Contestație decizie de concediere. Decizia 3249/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3249
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 207/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC L, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant și intimata pârâtă SC SRL, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, după care, se comunică recurentului întâmpinarea depusă la dosar, iar acesta nu solicită termen pentru observare.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul părților asupra recursului.
Recurentul reclamant, susține oral motivele invocate în cererea de recurs, în raport de care, pune concluzii de admitere a acestuia, de modificare a sentinței în sensul admiterii contestației și de anulare a deciziei 7474/05.11.2007 emisă de unitate și dispunerea reîncadrării în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă.
Solicită de asemenea, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data destituirii din funcție și la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, conform motivelor expuse în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin contestația înregistrată la 06.12.2007, contestatorul a chemat în judecată pârâta, solicitând anularea deciziei nr.4747/5.11/2007 și hotărârii AGA nr.16/10.07.2007, reintegrarea în funcție și plata drepturilor salariale.
În motivarea cererii a arătat că i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 61 lit. d din Codul Muncii în perioada când se afla in concediu de boală cu încălcarea art.60 lit. a din Codul Muncii și a contractului colectiv de munca.
Pârâta a formulat întimpinare solicitând respingerea contestației ca fără obiect, pentru că decizia contestată a fost anulată prin decizia nr.4769/7.11.2007, iar pârâtul a semnat un act adițional la contractul de muncă, acceptând un alt loc de muncă.
Prin sentința civilă nr.1242/31.01.2008, Tribunalul Gorja respins contestația ca rămasă fără obiect, cu motivarea că decizia contestată a fost anulată de emitentă.
Prin decizia civilă nr.4996 din 23.06.2008 a Curții de APEL CRAIOVAs -a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
A reținut instanța de recurs că nu s-a pronunțat cu privire la cererea de anulare a hotărârii AGA, nu s-a analizat competența de soluționare a acestei cereri, nu s-au analizat motivele de nulitate invocate și dacă decizia contestată a produs efecte. S-a indicat instanței de rejudecare să analizeze aceste aspecte, să solicite contestatorului să precizeze dispozițiile încălcate de angajator și să analizeze în ce măsură actul adițional semnat de contestator influențează raportul juridic dintre părți.
In rejudecare, Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 207 din 15 ianuarie 2009 respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC " SRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a avut inițial calitatea de administrator al - conform certificatului nr.23186/2004, iar prin actul adițional depus în copie la fila nr.12 din dosarul nr- al Curții de APEL CRAIOVA, în anul 2006, prin art. 5 fost revocat din funcția de administrator și numit în funcția de director executiv.
Prin Hotărârea nr.16/10.07.2007, Adunarea Generală a Asociaților a stabilit revocarea din funcție a reclamantului, începând cu data de 14.06.2007, iar prin decizia nr.4747/05.11.2007, s-a dispus încetarea contractului de muncă începând cu data de 05.11.2007, în baza art. 61 lit. d din Codul Muncii.
Prin decizia nr.4769/07.11.2007 a aceleiași unități s-a anulat decizia nr.4747/05.11.2007 și reclamantul a fost numit în funcția de șef compartiment comercial și în baza acestei decizii s-a încheiat actul adițional nr.893/07.11.2007 semnat de contestator și însușit conform declarației sale de la fila nr.34 din dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Referitor la hotărârea nr.16/10.07.2007 a AGA, potrivit art. 284 din legea nr.31/1990, modificată, încadrarea salariaților la societățile comerciale se face pe baza contractului individual de muncă, cu respectarea legislației muncii și asigurărilor sociale. Prin excepție, conform art. 143 din aceeași lege, numirea directorilor societăților pe acțiuni este făcută de Consiliul de Administrație, care îi și poate revoca conform art. 1431din Legea nr.31/1990.
În cauza de față, pârâta este o societate cu răspundere limitată și nu pe acțiuni, între ea și contestator s-a încheiat un contract de muncă ce poate fi modificat în condițiile reglementate de Codul Muncii, așa cum s-a și procedat, astfel că, decizia AGA nu produce efecte juridice cu privire la contractul de muncă al reclamantului.
Instanța de dreptul muncii este competentă să analizeze această decizie, pe cale incidentală, având în vedere că ea este criticată numai cu privire la consecințele ei asupra deciziei nr.4747/05.11.2007 și nu cu privire la actele de natură comercială care ar fi atras competența Secției Comerciale.
Din punct de vedere al raporturilor dintre angajator și salariat, această decizie nu produce efecte juridice, astfel că, nu prezintă importanță faptul că a fost adoptată în perioada în care reclamantul era în incapacitate temporară de muncă.
