronuntat motivat asupra acesteia prin sentinta recurata.
In mod corect, instanta de fond a retinut ca intimata are calitatea de angajator, fapt ce rezulta din contractul individual de munca, asa cum am aratat. Contractul este incheiat intre salariat si Primaria Sectorului 2, fiind doar semnat de reprezentantul legal al intimatei, care este Primarul.
Potrivit art.263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Cum calitatea de angajator o are Primaria Sectorului 2 B, Curtea constata ca exista identitate intre parata si titularul drepturilor si obligatiilor in raportul juridic dedus judecatii, motiv pentru care solutia respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive de catre instanta de fond este legala si temeinica.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În temeiul art 268 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Din dispozițiile legale menționate si din analiza materialului probator administrat in cauza, Curtea reține ca dispozitia contestata, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator impotriva angajatului, trebuia sa fie deopotrivă legala si temeinica, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.
În baza probatoriului administrat în cauză, în special a deciziei de sancționare si a actelor care au stat la baza acesteia, in mod corect instanța de fond a constat că cererea contestatorului este întemeiată.
Retinand dispozițiile prevăzute de art.268 al.2 litera c Codul muncii, Curtea constata ca dispozitia de sanctionare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, sancțiunea ce intervine fiind nulitatea absolută. Intimata nu a precizat de ce nu a reținut apărările salariatului, deși a prezentat aceste susțineri în decizie.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei sub acest aspect, deoarece simpla afirmatie ca angajatul nu a respectat procedura de lucru privind inregistrarea corespondentei depusa personal de petent la ghiseu, nu echivaleaza cu o motivare pentru neretinerea apararilor formulate de acesta, iar, potrivit art.77 Codul muncii, in caz de conflict de munca, anagajatorul nu poate invoca in instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.
In ceea ce priveste temeinicia deciziei contestate, Curtea constata ca instanta de fond a analizat intreg materialul probator prin raportare la dispozitiile legale aplicabile.
Pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare, pe langa conditiile de legalitate prevazute de lege si pe langa savarsirea unei abateri disciplinare de catre salariat, angajatorul trebuie sa aiba in vedere si criteriile de individualizare prevazute de Codul muncii.
Desi se afla la prima abatere disciplinara, angajatorul a ales sa aplice salariatului sau cea mai sanctiune, respectiv desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
Dar, in baza art. 266 Codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele criterii: împrejurările în care fapta a fost săvârșită; gradul de vinovăție a salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului; eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Asa cum a retinut si instanta de fond, Curtea constata din probele administrate in cauza ca împrejurările săvârșirii abaterii disciplinare nu denotă o culpă gravă din partea salariatului, care nu a urmărit să producă prejudicii angajatorului, ca nu au existat consecințe negative asupra activității acestuia. Contestatorul nu a mai fost anterior sancționat, iar conduita acestuia la locul de muncă nu a creat dificultăți angajatorului.
În consecință, in mod corect instanta de fond a apreciat ca sancțiunea aplicată este disproporționată, ceea ce atrage nulitatea deciziei de concediere.
de toate aceste considerente de fapt si de drept, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, constatand culpa procesuala a recurentei, aceasta va fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de catre intimatul-contestator in recurs, constand in contravaloarea onorariului de avocat, potrivit chitantei depusa la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr.315/14.01.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36131/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./22.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy, Maria Ceaușescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 1017/2008. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de sancționare. Decizia 695/2009. Curtea... → |
|---|