Așa cum s-a arătat mai sus, decizia contestată de petiționar a fost anulată printr-o altă decizie pe care contestatorul nu a contestat-o, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 41 pct.1 din Codul Muncii.
Repunerea contestatorului în situația anterioară nu mai era posibilă, pentru că acesta a acceptat și a fost de acord cu modificarea contractului său de muncă, conform deciziei nr.4769/07.11.2007.
Acceptarea acestei ultime decizii și încheierea actului adițional la contractul de muncă, s-a făcut de către reclamant în deplină cunoștință, cu respectarea condițiilor art. 948 cod civil și art. 953-961 cod civil.
Nu s-a făcut dovada unuia dintre motivele prevăzute de art. 953 cod civil, care să ducă la nulitatea actului adițional la contractul de muncă, ca act juridic, iar în situația în care contestatorul se temea că va rămâne fără loc de muncă, avea posibilitatea de a contesta și ce-a de-a doua decizie, simpla temere neputând duce la anularea convenției conform art. 958 cod civil.
S-au constatat ca nefondate motivele de nulitate invocate de reclamant, respectiv adoptarea deciziei cu nerespectarea art. 60 lit. a Codul Muncii și art. 152 lit. a și g din contractul colectiv de muncă, pentru că la data adoptării deciziei, contestatorul nu se afla în incapacitate temporară de muncă, stabilită prin certificat medico-legal și nici în concediu de odihnă, conform art. 60 lit. i Codul Muncii.
Din actele depuse la dosar rezultat că petiționarul s-a aflat în concediu medical în perioada 11.06.2007 - 31.07.2007 și în concediu de odihnă timp de 23 zile, așa cum rezultă din cererea depusă la fila nr.66 din dosarul nr- al Tribunalului Gorj, iar decizia a fost adoptată la 05.11.2007, după expirarea concediului medical și de odihnă.
Contestatorul nu a indicat alte motive de nulitate a deciziei contestate.
Împotriva sentinței declarat recurs reclamantul, pe care a criticato pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în mod greșit tribunalul a anulat decizia nr. 4747/05.10.2007, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă deoarece a fost emisă în perioada în care era în concediul medical.
Instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că la momentul încheierii actului adițional, consimțământul contestatorului a fost viciat, fiind în imposibilitatea de a-și întreține familia deoarece nu mai avea alte venituri.
Că, greșit s-a reținut și imposibilitatea repunerii contestatorului în situația anterioară câtă vreme modificarea contractului individual de muncă a fost determinat de constrângerea morală determinată de lipsa mijloacelor de subzistență.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.
Decizia nr. 4747/05.11.2007 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, care face obiectul cauzei de față, a fost revocată de intimată prin decizia nr. 4769/07.11.2007.
Prin revocarea deciziei nr. 4747/2007 de încetare a contractului individual de muncă, contestatorul a fost repus în funcția de Director Executiv al SC SRL, primind în această perioadă, cuprinsă între concediere și revocarea concedierii, salariul corespunzător funcției de director, pe care îl avea anterior emiterii acestor acte.
Ulterior, contestatorul a acceptat oferta făcută de intimată, aceea de a ocupa funcția de Compartiment Comercial, care a fost concretizată în actul adițional la contractul individual de muncă, al acestuia, înregistrat la ITM G, filiala M sub nr. 3720/09.11.2007.
Susținerea recurentului contestator că acceptarea funcției de Compartiment Comercial a fost determinată de nevoia unui loc de muncă pentru a-și întreține familia nu este de natură a concluziona că, consimțământul său, la încheierea actului adițional la contractul individual de muncă, a fost viciat, câtă vreme nu s-a făcut dovada exercitării, de către intimată a unor presiuni sau amenințări,de natură ai insufla temerea că va fi expus el sau familia sa la vreun pericol, în sensul dispozițiilor art. 956 Cod civil.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, repunerea recurentului contestator în situația emiterii deciziei nr. 4747/05.11.2007, este,într-adevăr, imposibil de realizat deoarece a fost încheiat actul adițional al contractului individual de muncă, prin care a fost modificată funcția acestuia din Director Executiv în aceea de Compartiment Comercial.
În considerarea celor prezentate, Curtea constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada vicierii consimțământului contestatorului, în momentul semnării actului adițional la contractul individual de muncă, de natură să ducă la nulitatea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 953 Cod civil.
Așa fiind recursul este nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 207/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC L, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/02.06.2009.
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Sorina Lucia Petria Mitran
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 227/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1207/2009. Curtea... → |
|---|
